Între două case

31 oct. 2012

Cam aşa stau lucrurile pe aici, fiecare nelalocul lui, prin cutii, prin bagaje, pe jos, pe sus, pe unde-au apucat să fie puse în cele 4-5 zile de mutat între cele 2 case.

Una arată cam aşa de goală...


Iar cealaltă, cam aşa de plină...


Dacă stau să mă gândesc bine (de fapt am pus pe hârtie, că degete la mâini nu-mi ajung pentru numărătoare...) sunt cam la 16-a mutare într-o nouă casă. 2 continente, 5 ţări şi tot atâtea oraşe. Prima dată m-am mutat când am plecat de acasă, acum vreo 15 ani... deci dacă fac un simplu calcul matematic, îmi iese mai mult de o mutare pe an, ceea ce-i adevărat, pentru că în unele case am stat şi mai mult de un an, în altele doar câteva săptămâni. Dar de fiecare dată am vrut să-mi creez un spaţiu al meu, în care să mă simt acasă, chiar dacă am avut doar un mic colţişor de cameră sau un apartament întreg, o lună de stat sau un an.

Cu siguranţă m-am ataşat de câteva, am plâns când am plecat din unele, am plecat uşurată din altele că nu făcusem cea mai bună alegere, dar cu siguranţă mi-au fost dragi toate. Poate cel mai greu a fost să plec de acasă, pentru că acolo au rămas părinţii şi toate năzbâtiile din copilărie. Şi e singura casă în care mă mai întorc, cât de des pot. În celelalte, doar câteva, mai merg în vizită la cei care mai locuiesc acolo sau nu merg deloc, pentru că aparţin altor locatari chiriaşi. Îmi amintesc, prin liceu eram, primele vacanţe de mers acasă, când îmi căram în bagajul plin cu tot felul de lucruri de decor, căni, nişte lumânări în formă de căsuţe sau rame cu poze, că să-mi creez şi acolo spaţiul meu. Ce copil nebun, să cari decoraţiuni, pentru câteva săptămâni de stat acasă. Acum nu mai fac asta. Îmi iau doar cele esenţiale şi ele uneori cam multe şi plec acasă, pentru că acolo nu-mi trebuie nimic... Dar îmi place să aranjez, să decorez şi să umplu de oameni casa în care stau ca să-mi creeze acelaşi sentiment, de împăcare, de calm, de acasă.

Asta sper să se întâmple şi în noua locuinţă în care tocmai ne-am mutat. Şi sunt multe de făcut. Din goală a devenit aproape plină, dar plin-ul ăsta e cam balamuc, trebuie aranjat, ordonat şi pus la loc. Muzele sper să-mi fie alături cu idei creative, iar energia să mă mai ţină ca să le pot pune în practică :)

Şi ca să vedeţi că nu spun minciuni, ci vorbim lucruri serioase aici, iată cum unii muncesc...


iar alţii... tot muncesc :)


Urmează 4 zile de vacanţă aici, ia să vedem ce putem face în acest sens... 

Web creative

26 oct. 2012

Web design-ul a intrat în sfera mea de pasiuni atunci când am descoperit că pot să personalizez propriile bloguri, pentru care de-a lungul timpului am schimbat design-ul, încercând de fiecare dată să creez unul mai plăcut ochiului şi mai bine organizat. În acelaşi timp merg pe o linie simplistă, concentrându-mă pe culori, fonturi, imagini şi structurare conţinut. Nu pot spune că fac doar web-design, ci o combinaţie de design şi dezvoltare, ceea ce-mi dă posibilitatea să-mi folosesc cunoştinţele de inginer programator dobândite în facultate, dar în acelaşi timp şi imaginaţia, şi creativitatea pe care mă bucur să le am în mine. Din ianuarie 2010 am avut marea plăcere să lucrez şi să colaborez la design-ul, adaptarea unor teme şi/sau implementarea altor situri, pentru câţiva oameni speciali, folosind în special platforma Wordpress sau Blogger.

Dollo zice Bine, www.dollo.ro


Free Miorita, www.freemiorita.ro


Alexandru Tomescu, www.alexandrutomescu.com


Violeta's Vintage Kitchen, www.violetas.ro


T.o Photography - Teodora Maftei, teo.tfm.ro

before
after

fotogravika, fotogravika.blogspot.com

before
after

Flying Umbrellas, flyingumbrellas.blogspot.com


Cum l-am răpit pe Petersen într-o superbă zi de toamnă

24 oct. 2012

L-am răpit pentru o oră jumate, în pauza de masă, cât să-l duc într-un parc şi să-i ofer o gustare de prânz. Nu de alta, dar e superbă toamna asta din ultimele zile şi prevăd că vine iarna şi ne ia pe sus fără să fi descoperit culorile minunate şi mirosul dulce de frunze uscate. A fost chiar cald, 2 zile, am lăsat, fără grijă, haina acasă, care n-a stat locului toată vara, când şi vezi că trebuia să o pui pe tine, ori mai, ori iulie... Dar ieri a fost cald.


Ideea "răpirii" mi-a venit aşa, pe nepusă masă, că abia o pregăteam. Un kilogram de ciuperci proaspete, curăţate şi spălate.


Peste 5 minute au ajuns aşa:


Apoi nişte cepe tăiate mărunt şi aruncate în tigaie în nişte ulei de măsline. 


Peste care am pus ciupercile, un pic de sare şi piper şi le-am lăsat la foc mai mic ca în final să iasă o tocană sau mâncare, nimic special sau greu de făcut, fără reţetă, aşa cum ştiu de la mama, foarte simplu. La final am mai adaugat nişte cozi de ceapă verde, tăiate rondele şi pătrunjel.


Am împachetat totul şi am pornit la drumul aventuros pe gazela mea dragă.


Petersen, "victima", aşa cum stabilisem, mă aştepta la un colţ de parc, pe care-l găsisem cu o zi înainte. E un parc superb, Middelheim. Antwerp-ul cam duce lipsă de zone verzi, doar un mic părculeţ (sau încă 2-3), aşa-zis parcul oraşului mai alintă pofta de verde. Nici străzile nu sunt foarte bogate în copaci, unele chiar n-au deloc, dar cam toate casele şi blocurile formează în spatele lor un fel de curţi interioare sau grădini, la care din păcate nu ai acces dacă nu eşti locuitor. Dar nu asta se întâmplă şi dacă mergi spre periferie, trecând de inelul autostrăzii, unde găseşi parcuri mari, largi, ce duc cu gândul la păduri, cu alei întunecate, mici ape stătătoare şi copaci maiestuoşi.


Am găsit un loc lângă o apă stătătoare, sub ramurile unui copac bătrân, ne-am parcat mândrele biciclete lângă el şi am aranjat repede "masa" pe o pătură de frunze uscate...


În afară de tocăniţa de ciuperci, am mai pregătit o salată de vară şi nişte grâu (fiert simplu cu un pic de unt şi sare).


Iar ca desert am avut o pară foarte dulce...


Pentru că timpul pauzei aproape expirase, l-am lăsat pe Petersen să plece...


... dar eu am mai stat cu bobul şi toamna asta minunată...


Ei, sper că şi la voi toamna e superbă şi că profitaţi de ea, dacă nu cu un prânz în parc, măcar cu o plimbare...

Caut complici gurmanzi pentru un prânz de duminică

18 oct. 2012

"I love food, I love people", aşa se aude din clipul de mai jos găsit pe foarte inspiraţionalul website The Selby (nu rataţi articolele despre tot felul de oameni şi casele lor minunate...). Aşa-mi place şi mie :) Mai am nevoie de nişte prieteni cu niscai cunoştinţe culinare - dar asta se poate învăţa/adapta, o bucătărie mai spaţioasă şi mai utilată (pe care sper că am găsit-o), ceva muzică în fundal - asta o găsim în colecţia proprie şi multă voie bună. Bobul mic e pe drum :)

Hai, cine vrea să-mi fie complice pentru a pregăti împreună un prânz de duminică după-amiază? Meniul e la liberă alegere :)

Salată de quinoa

17 oct. 2012

Aşa cum ziceam ieri, pentru gustarea de seară am făcut o salată de quinoa. Am aflat despre această cereală acum un an, doi, de la Laura, o bună prietenă, care m-a învăţat cum să fac şi tabbouleh-ul. Mai târziu am citit şi văzut că este recomandată ca un aliment cu ridicat conţinut nutritiv, bogată în proteine, minerale şi vitamine. Se găseşte în diferite forme: făină, fulgi, dar poate cel mai des sub formă de seminţe, care atunci când sunt pregătite, au textură crocantă şi un gust puţin amărui.

Înainte să se întoarcă Petersen cu cine-ştie-ce bunătăţi de la ora de gătit, şi ca să nu-mi subestimez propriile îndeletniciri culinare, să vă prezint reţeta simplă de salată de quinoa.


Ingredientele şi paşii sunt cam aşa: o cană de quinoa se clăteşte în apă rece şi se lasă la înmuiat cam 5 min, cât timp alte 3 căni de apă se pun pe foc şi încep să fiarbă. Se adaugă quinoa, 1 linguriţă sau mai puţin de sare şi se lasă să fiarbă la foc mic cam 15 min. Se încearcă în prealabil să fie fiartă. Se ia de pe foc şi se scurge de apă.


Câteva legume, eu am ales roşii, ardei roşu şi castravete (dar pot fi şi altele, cred că aici fiecare poate folosi propria creativitate, eu am folosit ce aveam în frigider :) ), se spală şi se taie cubuleţe. O mână de pătrunjel se mărunţeşte.


Pentru a lega salata, eu am făcut un sos pe bază de ulei de măsline, un pic de oţet de mere, suc de lămâie, o linguriţă de miere şi una de muştar, iar dacă este necesar şi un pic de sare. Toate se amestecă bine pănă devin o pastă omogenă.

Toate cele 3 părţi: quinoa fiartă şi răcită, legumele tăiate şi sosul se amestecă într-un bol şi salata-i gata pentru a fi consumată. Ca atare sau cu nişte măsline negre şi câteva cuburi de brânză Feta. 

Voilà, simplu si eficient.