Iriși, lalele, roze și tuberoze într-un buchet de flori de hârtie

19 ian. 2017

E normal să aducem un pic de culoare în mijloc de ianuarie, nu-i așa? Soarele ne bate acum frumos în geam, dar florile astea de hârtie sunt pentru zilele alea mai posomorâte, când griul de afară se ia la întrecere cu cel de dinăuntru.


Povestea lor începe.... hăt din augustul anului trecut, când un amic m-a rugat să-i fac câteva flori de hârtie, să le dea în dar mamei lui. Ce gest frumos! M-am bucurat nespus că s-a gândit la mine și entuziasmată mi-am imaginat cum la întoarcerea din călătoria din Spania, asta voi face toată ziua, zile la rând, flori de hârtie. Abia așteptam! Doar că odată ajunși acasă, am ieșit și eu din bula mea de idealism fantastic și m-am luat cu alte treburi, cu prioritate la ordinea zilei - începutul școlii la Lucacin, autodiversificarea Zmeuricăi, curățenie de toamnă în grădina din balcon și altele, nu că aș avea prea puține de făcut în general. Iar florile au rămas în gând. Până s-au mai liniștit apele și le-am făcut încet loc și lor în program. Bine că m-a mai tras de mânecă Raluca din când în când să mă întrebe ”Hai, Vica, când facem florile?”, căci domnița asta mi-a fost alături la mai toate florile de hârtie pe care le facem de câțiva ani încoace. Ea s-a ocupat de trandafiri și lalele, iar eu de tuberoze și iriși, cum altfel? :) Ba într-o zi am ne-am închipuit buchetul, în alta am discutat și încercat o hârtie nouă (și muuult mai faină), într-o altă zi am făcut niște frunze, mai apoi niște petale și așa ne-am întins pe câteva luni până în sfârșit la mijloc de noiembrie am avut buchetul gata - iar asta a fost și povestea cu flori a Zmeuricăi la cele 10 luni. Nu ne-am putut abține și am făcut mai multe flori din fiecare soi, unele pentru buchetul amicului și altele de avut și dat în dar. Căci cu florile de hârtie, când te apuci de ele, nu te mai poți opri. Asta dacă nu vine între timp un Lucacin strigând în gura mare ”Maaaama, vreau în parc și lapte cu mieeere” și atunci florile de hârtie își găsesc iarăși locul undeva în culcușul imaginației. :)

Zile de iarnă, cu gânduri bune în Noul An

14 ian. 2017

Ho-ho-ho și La mulți ani!, dacă mă primiți cu o urare de Anul Nou pe rit vechi :) Profit de ocazie să ies un picuț din b(âr)logul meu acoperit de troiene, să iau o lopată mare și să curăț zăpada de-o cărăruie ca să-mi fac loc să vă salut nițel cu câteva cuvinte și imagini de iarnă de pe la noi. Până s-or pune alte troiene pe aici...


În ultimii ani, la trecerea dintre ei, nu-mi umplu gândurile cu balanțe despre anul vechi și planuri pentru cel nou. Timpul se învârte ca un titirez în ultima vreme, uneori ne ia pe sus și pe noi în învârteala lui de nu mai știm cum, când și de ce. Vag îmi amintesc niște foi de jurnal pe când eram în școală sau liceu pe care-mi notam niscai planuri pentru anul nou, niște big hopes. Acele așteptări mari s-au transformat în timp în gânduri de bine, liniște și sănătate pentru noi, pentru cei dragi nouă și celor din jur. Cam atât îmi doresc la început de An Nou. Și probabil nu sunt singura. Cred că dacă le avem pe acestea, restul se rezolvă de la sine.

Chiar dacă domnului Timp îi cam place să ne ia în hora lui grăbită, cele câteva săptămâni de vacanță de iarnă au fost mai mult decât binevenite. Un cadou mai frumos nici că se putea. Am lăsat să curgă zilele în ritmul lor, dacă aveam chef să stăm toată ziua în pijamale, asta am făcut, dacă am avut chef de un pic de aer curat, am scos nasurile și năsucurile din casă, la niște plimbări pe străzile din apropiere sau parcul de care nu ne plictisim niciodată. Până și febra Crăciunului ne-a luat cam pe nepregătite, în preajma lui eu încă aveam senzația că mai erau câteva luni până vine Moşu'. Duse au fost nopțile când stăteam trează să coc biscuiți, să meşteşugăresc daruri şi felicitări - să fiu spiridușa Moșului, acum am preferat ziua să fiu mai mult prezentă cu cei dragi mie, iar noapte să dorm, când şi cum mă lasă cei mici, căci "viața bate filmul". Iarna ne-a făcut o surpriză cu niscai zăpadă, pe care n-o mai văzusem de ani de zile, cei mai mici chiar deloc. Am profitat să ieșim la o mică bulgăreală și la o plimbare cu sania chiar și pe 1 cm de zăpadă. Am împărțit câteva după-amieze alături de niște prieteni, la noi sau la ei. Ne-am adunat în jurul meselor de sărbătoare, bucurându-ne de cele de pe masă și ciocnind un pahar de vin cu gândul la o lume mai bună și amintindu-ne de anul care tocmai a trecut. A fost un an plin cu de toate, cu bune și cu mai puțin bune, așa cum au fost mulți alții de până acum. Pentru noi anul 2016 a fost un an minune, care ne-a adus la începutul lui o mică zmeurică, așa cum cel de acum 4 ani ne-a adus un bob-de-mac, iar de atunci viața noastră s-a umplut de un sens valoros. Nu-i ușor, dar parcă nici greu nu e. E bine.

Să fie Anul cel Nou un an bun și cuminte, liniștit și vesel, dar sănătos mai ales!