Știți cum e cu rețetele noi pe care le descoperi, îți fac cu ochiul, le faci și-ți plac așa de mult încât le tot repeți ca vinilurile cu muzică preferată? Așa și eu cu această conopidă cu năut sau năut cu conopidă scăldate într-un sos dulceag de lapte de cocos, aromat cu ghimbir și turmeric, de un galben care-ți râde ca soarele de pe cer, o mâncare de încălzit sufletul, ochii și stomacul în zilele astea mai întunecoase și reci de iarnă. Vă invit să vă convingeți!

Primul ei Crăciun, primii fulgi de zăpadă, prima ei iarnă, primul ei rostogol pe burtică... Buburuza noastră mică a mai adunat câteva noi experiențe în palmaresul ei de bebeluș. A mai fugit o lună, nu știu cum, nu știu când... cumva dacă cineva îl găsește pe dnul Timp să-mi spuneți și mie, să merg să-l rog să nu se mai rostogolească așa de repede, unde atâta grabă, când au trecut deja cinci luni?... 

Prin ce minune, prin ce aranjamente ale naturii se face că avem un bebeluș așa blând și delicat? Mai bine nu pun astfel de întrebări retorice, ci doar sunt și suntem recunoscători. Parcă nu-mi amintesc la Luca și Iris să râdă așa de mult și să fie numai zâmbete când eram cu ochii pe ei. E posibil însă mintea mea și amintirile să-mi joace festa, apoi însă nici nu contează, copiii sunt oricum diferiți. Copilașul acesta al nostru mic e toată un zâmbet, zâmbetul acela delicios cu gurița până la urechi, fără de dințișori, care pare că absoarbe orice moment nou din ce i se întâmplă. Zâmbește când se trezește și mai moțăie așa în pat până cineva o observă, o ia în brațe sau se joacă cu ea. Zâmbește și râde când e plimbată pe sus cu ”avionul”, zâmbește când vede ceva nou, dar mai ales când ne vede și recunoaște chipurile oamenilor ei dragi, noi patru familia ei.

Mi-am amintit de salata asta săptămânile trecute, când am văzut că un dovleac zăcea cam trist în coșul de legume pe balcon și aștepta să-l salveze cineva, să-l bage în casă la căldurică, și unde mai bine se poate încălzi un dovleac dacă nu în cuptor? Împreună cu niște ardei roșu, niște păstăi de fasole și câteva bucăți de brânză sărată. O combinație de gusturi și arome, căci și despre niște arome e vorba aici.

Și-au zburat ele lunișoarele astea patru, s-au rostogolit ca rotițele unui trăsuri magice pe deasupra noastră, ajutate și de aripile domnului Timp, care nu șade deloc, zburdă și uneori trece prin fața ochilor fără să ne dăm seama. Eh, așa e el, dar îi mulțumim totuși că au fost niște luni bune și blânde, așa ca Buburuza noastră scumpă.

Vai și vai, de când stau fotografiile astea ascunse aici în cufărul de ciorne ce așteaptă cuminți să fie puse în mai multă lumină? De mai bine de trei ani, dacă nu mă înșel. Se făcea că era în preajma Crăciunului și ce se face/coace în preajma Crăciunului? Cozonac și biscuiți! Exact, cum altfel? Și dacă tot e aproape Ajunul iar, ia să le las eu aici într-o poveste rețetele acestor bunătățuri dulci și aromate a iarnă, poate mai sunt de folos și inspirație cuiva. Le-am făcut eu atunci, dar la cum trece timpul de repede parcă le-aș fi făcut chiar ieri...






TURTĂ DULCE CU GHIMBIR CONFIAT - rețetă din cartea Alternative Baker, moi în interior, crocante la suprafață și aromate cu condimente de iarnă și cu-n gust ușor iute de te pișcă nițel de limbă de la ghimbirul aromat.

Trei lunișoare dulci ca un soare, așa au trecut cele trei luni cu micuța noastră Alma, mângâiați și de razele unui soare mai darnic decât în cealaltă lună. O lună care a pus peceta că zilele având un bebeluș nou născut au cam trecut, bebeluș mai e, dar nou născut deja nu prea.

Ei, cum să nu-i fac și ei unul? Cum să nu-i fac și micuței noastre Alma - așa cum am făcut și pentru frățiorul și surioara ei - un carusel la care să se uite acum când a început să fie mai atentă și curioasă la lumea din jurul ei? Un carusel colorat și magic ca un curcubeu, așa cum a venit ea în viața noastră, ca un curcubeu blând și mult așteptat.

Încă o lună s-a rostogolit sub Soare și din viața micuței noastre buburuze. Luna în care ne-a zâmbit prima dată, în care a început să gângurească delicios de dulce, iar noi ne topim pe lângă ea ca înghețatele din cornet în mijloc de vară... Dacă prima luniță a fost mai plină și rotundă și pe care am petrecut-o mult pe afară, luna asta am ne-am umplut timpul mai mult prin și pe lângă casă, căci primele semne de toamnă au și început să apară pe afară, diminețile sunt mai reci, după amiezile mai ploioase, zilele nițel mai scurte, iar straturile subțiri de haine începem să le înlocuim cu unele mai groase sau să mai punem unul două de lână peste...

Unii îi spun brownie sau negresă, alții banana-bread, adevărul e undeva la mijloc, cert e că e atât de bună prăjitura asta că nici nu mai contează ce nume are, căci până apuci să-i găsești denumirea potrivită s-a și terminat din farfurie, chiar și ultimele firimituri. Atât e de bună, până la ultima firimitură!

Prima lună cu buburuza noastră mică, o lună cu gust și miros de lapte cu miere... O lună de sfârșit de vară și început de toamnă, o lună care s-a rostogolit repejor, dar pe care am umplut-o cu amintiri dragi, prima noastră lună în cinci...