Nicio vară fără compot

31 aug. 2010

Da, da... exact aşa. Ce vară poate fi asta fără un pahar de compot, ca atunci când eram mici... ? Mie îmi plăcea să-l beau un pic călduţ cu câţiva biscuţi de casă. Mmm, aroma aceea de mere care învăluie toată casa...


Eu am crescut cu două tipuri de compot: cel de vară, când aduni din grădină orice fruct găseşti la îndemână şi rezultatul este o băutură minunată, aromată în toate culorile. Apoi este cel de iarnă, la borcan, în combinaţii de fructe mai bine alese: căpşuni la căpşuni, vişine la vişine, zmeură la zmeură, coarne la coarne, struguri la struguri, etc.

Vai, şi ce bun este o cană de compot, răcoros după o baie fierbinte în mijloc de iarnă... Brr, că tot veni vorba de iarnă, iat-o că vine deja, sau cel puţin vara se mută pe alte meleaguri, peste mări şi ţări. Dar, vine ea, la vară :)


Din căteva mere, două piersici, o lămâie, un pic de zahăr brun şi un pic de scorţişoară, iată ce-a ieşit...


Veronica, o fetiţă cu rochiţă

29 aug. 2010

Veronica este o buburuză mică, iar pentru că a fost cuminte, cum numai o buburuză poate fi, nana Vica i-a cusut cu mare drag o rochiţă.


De ceva vreme mi-am tot propus să-i cos nepoţelei mele ceva, dar cu una, cu alta 'am scăpat' de această promisiune. Acum însă, în cele două weekend-uri în care am lucrat, m-am ţinut de treabă, ca să fie gata până la vacanţa de sfârşit de vară acasă...

Dintotdeauna, hainele pentru copii mi s-au părut într-un fel speciale de creat, poate pentru că sunt în miniatură şi necesită ceva abilităţi de minuţiozitate, atenţie şi răbdare. Pentru Veronica, am ales o rochiţă simplă, uşoară, de vară (chiar dacă deja ieşim din sezonul călduros...) care sper să-i fie bună şi sezonul următor.

Am ales modelul din colecţia măricică de reviste Burda, strânsă pentru momentele creative, am combinat două culori de material ca să-i ofer un pic de unicitate, am tăiat tiparul, croit piesele, apoi partea distractivă, le-am 'asamblat' :)


Recunosc ca au trecut ani buni de când nu am mai cusut o piesă de îmbrăcăminte cap-coadă (în liceu, când am primit maşina de cusut, am avut o perioadă foarte productivă :) ) şi poate mi-am pierdut un pic din exerciţiu, dar mi-a plăcut, aşa că, atunci cănd Mihai, frăţiorul Veronicăi, mai creşte un pic, nana Vica îi pregăteşte şi lui ceva :)

Supă cremă de morcovi şi dovlecei

22 aug. 2010

Simplu, uşor şi colorat. În culorile acestui sfârşit de vară şi minunat început de toamnă...


Săptămâna trecută, in drumul spre casă, după o zi de treabă, mi-am dat seama că vara deja se pregăteşte să plece şi face loc urmatorului anotimp. Lumina soarelui e mai caldă, mai strălucitoare, cerul mai albastru, dimineţile sunt mai răcoroase, miros de frunze uscate pe ici pe colo.

Ei, cum veneam eu, aşa agale, mi-au venit în gând morcovii din piaţă şi dovleceii din frigider, pentru o supă uşoară de seară. M-am gândit că ar putea ieşi o supă cremă delicioasă, cu un strop de ceapă calită niţel şi câteva linguri de smântănă, ca să-i ofere acea textură cremoasă. Zis şi făcut: morcovii şi dovleceii tăiaţi rondele, fierţi cât să poată fi mixaţi împreună cu ceapa călită, iar pe final un pic de sare şi smântâna ca să le lege pe toate în cea mai cremoasă supă. Seminţele de dovleac au înlocuit crutoanele obişnuite...


Mmm... D-e-l-i-c-i-o-s...


Donezi şi primeşti - The Red Rail

14 aug. 2010

Donezi sânge şi primeşti o piesă vestimentară de colecţie. The Red Rail - un gest nobil, iniţiat de fundaţia olandeză Nobel şi un grup de 18 designeri ce au creat o colecţie de îmbrăcăminte şi accesorii. Colecţia a fost prezentată în cadrul Săptămânei Modei de la Amsterdam în iunie 2010, apoi timp de 6 luni acestea vor putea fi vizualizate pe situl proiectului, iar donatorii se pot înscrie pentru piesa favorită printr-un simplu email, dar ataşând numarul de donator.
"The Red Rail is a project initiated by Stichting Nobel with the aim to create a new generation of blood donors by promoting the act of giving.
As these items have been created with this spirit in mind, they can’t be bought with money. If you want to have them, you have to pay with your own gift to someone else, your blood."
Colecţia în sine este specială: materiale fluide şi delicate, croieli simple, culori pale, dar şi mult roşu - inspirat din ideea proiectului; piese aproape fragile, ca şi viaţa uneori.







Un mesaj al unui designer, Nicolaas Gerritsen, exprimă minunat gestul donării:
"Blood is the greatest thing and our body is rich in it, it gracefully rolls through our system. Elegantly descending and powerfully climbing; always on the go; in a humble service to your body. I think it is your human duty to share this wealth of healthy blood. Only when you realize how desperately some people need it, do you realize what an incredible small effort it is to give."
Un gest simplu ce trebuie făcut necondiţionat, dar prin astfel de proiecte, arta devine un scop altruist.

(imagini: The Red Rail via Ecouttere)

O grădină în cutia poştală?

4 aug. 2010

Hai să recunoaştem, când a fost ultima dată când am pus sau am găsit o scrisoare într-o cutie poştală? Nu, nu una virtuală, ci una reală, din scara blocului? Personal, în ultima vreme, în afară obişnuitelor facturi şi a reclamelor printate (care din păcate generează atâtea resurse de hârtie irosite...), nu am găsit nimic care să-mi răscolească nerăbdarea şi fiorii unei surprize poştale. Acea nerăbdare cu care desfăceam cu grijă un plic, pe care adresa expeditorului şi a destinatarului erau scrise de mână sau surpriza unei vederi ce a călătorit un drum lung imprimat de ştampile poştale...


Dar ce ziceţi de o grădină pe care să o găsiţi într-o dimineaţă în cutia poştala? Sau o Postcarden. Eu m-aş bucura. Ca pe vremuri :)

O idee interesantă de la PostCarden - a mini living garden: