Ultima luna de vară a trecut rapid, poate şi pentru că jumătate din ea am petrecut-o pe drumuri, o călătorie de vacanţă ce-a pornit fără de un plan bine pus la punct, dar s-a încheiat ca un road-trip în toată regula. Iar piticul mic parcă a crescut în cele 2 săptămâni cât niciodată, şi nu mă refer neapărat la fizic, care iată-l, parcă nu-i chiar diferit de cel de luna trecută :)

Sau... da! Luca a hotărât că se vede lumea parcă mai frumos din poziţie verticală, sau aproape verticală, în şezut şi fără sprinjin. Asta s-a întamplat chiar în excursie, când într-o pauză de mers cu maşina am făcut un popas, l-am pus pe iarbă şi aşa a stat. Până, bineinţeles, fiind abia la început, a făcut buf în faţă. Dar de atunci exersează mult şi pare că-i place.


Luna asta a fost împărţită în două, în prima jumătate au fost în vizită pe aici zânele lui, fiind răsfăţat în braţele lor cât e ziua de lungă, iar a doua jumătate a petrecut-o pe drum, într-un road-trip prin Bretania. Adică prima lui călătorie mai lungă şi prima noastră vacanţă în trei. Nu ştiu cât o să-şi amintească el, probabil nimic, dar impresia noastră a fost că s-a adaptat foarte bine şi uşor experienţei. Chiar citeam undeva, înainte de plecare, că cei mici se adaptează mult mai uşor (comparativ cu părinţii) la drum lung, la călătorii sau la schimbarea mediului. Ne-am convins că e aşa. Dacă nouă ne-a luat vreo 3-4 zile să ne adaptăm la ritmul de vacanţă, ritm mai relaxat, el nu pare să se fi deranjat cu nimic.

Şi-a păstrat acelaşi program de somn (de vreo 2-3 ori pe zi şi unul mai lung noaptea), petrecut ori în maşină, ori în port-bebe, ori în cărucior. Ori în cort, câteva nopţi bune, cu temperaturi mai scăzute, cu ploaie torenţială, dar înfofolit bine. Pentru mine, de vreo câţiva ani încoace, gustul cel mai bun al unei vacanţe de vară parcă-i dat de câteva zile şi nopţi petrecute la cort, în natură, departe de zbuciumul urban. Chiar însărcinată fiind, astă vară, am bătut recordul personal, stând în vreo 5 locuri, într-un camping în Elveţia (unde de fapt ne-a şi surprins bobul mic cu vestea şi dorinţa lui de a veni pe lume :) ), pe ritmuri de jazz la Gărâna, sus, lângă nori pe Transalpina, cu marea la picioare în Vamă şi o săptămână întreagă într-un camping între ocean şi Dune du Pilat. Frumoase locuri, minunate amintiri, aşa că poate de asta piticul s-a simţit în apele lui acum, cumva, deja, avea un fel de experienţă.

Cât despre mâncare, în primul rând nu am vrut să mă stresez eu (şi nici lui să nu-i transmit starea asta), am aplicat aceeaşi metodă, BLW, ca şi acasă, poate nu atât de "îmbelşugată" (mă refer la mâncare gătită), dar cu fructe, legume ce pot fi mâncate crude (inclusiv roşiile culese de pe balcon), un pic de iaurt, a mai ciugulit din ce am mai mâncat noi (peşte, cartofi copţi) şi pâine din aia bună, franţuzească, proaspătă şi crocantă, numai bună de ronţăit cu dintele ăla mic, de l-am pus şi pe el pe lista de noutăţi.

Şi să nu uit, ceva de topit inimile mamelor, primele silabe, ma-ma-am, le-a rostit, spre exaltarea mea (deşi ştiu că nu au încă nicio legătură cu însemnătatea propriu-zisă a cuvântului), tot în excursie, tot într-o pauză de popas :).


Creşte piticul, da. Capătă personalitate, dorinţă de interactivitate, de joacă, uneori îşi pierde privirea spre unele lucruri sau analizează intens altele, de mă întreb cum se încolăcesc gândurile acolo în căpşorul lui şi cum se fac legăturile. Pare să-şi dea seama de unele lucruri ce i se întâmplă, e mai atent şi recunoaşte chipuri, devine frustrat dacă nu reuşeşte să facă ceva, iar frustrarea asta, încerc să nu mi-o transmită mie, pentru că uneori, din cauza propriei stări, de oboseală, mai clachez şi eu... şi nu-i chiar uşor, încep să-mi pun întrebări dacă-i bine ce fac, sau ce nu fac, dacă-i suficient, dacă instinctul şi rolul de mamă mi se potrivesc, dar vorba cântecului, the best is yet to come. Iar până atunci ne bucurăm de orice moment, pentru că cele bune şi frumoase le anihilează pe loc pe celelalte, mai cântăm un refren (apropo, aveţi vreo sugestie de cântecele pentru copii?), mai ieşim la o plimbare, mai facem un desert... Iar cel de luna asta a fost cu inspiraţie bretonă. Vă povestesc despre el (şi poate un pic despre locurile din care provine) un picuţ mai încolo.

Lună de lună, cu Luca

1 lună	2 luni	3 luni	4 luni
5 luni	6 luni	7 luni	8 luni