Facebook
  • Home
  • Despre
  • Categorii
    • De-ale gurii
    • Create + DIY
    • Plante + Grădină
  • Blogluv
  • Contact

Flying Umbrellas

Hop și țup, a venit vara și s-a făcut jumătate de an. Mai întâi numeri în minute, apoi în ore, după prima zi te referi la zile, încet ele se adună în săptămâni, apoi le pierzi șirul, copilașul crește și ele se transformă în luni, ani... dar toate ele sunt o adunare de momente, clipe neprețuite cu parfum de bebeluș, gângureli, rostogoliri, mutrițe, zâmbete, lacrimi, toate la un loc, ca ingredientele unei gogoașe.


De șase luni, zilele de joi au devenit speciale pentru mine. Ca și cele de sâmbătă, bineînțeles. Teama, deși le așteptam cu atâta nerăbdare, durerea fizică, deși parcă adunasem destul curaj ca să pot trece prin ea, apoi eliberarea, magia, starea de fericire ținându-mi la sân pruncul abia născut. Timpul trece și parcă nu mai ții minte chiar totul și de asta uneori în diminețile de joi sau serile de sâmbătă fac un exercițiu de reamintire, în timp ce-mi văd copilașii crescând, încerc să retrăiesc prin gând momentele, primele clipe cu ei.

Luna asta ne-a prins pe drumuri, e lună de vară și vacanță. Ne-am făcut bagajele (în care am pus și o răceală mucoasă împărțită la doi) și am poposit cu mic, cu mare pe meleaguri natale. Multele au fost și sunt noi pentru micuța Iris, dar asta ne-a făcut să ne dăm seama că e un copilaș adaptabil și ”înțelegător” atâta vreme cât ne păstrăm programul (de somn mai ales), suntem mereu conectați și mă are aproape pentru mesele de lăptic.

S-a lăsat purtată peste tot, ba în vizite pe la rude, întâlniri cu prieteni, diverse treburi administrative de rezolvat, plimbări în căutarea locurilor mai umbroase și răcoroase din canicularul și gălăgiosul București. Pe la muzeu (foarte fain a fost refăcut Antipa!) și piese de teatru cu frățiorul Lucacin, la târguri de produse tradiționale, librării și alte câteva locuri. Apoi am ajuns acasă, la bunici, unde e bine, aer curat din plin, verișorii puși pe zburdat și ghidușii, iar grădina-i plină de bunătățuri gata de cules, așa că am început să umplem un nou borcan de dulceață de amintiri.

Dacă tot profităm noi cei mari de cele bune din grădină, iaca a venit timpul (să mă piște cineva de piele că tot nu-mi vine să cred că zboară el așa repede) să mai așezăm pe cineva la masă (la masa reală, că cele de lăptic nu se pun, sunt incluse :) ). Micuța pofticioasă, căreia mama i-a dat să guste dintr-o zmeură (cum se putea altfel?), dintr-o caisă dulce, un măr, o pară, fără să mai aștepte fix împlinirea celor 6 luni, așa cum a procedat cu bobulmicdemac. Deja observasem la ea curiozitatea cu care se uită la noi când mâncăm ceva cu poftă și mai mai să-ți ia și ea din mână bucățica ce crede ea că i se cuvine. Nu știu încă cum va fi aventura în lumea gurmanzităților pentru Zmeurica, dar știu că o luăm încetișor, fără stres și prea multe reguli stricte, căci putem să ne considerăm cu niscai experiență în domeniu, trecând deja prin asta cu Lucacinul.

Pitica a devenit și mai mobilă și de câteva săptămâni e ca un titirez, se rostogolește deja și de pe burtă pe spate, apoi țup invers, se rotește și se întinde după jucării sau alte obiecte din vizorul ei și are ceva intenții de a se ridica în patru labe, iar asta îmi dă câțiva fiori de bucurie.


Când mi-am propus să documentez în povești lună de lună primul anișor al lui Iris am vrut să le completez pe fiecare cu câte o poveste despre flori - flori de hârtie, prime semne de primăvară în balcon, un oraș în floare, flori de Iris, o grădină de trandafiri. Luna asta ne-a găsit într-o altă grădină minunată, cea de acasă, plină de flori în diverse culori și parfumuri. Multe dintre ele și comestibile, deși prea puțin se cunoaște despre asta. Am cercetat un picuț despre câteva dintre ele (asta mi-a dat o poftă să aflu mai multe despre acest subiect) și am făcut un tort cu flori cristalizate. Nu se poate ca pentru Lucacin să fi făcut un desert în fiecare lună, iar pentru Zmeurica încă niciunul, așa că acum i-am făcut loc printre celelalte povești. Despre povestea asta în mai multe cuvinte și fotografii în curând, dacă aveți nițică răbdare.

7/31/2016 No commentarii
Cred că mulți dintre noi facem asocieri între gusturi și anotimpuri, între gusturi și perioade din viață, între gusturi și amintiri. Cireșele sunt cu siguranță un memento al verilor călduroase, cu soare mult și mai multe fructe.


Verile călduroase, în special cele din copilărie, care aveau un farmec aparte. Amintirile mele cu cireșe din copilărie mă duc la cireșul din grădina de acasă care mai dă fructe și acum. Urcam fără griji și frică (exceptându-le pe ale mamei) în el ca să ajung la fructele cele mai coapte și roșii, aproape negre spre sfârșitul sezonului. Mă mânjeam pe mâini cu dulceața lor și le foloseam drept marfă în micul meu magazin improvizat. Mai erau cireșele albe din curtea mătușii mele, unde urcam împreună cu verișorii să culegem de compot sau dulceață. Culesul pe atunci pentru cantități mari era o corvoadă pentru noi, strâmbam din nas și evocam diverse neputințe fizice bine gândite, astfel încât să-i păcălim pe părinți. Mai erau apoi rândul de cireși de la marginea satului, unde eu ajungeam cam rar, căci eram cam mică să fiu lăsată să merg tocmai până acolo, dar auzeam povești cu găleți pline de cireșe mari, cărnoase. Îmi aduc aminte că tânjeam după cireșe mășcate, așa cum vedeam în desenele din cărțile lui tata, și uneori chiar ele apăreau ca un cadou adus de Moș Gerilă în mijloc de vară. Crescută cu fructe pe care le culegeam singură, nu-mi plăceau fructele culese și stătute de câteva zile. Cu acest defect am crescut și-l am și acum. Îmi amintesc când am ajuns în București, mergeam la piețele din oraș și vedeam cum se vând fructele, majoritatea bătute și zdrobite, cam strâmbam din nas la aspectul lor. Pe tarabele piețelor unde mergem acum, fructele și legumele par a fi abia culese, frumos aranjate în caserole... totuși gustul unora dintre ele nu se aseamănă nici pe departe cu cel al amintirilor mele. Oare amintirile au gust? Sigur că da.
7/20/2016 2 commentarii
Acum câțiva ani, abia poposiți pe tărâmul belgian și dornici să aflăm de locuri noi, niște prieteni ne-au spus că musai trebuie să mergem să vedem o grădină de trandafiri. Nu e departe, cum nici țara asta nu e așa mare, într-o comună de pe lângă Bruxelles - Sint-Pieters-Leeuw, care pe lângă o faimoasă ciocolaterie, castele și colțuri de natură, se mai laudă și cu o grădină plină cu trandafiri - o oază liniștită, parfumată și mai ales colorată.


A devenit un fel de tradiție de început de vară, atunci când trandafirii sunt în floare, să ne întâlnim acolo mai mulți prieteni și să ne mai povestim una-alta de peste anul care a trecut, dacă nu ne-am văzut de multă vreme. Așa am făcut prima dată, eram doar câțiva, apoi am preluat eu inițiativa și-i chem cu surle și trâmbițe să ne adunăm iar, mai întâi la un picnic, apoi să facem o plimbare printre flori. Cu an de an, ne adunăm mai mulți, în special prichindei mici care nu se lasă până nu pică de oboseală după ce zburdă și aleargă prin iarba moale și deasă. Partea faină este că această grădină superbă e doar o parte dintr-un mare domeniu - parcul Coloma, care mai are și un castel din secolul XV, un canal, alei umbrite de copaci înalți, un muzeu al trandafirilor, o livadă largă și plină cu felurți pomi, din care chiar am cules și am mâncat cireșe. Grădina de trandafiri - e ca un labirint, în care te pierzi în culori și parfumuri și în denumiri, care mai de care mai interesante. Este împărțită în mai multe zone, cea mai mare și specială fiind partea cu soiuri de trandafiri  aduși sau donați din peste 26 de țări, printre care și România. În total sunt peste 3000 de soiuri - de la pitici, arbuști, cățărători până la copaci în floare. Vă invit mai jos la o plimbare virtuală prin această grădină minunată, nu am cuprins chiar toate varietățile de trandafiri, nu-mi ajungea Internetul pentru asta, asta-i sigur. Dacă vă nimeriți însă prin preajma Bruxelles-ului prin lunile de vară (în special iunie), vă plac florile și aveți nițel timp de hoinărit, asta este sigur o destinație de luat la pas, din floare-n floare :)
7/12/2016 No commentarii
Newer Posts
Older Posts

Bine ai venit!

About Me



Îmi place să fac lucruri, dar mai mult îmi place să fac oamenii să zâmbească.

Categorii curente

  • noi și de-ale noastre
  • copilu' și copilele
  • de-ale gurii
  • creativ + diy
  • plante + grădină

Cele mai cele

  • Primăvara, după urzici
  • Tartă cu cocos, însiropată cu miere și lămâie
  • Plante de interior + câteva cărți
  • Iris, 12 luni
  • Unt de lemn - tratament natural pentru linguri, tocătoare și alte obiecte din lemn
  • Flowers as Poetry - hai să adunăm iar povești cu flori
  • O limonadă

Arhiva blogului

  • ►  2021 (7)
    • ►  aprilie (1)
    • ►  martie (2)
    • ►  februarie (1)
    • ►  ianuarie (3)
  • ►  2020 (17)
    • ►  decembrie (2)
    • ►  noiembrie (2)
    • ►  octombrie (2)
    • ►  septembrie (3)
    • ►  august (2)
    • ►  iulie (1)
    • ►  iunie (4)
    • ►  mai (1)
  • ►  2019 (4)
    • ►  aprilie (2)
    • ►  martie (1)
    • ►  februarie (1)
  • ►  2018 (7)
    • ►  decembrie (1)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  aprilie (1)
    • ►  martie (4)
  • ►  2017 (8)
    • ►  mai (1)
    • ►  martie (1)
    • ►  februarie (4)
    • ►  ianuarie (2)
  • ▼  2016 (34)
    • ►  decembrie (2)
    • ►  noiembrie (2)
    • ►  septembrie (4)
    • ►  august (1)
    • ▼  iulie (3)
      • Iris, 6 luni
      • Buzunărașe cu cireșe (și alte fructe de vară)
      • Coloma Rose Garden - o grădină de trandafiri
    • ►  iunie (2)
    • ►  mai (4)
    • ►  aprilie (4)
    • ►  martie (3)
    • ►  februarie (6)
    • ►  ianuarie (3)
  • ►  2015 (20)
    • ►  decembrie (1)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  octombrie (2)
    • ►  septembrie (1)
    • ►  iunie (1)
    • ►  mai (3)
    • ►  aprilie (1)
    • ►  martie (3)
    • ►  februarie (4)
    • ►  ianuarie (3)
  • ►  2014 (42)
    • ►  decembrie (5)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  octombrie (2)
    • ►  septembrie (4)
    • ►  august (3)
    • ►  iulie (7)
    • ►  iunie (5)
    • ►  mai (3)
    • ►  martie (1)
    • ►  februarie (7)
    • ►  ianuarie (4)
  • ►  2013 (54)
    • ►  decembrie (6)
    • ►  noiembrie (3)
    • ►  octombrie (1)
    • ►  septembrie (3)
    • ►  august (5)
    • ►  iulie (3)
    • ►  iunie (6)
    • ►  mai (8)
    • ►  aprilie (3)
    • ►  martie (6)
    • ►  februarie (7)
    • ►  ianuarie (3)
  • ►  2012 (30)
    • ►  decembrie (8)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  octombrie (6)
    • ►  septembrie (1)
    • ►  august (1)
    • ►  iunie (1)
    • ►  mai (5)
    • ►  aprilie (2)
    • ►  martie (4)
    • ►  februarie (1)
  • ►  2011 (30)
    • ►  septembrie (3)
    • ►  iulie (5)
    • ►  iunie (3)
    • ►  mai (6)
    • ►  aprilie (6)
    • ►  martie (3)
    • ►  februarie (2)
    • ►  ianuarie (2)
  • ►  2010 (28)
    • ►  decembrie (2)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  octombrie (4)
    • ►  septembrie (1)
    • ►  august (5)
    • ►  iulie (1)
    • ►  iunie (2)
    • ►  aprilie (1)
    • ►  martie (3)
    • ►  februarie (8)
  • ►  2009 (29)
    • ►  decembrie (8)
    • ►  noiembrie (10)
    • ►  iulie (2)
    • ►  martie (1)
    • ►  februarie (4)
    • ►  ianuarie (4)
  • ►  2008 (14)
    • ►  decembrie (7)
    • ►  noiembrie (7)

Copyright © Vica Molovata 2008 - 2019 Toate drepturile rezervate. Un produs Blogger.

C a r o l i n a Template creat de ThemeXpose | distribuit de Gooyaabi Templates