Facebook
  • Home
  • Despre
  • Categorii
    • De-ale gurii
    • Create + DIY
    • Plante + Grădină
  • Blogluv
  • Contact

Flying Umbrellas

Încă suntem ne-experimentaţi în domeniul jucăriilor pentru copii. Ştiu că cei foarte mici, bebeluşii, au nevoie de unele care să-i ajute să-şi dezvolte simţurile şi capabilităţile esenţiale, să-i ţină activi, să le inspire curiozitatea, imaginaţia, creativitatea. Am început să inspectez şi să cercetez "piaţa" şi primul gând de care mă împiedic e că sunt prea multe opţiuni. Şi asta mă încurcă să fac o alegere. Necesară sau corectă. Totodată mă sperii de calitatea multora dintre aceste jucării. Foarte, foarte mult plastic şi briz-briz-uri şi pe de-asupra scumpe. Nu ştiu acum de câtă nevoie are un copil de toate astea. Oare nu mai mult îl încurcă decât îl ajută? Nu sunt prea obositoare? Nu ştiu. Şi pentru că am sentimentele împărţite cu privire la acest lucru, am zis să pornesc mai mult din intuiţie şi conform propriilor gusturi, în căutarea lor. Îmi plac lucrurile simple, minimaliste, materiale cât mai naturale şi calitative, culori inspirate din natură, să reziste în timp. Până o să găsesc unele, am decis să încerc să-i fac singură. Primul este un carusel (mobile) la care să se poată uita în pauzele lui de somn.



Recunosc că inspiraţia mi-a venit de aici. Simplu, culori contrastante, forme bine definite. Apoi a mai apărut amintirea mea legată de figurile geometrice pe care le vedeam la mama în "recuzita" ei de profesoară de matematică, inclusiv geometrie. Îmi amintesc nişte prisme, poliedre, conuri şi cilindre, unele "din fabrică", altele făcute de ceva elevi mai iscusiţi. Eu eram fascinată de acele forme. Şi de decupatul hârtiei şi lipitul acesteia. Într-o vacanţă de iarnă, îmi amintesc, deja avansasem de la simple forme la căsuţe de hârtie. Aşa mi-a venit ideea pentru Mica Geometrie, cum am numit acest carusel - 5 simple figuri geometrice: un cub, un tetraedru, un icosaedru, un octaedru şi un dodecaedru, numai bine de învăţat de pronunţat până creşte piticul mic :)



Aşa că împreună am purces la treabă, vorba aia, unde-s doi puterea creşte. Şi de fapt a fost mai fain să-l am pe Luca lângă mine, real, nu doar mic bob de mac în burtă, aşa cum era în plan să lucrez la carusel în luna ianuarie.



Pentru figurile geometrice am găsit o resursă mare de tipare aici, iar eu am ales chiar primele - Platonic Solids. Le-am printat pe 5 coli A4 de hârtie şi apoi le-am transferat, prin metoda "înţepatului" pe cele 5 coli A4 colorate. Dacă-mi aduc bine aminte, am ales o hârtie mai solidă, un carton mai subţire, de gramaj cam 100gr/mp. Mai mult ar fi fost mai greu de lucrat la îndoituri şi de lipit. Cât despre metoda "înţepatului", eu n-am putut printa tiparul direct pe hârtia colorată, aşa că l-am "transferat" cu ajutorul unui ac, prin înţepături.



Pe care apoi le-am unit prin linii, cu linia şi creionul, având grijă să nu-mi scape vreun punct. Cu desenul transferat am decupat forma geometrică.



A urmat partea cu îndoitul. Pentru că am văzut că era mai delicat de îndoit hârtia (fiind un pic cam groasă pentru porţiuni aşa mici, mi-a fost frică să nu le rup), am folosit capetele unei foarfece şi o linie.



Şi aşa am procedat cu celelalte 4. Eu eram deja încântată de rezultatul intermediar, arătau destul de bine. Mai puţin una din ele... dar vă las pe voi să vă daţi seama :)



Poate cea mai migăloasă a fost partea cu lipitul. Eu am ales şi un lipici cam nepotrivit. Am optat pentru unul lichid, dar data viitoare când mai lucrez cu hârtie, o să folosesc unul "pe rolă", ca acesta, pentru un rezultat mai curat. Dar într-un final, am reuşit să le dau de cap şi am lipit toate feţele, până şi cele 20 ale icosaedrului. Ah, dar era să uit, înainte să lipesc ultimele feţe, am inserat un fir de aţă pe interior, că altfel nu aveam cum să-l prind de carusel.



Suportul ce urma să ţină cele 5 figuri m-a pus un pic pe scotocit de idei. Iniţial mă gândeam la nişte beţe/tije de lemn. Nu prea ştiam însă de unde să fac rost sau cumva trebuia să fie în proximitatea casei, cât să dau o fugă cu Luca înfofolit în sling, să le iau. La o plimbare prin parc însă, m-am dat seama că aş putea să folosesc nişte crengi uscate. Şi aşa am şi făcut. Am găsit unele mai curate şi mai drepte pe care le-am tăiat în 2 bucăţi cam de vreo 20cm lungime şi le-am prins în X cu nişte sfoară de bucătărie :)



L-am prins de tavan cu aceeaşi sfoară şi cu nişte bandă adezivă cât să atârne deasupra pătuţului. Ideal şi recomandat e să fie prins de un cârlig, dar eu am considerat că nu este chiar aşa greu şi îl verific în mod constant să nu se dezlipească. Şi voila, caruselul colorat şi copilul fericit :)



La început Luca nu era chiar aşa interesat de el, fiind încă mic şi abia dacă a observat că ceva se leagănă deasupra lui. Dar în timp a prins curaj pentru el. Şi mai mult, am citit şi într-o carte, că cei mici observă mai bine lumea din jurul lor, privind din lateral, aşa că am încercat şi varianta asta şi parcă a funcţionat mai bine :)



Mi-a plăcut să lucrez la acest carusel şi parcă are şi mai mult farmec un lucru făcut de mână. Asta e, nu toate jucăriile stau pe rafturile magazinelor pentru a fi cumpărate, unele pot fi făcute şi în casă. Bineînţeles că o să-i luăm/aibă/primească şi jucării "obişnuite", că nu e mama asta chiar aşa de pricepută să-i facă un trenuleţ din lemn sau mai ştiu eu ce altă minunăţie. Dar o să încerce.
3/22/2013 7 commentarii
Este egal cu nişte batoane/fursecuri de cereale. Ei bine, să mai adaug la formulă şi coacerea în cuptor. În rest nimic.


Luna asta, pentru ritualul de pe 5, am vrut să nu mă complic ca data trecută şi să fac ceva simplu si rapid. Şi mi-am amintit că am văzut undeva această "reţetă" şi mi s-a părut că n-are cum... Cum, fără ouă, fără un strop de lapte, fără un pic de unt, fără făină se poate lega ceva şi pus în cuptor? Exact, doar cele 2 ingrediente şi atât.


Cam o cană de cereale (eu am folosit un mix pe care le-am mărunţit în tocătorul electric, dar se pot folosi direct fulgi de cereale) şi vreo 2 banane (de preferat cât mai coapte; altfel eu am mai pus una până s-a legat "aluatul") se amestecă cu furculiţa într-un bol, până se obţine o pastă. Din acest amestec se pun grămăjoare pe o tavă unsă cu un pic de unt. Se ţin la cuptor cam 15 minute la 170°C. Se mai pot adăuga şi alte ingrediente (stafide, nucă de cocos, fulgi de ciocolată, miere, nuci, etc), dar cum eu am folosit mix de cereale şi fructe, nu a mai fost necesar.


Şi ăsta-i rezultatul. Rapid, bun şi sănătos!


Inspiraţie: http://www.theburlapbag.com/2012/07/2-ingredient-cookies-plus-the-mix-ins-of-your-choice/
3/12/2013 9 commentarii
Sâmbătă a fost o zi faină. Am făcut pâine. Pentru prima dată. Pâine proaspătă, făcută în casă, am mai mâncat. Acasă, făcută de mama. Am urmărit de multe ori procesul, de la primul amestec de făină şi apă până la scoaterea din cuptor şi sfârâitul aburindelor în tăvi. Eu însă n-am încercat, deşi îmi place la nebunie.

E un aliment care nu-mi doar satisface nevoia de hrană, dar în combinaţie cu alte împrejurări, face parte din momentele alea simple şi frumoase ale vieţii, joie de vivre. Îmi place pâinea pe vatră, albă şi coaja crocantă, pâinea cu seminţe şi fruce uscate, baghetele franţuzeşti; cu un pic de unt şi o cafea caldă, un strop de dulceaţă şi o cană de ceai, simplă, proaspătă cu un pahar de lapte rece; nişte brânză, o zacuscă, o pastă de măsline, avocado sau humus şi un pahar de vin; o felie de pâine, nişte nuci şi un pic de sare sau o felie de pâine stropită cu ulei de acasă, de la Susleni. Ştiu că baza de la care porneşte o pâine este drojdia.

Sâmbătă însă am învăţat că poate fi şi maiaua. Iar despre ea şi cum se face pâinea cu maia am aflat de la Viviana, care a ţinut un atelier frumos în sufrageria Mariei :) Mulţumesc! (şi mulţumesc, Lixa, pentru invitaţie :) )


În timp ce Viviana ne explica şi povestea despre acest ingredient minune şi feluritele pâini pe care le poţi face, am amestecat, plămădit şi frământat, lăsat la dospit, împreună cu celelalte participante la atelier. Fiecare cu aluatul ei de pâine. Pe care apoi l-am primit la pachet şi copt acasă. Al meu a trebuit să dospească pe drumul dintre Bruxelles şi Antwerp, în maşină, lângă piticul Luca, pentru că da, şi el a participat la atelier, în sling, mai dându-şi cu părerea printr-un gângurit din când în când.


În timp ce casa se umplea de un miros minunat de pâine coaptă, eu nu mai aveam răbdare să treacă cele 40 de minute. Şi au trecut, am scos-o din cuptor, am lăsat-o pe un grătar să mai sfârâie şi să se răcească niţel...


Dar n-am rezistat până s-a răcit complet, cum de fapt e şi indicat. Mirosea prea bine ca să n-o gustăm atunci. Cu un pic de unt. Minunată!


Şi la micul dejun de a doua zi, la fel de bună.


Luca, fericit, nevoie mare de (şi) reuşita lui :)


Dacă nu pot să disting încă foarte bine gustul faţă de una cu drojdie, din comerţ (de calitate bineînţeles), recunosc că a ieşit foarte bună. Acum să vedem, consider o provocare să încerc să fac pâine în casă, pentru că nu e un proces aşa simplu, cere destul de mult timp. Dar ce e timpul până la urmă? :) Pentru ceva sănătos şi calitativ cred că este o investiţie înţeleaptă.

Câteva situri cu multe şi valoroase informaţii despre pâine şi maia:
De-a brutăria deabrutaria.wordpress.com
Apa. Faina. Sare codrudepaine.ro
3/11/2013 5 commentarii
Ieri s-a mai făcut o lună, a doua, din viaţa lui Luca. O lună care a curs uşor, cu zile/nopţi şi liniştite, şi plângăcioase, şi mai senine, şi mai posomorâte, dar la capătul ei plină de momente minunate alături de bobul mic.


Ce-a făcut Luca în această lună? În primul rând a deschis "larg" ochii. I-a luat, pfiu.., două luni să facă treaba asta, nu mai e pititcul somnoros de acum o lună :) Deja are încercări sigure de a ne urmări cu privirea, de a urmări unele obiecte mişcătoare din vizorul lui. Este fascinat de pereţii albi :) şi poate să stea şi câte-o jumătate de oră să se uite pe geam, la cerul gol, în general. Mai vorbeşte cu el, pare că are motive serioase să-l certe că nu e senin, ci plin de un nor mare şi albicios. L-am prins într-o zi că se uita chiar mirat la pisic, dar nu mai mult decât se uită mirat Koshka la el.

Apoi are o mai mare siguranţă de a-şi susţine căpşorul mic pentru noi, dar greoi pentru el, atunci când e luat în braţe sau pus pe burtă. Şi-a făcut un program mai statornic de masă şi somn, doarme mai bine şi mai lung noaptea (în special după ce face baie - care de altfel pare să-i şi placă, mai ales să stea în apă, în cădiţa lui găleată) şi are perioade mai lungi, în special dimineaţa şi după amiaza, când stă treaz şi cere atenţie, de gata, nu mai pot eu să fac una, alta aşa simplu.


Tot în această lună a făcut şi prima lui călătorie mai lungă, la vecinii olandezi. A fost în interes de muncă, în căutare de cărucior, dar pentru că părinţii ăştia ori îs tare pretenţioşi, ori tare nehotărâţi, s-a ales doar cu un sling, în care de altfel îi place să stea, să doarmă, să fie liniştit, să meargă la plimbare în parc, la doctor, la cumpărături, să dea o mână de ajutor părinţilor bucătari sau la făcut treburi prin casă.

A rezistat cu brio şi primei lui petreceri, de ziua mea, când a cunoscut şi alţi pitici, mai mari sau mai mici, dar pe care nu a părut că i-a băgat în seamă.
Şi pe o notă mai puţin veselă, ieri a primit şi primul vaccin, dar a rezistat bravo. Deh, săracul, a trebuit să se obişnuiască de mic-mic, cu injecţiile...
Din ce ne dăm seama, pare să-şi dezvolte un spirit şi caracter mai independent. A început să ne facă să zâmbim prin mutriţele pe care le face şi sunetele haioase pe care le produce. Dar noi încă aşteptăm nerăbdători zâmbetul lui, acela de care scrie în cărţi şi de care ne-au spus unii alţii, deşi parcă, parcă am recepţionat eu o încercare. Până atunci ne bucurăm de cele pe care le mai face în mod necontrolat în somn şi când se opreşte satisfăcut, uneori, din mâncat pofticios laptele dulce al mamei :)


Şi cum mi-am prospus data trecută, să încep un ritual "dulce", iată rezultatul încercării de ieri: nişte fursecuri din cereale, foarte, foarte simplu de făcut. "Reţeta", în curând.


Luca, lună de lună:
Luca, o lună
3/06/2013 4 commentarii
Exact. Nu este un tort anume, ci tortul. Pentru că este de departe unul dintre cele mai bune pe care le-am făcut (deşi eu nu prea am făcut torturi, mai mult tarte), dar şi pe care le-am mâncat. Sau poate mă înşel, nu ştiu, dar vă spun sigur că este un tort minunat.


L-am făcut prima dată acum o lună, de ziua mea. Din prea mult entuziasm mi-am zis atunci că nu e de ajuns unul singur, cel de ciocolată. Am răsfoit atunci o carte de reţete vegetariene, scrisă de autoarea Delia Smith, în germană, pe care o tot port după mine de colo, colo alături de altele, şi m-am oprit la pagina 207, cu privirea fixă pe o fotografie. Am zis mai vreau să fac unul. 


Şi bine am făcut, altfel cine ştie când mai descopeream această minunăţie. Este un desert nu foarte greu de făcut, zic eu. Dar gustul este sofisticat, blatul cu o consistenţă bogată (nuci, stafide, nucă de cocos..), crema fină de brânză aromată cu scorţişoară şi nucile crocante de deasupra. Mmm... De altfel, a fost chiar mai aperciat decât cel de ciocolată. Şi eu m-am surprins pe mine însămi: până acum deserturile cu cremă de ciocolată au fost pentru mine în favoarea celor cu frişcă sau be bază de smântână. Acum însă am dat o şansă cremelor albe. Crema asta fină de brânză şi scorţişoară face totul.

Ocazia de a-l face iar am găsit-o uşor: vineri, am făcut un mic atelier împreună cu Eden, cu dorinţa ei de a învăţa una alta despre deserturi (nu că eu aş fi deja o expertă, astfel încât deja să ţin lecţii :) ). Apoi însă mi-am dat seama că sâmbătă e ziua mamei şi cum părinţii mei sărbătoresc zilele noastre de naştere în lipsa noastră, am zis să facem şi noi la fel, de ce nu? Aşa că sâmbătă am savurat o felie de tort de ziua mamei, noi aici şi ei acolo, acasă, dar "împreună" cu ajutorul tehnologiei :)


Aşa că am purces, cu mic, cu mare, la treabă.

Ingrediente pentru aluat:
  • 50 gr miez de nucă
  • 175 gr zahăr brun
  • 2 ouă mari
  • 150 ml ulei de floarea-soarelui
  • 200 gr făină integrală
  • 1 pachet zahăr vanilat
  • 1 lg praf de copt
  • 200 gr morcovi, curăţaţi şi daţi prin răzătoare (mare sau mic)
  • coaja rasă de la o portocală
  • 100 gr stafide
  • 50 gr fulgi de nucă de cocos

Ingrediente pentru insiropat:
  • 1 Lg suc de lămâie
  • 75 gr zahăr brun
  • sucul de la o portocală

Ingrediente pentru crema de scorţişoară:
  • 250 gr brânză mascarpone
  • 200 gr branză proaspătă, cremoasă
  • 1 lg cu vârf de pudră de scorţişoară
  • 1 Lg cu vârf de zahăr

Pentru decor:
  • 50 gr miez de nucă

Note:
Lg - lingură, lg - linguriţă


Se pregătesc 2 forme, diametru 20cm, cu pereţi detaşabili, se îmbracă în hârtie de copt. Eu am folosit doar una, şi am copt pe rând cele două blaturi pentru tort.

1. Miezul de nucă (50gr + 50gr) se dă la cuptorul preîncălzit la 200°C pentru vreo 8 minute, până capătă o culoare arămie. Jumătate din ele, 50 gr, se mărunţesc pentru aluat, cealaltă jumătate, pentru decor, se mărunţeşte fin. Imediat apoi se coboară temperatura la 170°C.

2. Pregătirea aluatului începe prin amestecul zahărului cu ouăle şi uleiul într-un vas, 2-3 minute, cu mixerul/telul electric, până se topeşte zahărul şi amestecul devine cremos. Se adaugă apoi făina, zahărul vanilat şi praful de copt, amestecându-se cu o spatulă, până dispare orice urmă de cocoloaşe de făină. Se adaugă restul ingredientelor pentru aluat - morcovul ras, coaja de portocală, nucile 50gr, stafidele şi fulgii de nucă de cocos.

3. Se toarnă câte o jumătate de aluat în fiecare formă (sau pe rând) şi se pun la cuptor pentru 30 de minute. După coacere, blatul trebuie să fie crescut uniform, arămiu, lucios la suprafaţă şi elastic la atingere, cu marginile uşor desprinse de forma de copt.

4. Între timp, se pregăteşte crema de brânză şi scorţişoară, amestecând bine toate ingredientele cu un tel (de mână sau electric) până capătă o consistenţă cremoasă. Se acoperă cu o folie de plastic şi se pune în frigider pentru o oră, două.

5. După ce cele 2 blaturi s-au copt, se însiropează cu sucul de citrice îndulcit şi se lasă să se răcească în forme (eu însă le-am scos şi apoi însiropat).

6. Când cele două blaturi s-au răcit complet, la fel şi crema din frigider, se pune cam o treime din cremă peste primul blat, se întinde frumos cu o spatulă, apoi se aşează cu grijă (însiropate fiind, blaturile se pot sfârâma) al doilea blat şi apoi se "îmbracă" întreg tortul cu restul cremei.

7. La final, se decorează cu cealaltă jumătate, 50 gr, de miez de nucă, copt în cuptor.


Cumva era scorţişoara o aromă de iarnă? Nu cred, ca ingredient pentru acest desert, pot spune că-i perfectă pentru primăvară. Mai doreşte cineva o felie? :)
3/03/2013 12 commentarii
"Când vine perioada asta toată lumea e cu flori. Eu când mă gândesc la flori te găsesc pe tine. :)" mi-a zis ieri un bun prieten. Eu însă când mă gândesc la flori, o găsesc pe mama. Iubeşte florile şi creşte în fiecare an, începând cu primăvara, o grădină superbă acasă, plină de culori şi miresme.

Acum 3 ani, în 2010, mai mult din joacă să încerc platforma Tumblr, am început un fel de proiect fotografic, Flowers as Poetry, să public în fiecare zi a lunii martie o fotografie cu subiect floral. Am repetat asta şi anul următor, şi următorul şi am ajuns să repet şi anul acesta. Aşa că vă invit în grădina mea de flori virtuală.


Primăvară frumoasă şi veselă să aveţi! :)
3/03/2013 2 commentarii
Newer Posts
Older Posts

Bine ai venit!

About Me



Îmi place să fac lucruri, dar mai mult îmi place să fac oamenii să zâmbească.

Categorii curente

  • noi și de-ale noastre
  • copilu' și copilele
  • de-ale gurii
  • creativ + diy
  • plante + grădină

Cele mai cele

  • Plastilină de casă
  • Florile şi primăvara
  • Tortul. Cu blat de morcovi şi cremă fină de brânză şi scorţişoară
  • Conopidă cu năut, în sos de lapte de cocos, ghimbir și turmeric
  • O lustra - arta, natura si lumina
  • O tartă marocană, cu portocale şi cardamon
  • O limonadă

Arhiva blogului

  • ►  2021 (7)
    • ►  aprilie (1)
    • ►  martie (2)
    • ►  februarie (1)
    • ►  ianuarie (3)
  • ►  2020 (17)
    • ►  decembrie (2)
    • ►  noiembrie (2)
    • ►  octombrie (2)
    • ►  septembrie (3)
    • ►  august (2)
    • ►  iulie (1)
    • ►  iunie (4)
    • ►  mai (1)
  • ►  2019 (4)
    • ►  aprilie (2)
    • ►  martie (1)
    • ►  februarie (1)
  • ►  2018 (7)
    • ►  decembrie (1)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  aprilie (1)
    • ►  martie (4)
  • ►  2017 (8)
    • ►  mai (1)
    • ►  martie (1)
    • ►  februarie (4)
    • ►  ianuarie (2)
  • ►  2016 (34)
    • ►  decembrie (2)
    • ►  noiembrie (2)
    • ►  septembrie (4)
    • ►  august (1)
    • ►  iulie (3)
    • ►  iunie (2)
    • ►  mai (4)
    • ►  aprilie (4)
    • ►  martie (3)
    • ►  februarie (6)
    • ►  ianuarie (3)
  • ►  2015 (20)
    • ►  decembrie (1)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  octombrie (2)
    • ►  septembrie (1)
    • ►  iunie (1)
    • ►  mai (3)
    • ►  aprilie (1)
    • ►  martie (3)
    • ►  februarie (4)
    • ►  ianuarie (3)
  • ►  2014 (42)
    • ►  decembrie (5)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  octombrie (2)
    • ►  septembrie (4)
    • ►  august (3)
    • ►  iulie (7)
    • ►  iunie (5)
    • ►  mai (3)
    • ►  martie (1)
    • ►  februarie (7)
    • ►  ianuarie (4)
  • ▼  2013 (54)
    • ►  decembrie (6)
    • ►  noiembrie (3)
    • ►  octombrie (1)
    • ►  septembrie (3)
    • ►  august (5)
    • ►  iulie (3)
    • ►  iunie (6)
    • ►  mai (8)
    • ►  aprilie (3)
    • ▼  martie (6)
      • Mica Geometrie - un carusel pentru Luca, pas cu pas
      • Cereale + banane = ?
      • Prima pâine (cu maia)
      • Luca, două luni
      • Tortul. Cu blat de morcovi şi cremă fină de brânză...
      • Florile şi primăvara
    • ►  februarie (7)
    • ►  ianuarie (3)
  • ►  2012 (30)
    • ►  decembrie (8)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  octombrie (6)
    • ►  septembrie (1)
    • ►  august (1)
    • ►  iunie (1)
    • ►  mai (5)
    • ►  aprilie (2)
    • ►  martie (4)
    • ►  februarie (1)
  • ►  2011 (30)
    • ►  septembrie (3)
    • ►  iulie (5)
    • ►  iunie (3)
    • ►  mai (6)
    • ►  aprilie (6)
    • ►  martie (3)
    • ►  februarie (2)
    • ►  ianuarie (2)
  • ►  2010 (28)
    • ►  decembrie (2)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  octombrie (4)
    • ►  septembrie (1)
    • ►  august (5)
    • ►  iulie (1)
    • ►  iunie (2)
    • ►  aprilie (1)
    • ►  martie (3)
    • ►  februarie (8)
  • ►  2009 (29)
    • ►  decembrie (8)
    • ►  noiembrie (10)
    • ►  iulie (2)
    • ►  martie (1)
    • ►  februarie (4)
    • ►  ianuarie (4)
  • ►  2008 (14)
    • ►  decembrie (7)
    • ►  noiembrie (7)

Copyright © Vica Molovata 2008 - 2019 Toate drepturile rezervate. Un produs Blogger.

C a r o l i n a Template creat de ThemeXpose | distribuit de Gooyaabi Templates