Clafoutis cu cireșe

19 iun. 2014

Această postare trebuia să fie despre o supă, dar am schimbat rapid titlul, pentru că hei, cine se mai gândește la supă când e vreme de cireșe? Deși nu obișnuiesc să repet aici pe blog rețete ale aceluiași fel de mâncare, am să o fac acum pentru că azi am făcut cel mai bun clafoutis. Așa că uitați de vechea rețetă (sau nu uitați, puteți să vă mai jucați și cu ea) și încercați-o pe cea de mai jos, rezultatul e nemaipomenit.


Nemaipomenit de fin, o budincă cremoasă și dulceagă, să fie de la unt, să fie de la pudra de migdale sau de la cele câteva picături de esență de migdale, poate mierea sau combinația lor?

Ingrediente:
  • 300 - 500 gr cireșe
  • 80 gr făină
  • 50 gr pudră de migdale (sau alte nuci)
  • 1 praf de sare
  • 250 ml lapte
  • 80 gr miere
  • 4 ouă
  • 60 gr unt topit
  • 1 lg esență de vanilie
  • câteva picături de esență de migdale (opțional)

lg - linguriță

Se preîncălzește cuptorul la 180°C, iar o formă de copt (eu am preferat una de ceramică) se unge cu unt.

Cireșele se curăță de sâmburi (apropos, știți varianta de scos sâmburii cu un bold?, e cea mai simplă, asta dacă nu aveți o unealtă specială) și se pun în forma de copt pregătită, distribuindu-le uniform, într-un strat.

Ingredientele uscate se amestecă împreună cu cele lichide până se omogenizează bine și apoi se toarnă compoziția aluatului peste cireșele din vas.

Se coace cam 30 de minute, până când suprafața a devenit arămie, s-a ridicat ușor peste margini, iar fructele s-au topit nițel (dacă ați ales niște cireșe negre, zemoase, rezultatul v-a arătat extraordinar). În funcție de ingrediente și cantitățile lor poate vă dați seama că acest desert are consistența unei budinci, nicidecum a unui aluat pufos.

Se mânăncă cât este încă puțin cald.

Recunosc că m-am inspirat din revista magazinului din care ne facem cumpărăturile. O fi ea gratuită și cu destule reclame (deh, trebuie să-și atragă clienții într-un fel), dar e plină cu rețete ce-ți lasă gura apă, articole interesante și de fiecare dată o răsfoiesc cu mare plăcere. Mai ales când rețeta orginală spune de afine, pe care eu le-am înlocuit cu cireșe, dar vai, nici nu pot să-mi imaginez ce gust bun ar avea. Sigur încerc și cu alte fructe. Musai și voi! :)

PS: despre clafoutis puteți citi mai multe detalii aici sau aici.

De-ale gurii, din grădină - Paste cu fasole păstăi, dovlecel, mazăre și salsa verde

12 iun. 2014

Să nu vă imaginați că dacă în ultima vreme am povestit doar despre rețete dulci, înseamnă că doar cu asta ne și hrănim. Nu, nu. Bucătăria se umple și de altfel de arome - la cuptor, încinse în tigaie sau pe grătar, crude, în supe, sosuri sau la aburi, legume, pește sau un pic de carne. Arome și gusturi pe care le-am încadrat eu aici pe blog în secțiunea de rețete sărate. Balanța însă înclină cam puțin înspre această categorie, așa că mi-am propus să ajung încet la un echilibru. Azi, printr-o rețetă de paste.


Prima dată am făcut aceste paste cam acum un an când mai prinsesem curaj la capitolul diversificarea alimentației lui Luca. Am analizat eu atunci ingredientele - rețeta fiind una obișnuită, nu chiar pentru bebeluși de 8 luni - fasole verde păstăi, dovlecel sau zucchini, mazăre, ceapă și sosul aromat de busuioc și mi s-a părut că ar fi o alegere gustoasă pentru micul pofticios. Le-am făcut și chiar au fost apreciate. Atât de noi, cât și de el. Le-am repetat de câteva ori cât a ținut vara și am putut folosi ingredientele cât mai proaspete.

Dacă vine vorba de proaspăt, păi rețeta asta face parte și din categoria celor gătite din grădină, categorie începută tot anul trecut, dar pe care nu am mai continuat-o, chiar dacă am cules ceva roade din grădina din balcon. Acum pentru aceste paste am cules și folosit busuioc proaspăt și fraged și un pic de pătrunjel.


Deși este o rețetă în care poți jongla cu ingredientele și cantitățile folosite, să pui mai mult sau mai puțin din fiecare, le-am scris mai jos orientativ.

Ingrediente:
  • 250 gr paste fusilli *
  • 250 gr fasole verde păstăi
  • 2 dovlecei mici sau 1 zucchini mijlociu sau o combinație între cele două
  • 1 ceapă
  • 150 gr mazăre (proaspătă sau congelată)
  • ulei de măsline sau unt
  • sare, piper **
* am ales fusilli pentru că am considerat că pot reține cât mai mult sos, astfel încât unui bebeluș abia începător în ale manevrării lucrurilor ținute în mână, să-i fie cât mai ușor să le apuce. Bineînțeles, alegerea este opțională, pot fi folosite și alte tipuri de paste.

Salsa verde cu busuioc:
  • frunze de busuioc din belșug
  • o mică legătură de pătrunjel
  • 1-2 lg capere
  • câteva măsline verzi (fără sâmburi)
  • sucul de la o jumătate de lămâie
  • 1 lg muștar
  • câteva nuci sau muguri de pin (migdalele sunt la fel de ok) **
  • ulei de măsline
  • sare, piper ***
lg - linguriță

** clasicul salsa verde nu conține nuci, dar inspirată de gustul sosului pesto, am adăugat și în acest sos
*** sarea și piperul evit să le pun în timpul gătitului (sau doar foarte, foarte puțin), ci doar opțional fiecare în farfurie, după propriul gust. Nu le priește celor prea mici.


Ceapa se taie fâșii lunguiețe și se călește la foc mediu în tigaie în untul topit sau ulei. Fasolea se taie bucăți mici de-a latul păsăilor. Se aruncă și ele în tingaie și se coc vreo 10 minute, până se înmoaie puțin.

Dovlecelul se taie în fâșii julienne. Se adauugă în tigaie, alături de boabele de mazăre și o jumătate de cană de apă. Se lasă la un foc mic spre mediu să se coacă toate, sub capac, în jur de 10 minute, amestecând periodic.

Între timp se pregătește sosul verde de busuioc. Toate ingredientele se pun într-un mixer/robot de bucătărie și se mărunțesc bine până se obține un sos. Verde :).

Tot în paralel se fierb pastele. Când amestecul de legume din tigaie este gata, se adaugă peste ele pastele și un polonic din apa în care au fiert acestea. Se amestecă încet, se oprește focul, apoi se adaugă și sosul verde amestecând ușor până se încorporează bine.

Se servesc călduțe, cu un pic de parmezan ras deasupra (mai puțin celor mici, căci e un pic cam sărat pentru gustul lor).


Și cum îmi place să strecor pe ici colo câteva amintiri, iată-ne acum un an și acum câteva zile, savurând cu poftă din delicioasele paste. Timpul a trecut, am învățat multe, ne-am deschis apetitul, manevrarea hranei s-a îmbunătățit, dar gustul a rămas.


Poftă mare! iar în loc de încheiere vă las să citiți un articol, dacă faceți parte din categoria părinților un pic neîncrezători în ei, http://www.thekitchn.com/youre-doing-it-right-feeding-your-kids-youre-doing-it-right. Am trecut și trec prin asta și eu, și noi, dar consider că cel mai bun lucru pe care poți să-l faci ca să te hrănești sănătos, este să menții un echilbru și să ai încredere și în instinctul propriu.

Deserturi cu fructe de vară

7 iun. 2014

În sfârșit a venit vremea lor, a fructelor de vară. Parfumate, colorate și zemoase. Bineînțeles că sunt foarte bune proaspete, crude, dar tare bune sunt și după ce au trecut prin coacerea cuptorului. Ca un fel de recapitulare, am adunat aici toate rețetele pe care le-am tot făcut în ultimele veri. Dar nu vă impacientați, nu se lasă cu extemporal așa cum era în școală, ci doar cu spor la pregătit și poftă bună la savurat!


Să le iau pe rând. Primele, cărnoasele și parfumatele: cireșele. Am descoperit clafoutis-ul făcut cu ele acum ceva ani, această budincă fină, ușor aromată a migdale.
http://flyingumbrellas.blogspot.com/2010/06/cirese-cirese-cirese-si-iesit-un-kirsch.html


La fel de parfumate și dulci sunt căpșunile. Puteți încerca o simplă înghețată și câteva căpșuni. Însă un foarte delicios, de departe unul din deserturile care-mi plac mult, este această tartă.
http://flyingumbrellas.blogspot.com/2011/06/tarta-de-capsune-de-vara-asa.html


Dar fiind așa bună, în special compoziția aluatului cu acea aromă delicată de unt, pot fi folosite diverse fructe de vară. Eu am mai încercat cu zmeură, coacăză și alte mure și alta cu caise.
http://flyingumbrellas.blogspot.com/2011/07/zmeura-coacaza-si-alte-mure.html
http://flyingumbrellas.blogspot.com/2011/07/stiti-voi-e-vremea-caiselor.html


Tot cu căpșuni este și această tartă franțuzească, cu cremă de vanilie.
http://flyingumbrellas.blogspot.com/2013/05/tarta-frantuzeasca-cu-crema-de-vanilie.html


O combinație interesantă este amestecul de rubarbă și căpșuni. Am încercat-o într-un desert mai pentru micul dejun, un crumble.
http://flyingumbrellas.blogspot.com/2013/06/un-crumble-cu-capsuni-si-rubarba-cu-iz.html


Doar cu rubarbă sunt și acești scones, fragezi și consistenți.
http://flyingumbrellas.blogspot.com/2013/07/scones-cu-secara-si-rubarba.html


Combinația de rubarbă și căpșuni am folosit-o chiar mai dăunăzi, însă într-o tartă rustică cu niscai rubarbă salvată din congelator (cică pusă de vară ca să o fac iarna... dar iată că m-a prins rubarba proaspătă pe tarabe și eu tot n-am folosit-o). Dacă-i vorba de tartă rustică, păi... sunt multe de zis. Sau de fapt puține, că iese așa delicioasă, cu toate imperfecțiunile ei, încât n-apuci să mai zici nimic, că ești ocupat să o savurezi. Iar fructele sau combinația de fructe ce pot fi folosite nu se încadrează în nicio limită. Foarte bună a ieșit cu caise.
http://flyingumbrellas.blogspot.com/2013/08/caise-dulci-de-vara-si-o-tarta-rustica.html


Să nu uit de vișinele dulci-acrișoare...
http://flyingumbrellas.blogspot.com/2013/07/tarta-cu-visine-si-migdale-un-pic.html
http://flyingumbrellas.blogspot.com/2014/02/tarta-cu-visine-in-miez-de-iarna.html


Dacă timpul și răbdarea vă permit, puteți încerca un cheesecake, simplu și pufos, decorat din belșug cu diverse fructe.
http://flyingumbrellas.blogspot.com/2013/04/cheesecake.html


Iar în zilele toride din mijloc de vară, știu, căldură te doboară fără să mai ai chef şi de a porni cuptorul ca să coci ceva în el, dar merită să-l pornești pentru această răcoroasă tartă cu lămâie.
http://flyingumbrellas.blogspot.com/2013/08/o-tarta-cu-lamaie-pe-inserate-langa-rau.html


No, sper că v-am incitat și ademenit un pic papilele gustative... și cum scriam într-o mai veche postare de pe aici, hai, coaceţi ceva, nu tare complicat, împăturiţi într-un prosop, puneţi alături nişte farfurii, tacâmuri şi o pătură, o limonadă sau un vin, ieşiţi din casă, că-i vară minunată, găsiţi un loc fain, pe un acoperiş de bloc, pe balconul apartamentului unor prieteni, lângă un râu, un lac, un colţ de parc, un petec de iarbă în pădure, un pod, un munte, o plajă, o barcă pe mare, oriunde, undeva unde să savuraţi şi din ce-aveţi în farfurie, dar şi ce vedeţi în jur, un răsărit, un apus, soarele sau luna de pe cer. Neapărat însă invitaţi şi mergeţi cu cineva, un om drag, o familie mai mare sau mai mică, un amic, nişte prieteni buni, un coleg, un necunoscut, sigur găsiţi pe cineva cu care să împărţiţi un moment frumos.

Weekend fain să aveți!

Chec cu nuci de la bunica

4 iun. 2014

Poate vă întrebați ce-i de la bunica, nucile sau checul? Ambele. De curând ne-a vizitat, iar ca orice bunică, a pus în bagaj și niscai bunătățuri, unele din ele au fost și nuci. Gata sparte, gata curățate. De bunicul :). Iar checul l-a făcut într-o după-amiază, în doi pași și trei mișcări, așa cum numai bunicile știu a face.


Poate v-ați dat seama că-i vorba de bunica lui Luca. Încă mi se pare uneori ciudat să mă adresez cu apelativul bunica și nu mama, dar așa învață cel mic despre familia lui, a noastră. Așa că n-a durat mult și a început să o strige cu nu-ni. Nu vă mai spun ce chinuitor și aproape de neînțeles mi se părea în școala generală când trebuia să-i spun doamna profesoară, căci mama mi-a fost atât profesoară de matematică, cât și dirigintă...


Și cum vă spuneam, într-o zi, nu s-a mulțumit cu desertul de căpșuni făcut de mine și a făcut și ea un desert. Un chec cu nuci, cu gust de acasă. Am intervenit și eu un pic să-i spun că pună în loc de zahăr, miere, să fie și pe gustul celui mic. Zis și făcut, curând a fost gata.

Ingrediente
  • 3 ouă
  • 4 Lg miere
  • 400 gr kefir
  • 1 lg extract de vanilie
  • 50 gr unt
  • 2 Lg ulei
  • 1 Lg bicarbonat de sodiu stins în sucul de la o jumătate de lămâie
  • 1 cană nuci sfărâmate
  • făină - cât să aibă aluatul consistența smântânei *
Lg - lingură, lg - linguriță

Se preîncălzește cuptorul la 180°C, iar o formă de chec se unge cu un pic de unt și se tapetează cu făină

Ouăle se bat bine cu cele 4 linguri de miere. Se adaugă apoi untul un pic topit, uleiul, kefir-ul, extractul de vanilie, bicarbonaul de sodiu stins în sucul de lămâie și se amestecă până se omogenizează bine totul. Se încorporează apoi nucile și mai apoi făina.
* N-am scris o cantitate exactă de făină, asta-i o rețetă din aceea cu făină cât cuprinde. Nu vă speriați, asta-i și farmecul ei :). Compoziția finală ar trebui să aibă consistența unei smântâni groase. Eu admir persoanele care știu să folosească o rețetă în care unele cantități sunt lăsate la liberă alegere și să iasă rezultatul bun. Așa cred că fac mamele și făceau bunicile noastre, ele - cele mai pricepute în ale bucătăriei. Eu încă mă orientez după rețete cu cantități exacte, cine știe, poate și eu când oi fi bunică, am să le fac și eu așa, fără măsurători și cântar și am să adun toți nepoții în jurul mesei.

Se toarnă compoziția în formă și se coace cam 30-40 de minute, dar și aici, treaba-i de urmărit cuptorul și de încercat checul cu o scobitoare mai lungă.

Se scoate din cuptor, se mai lasă un pic în tava de copt, apoi se scoate și se lasă să se răcească pe un grătar.


Voi ce rețete dragi aveți/știți de la mamele, bunicile, mătușile voastre?

Copilărie cu parfum de tei

1 iun. 2014

eu: unu
luca: teei
eu: doi
luca: teei
eu: trei
luca: teei

La mulți ani, copii și mari, și mici! Să vă fie copilăria parfum de tei :)



Mulțumim, Alexandra Dincă - www.fotografiidefamilie.org, pentru aceste minunate fotografii de familie!