Facebook
  • Home
  • Despre
  • Categorii
    • De-ale gurii
    • Create + DIY
    • Plante + Grădină
  • Blogluv
  • Contact

Flying Umbrellas

Știți cum e cu rețetele noi pe care le descoperi, îți fac cu ochiul, le faci și-ți plac așa de mult încât le tot repeți ca vinilurile cu muzică preferată? Așa și eu cu această conopidă cu năut sau năut cu conopidă scăldate într-un sos dulceag de lapte de cocos, aromat cu ghimbir și turmeric, de un galben care-ți râde ca soarele de pe cer, o mâncare de încălzit sufletul, ochii și stomacul în zilele astea mai întunecoase și reci de iarnă. Vă invit să vă convingeți!


Am dat peste această rețetă pe la început de iarnă, de fapt mai bine zis nu am dat eu de ea, ci ea de mine, căci mi-a apărut într-o fotografie în feed-ul de Instagram (sursa mea de inspirație culinară și nu numai din ultima vreme), iar eu ființă cu spirit vizual ce sunt mi-am pus-o repede în lista mea de făcut/încercat/inspirat/creat. Rețeta originală folosește varza, tăiată în sferturi, dar cum eu aveam o conopidă m-am gândit că poate fi și așa bună. Inițial o improvizație/adaptare de rețetă s-a transformat în una dintre cele mai bune mâncăruri pe care le-am pus pe lista noastră de ce mai gătim. 

Gustul ușor dulceag al conopidei gratinate deja îl cunosc și ne place, de multe ori o pregătesc așa, simplă, tăiată felii groase, unse cu un pic de ulei de măsline, sare și piper și azvârlită în cuptorul încins. Merge bine cu un humus și sos de iaurt cu usturoi (hai că v-am mai dat o rețetă în timp ce povestesc despre alta), dar în combinația asta de năut copt toate alchimizate în sosul de lapte de cocos, ghimbir, usturoi și turmeric este alt mod de a savura această legumă - conopida, care înțeleg că e un love-or-hate-it pentru mulți. Eu sunt în tabără cu love-it și sigur e tabăra cea mai mare. De asta am și îndrăznit să scriu această rețetă și aici.

Cât despre năut... iubesc năutul, sub orice formă, fiert, făcut pastă, copt crocant. Este leguminoasa de care nu mă satur nicioadată, sunt în stare să o pun și în sosul de paste cu smântână și în salatele cu de toate, acelea în care parcă lipsește ceva. Hop, am pus niște năut și parcă toate gusturile și texturile sunt la locul lor. Cel mai mult îl folosesc în humus - despre care o postare-poveste așteaptă de muuultă vreme în lista de ciorne, de asta din cămara noastră nu lipsește niciodată năutul uscat sau la conservă, gata fiert. 


Ingrediente:

(pentru pregătirea conopidei)
  • o conopidă nici prea mică, nici prea mare
  • ulei de măsline
  • sare, piper proaspăt măcinat
(pentru mâncarea de năut)
  • 2-3 linguri de ulei de măsline
  • 2 cepe, tocate mărunt
  • 3 căței de usturoi, mărunțit
  • o bucată de ghimbir proaspăt, cam de 3cm, curățat de coajă și dar prin răzătoarea mică
  • 2 lg boabe de muștar
  • 1 Lg turmeric/curcuma
  • 1 lg chimion/cumin măcinat
  • 400 ml lapte de cocos neîndulcit
  • 2 conserve de năut (în jur de 500 gr de năut fiert)
  • 1 cană de apă sau supă de legume (200 ml)
  • sare și piper proaspăt măcinat, după gust
Note: Lg -lingură; lg - linguriță

Se încinge cuptorul la 200°C.

Conopida se curăță de frunze, cotorul se taie și el un pic. Se taie apoi în două jumătăți și apoi fiecare încă în două - 4 sferturi. Se ung fețele tăiate cu un strop de ulei de măsline, se așează sferturile - cu una din fețe în jos - într-o tavă (eventual cu o hârtie de copt) și se presoară sare și piper măcinat deasupra lor. Se dau la cuptor pentru vreo 15-20 de minute, până marginile se rumenesc nițel și interiorul devine un pic moale, dar nu prea, căci mai urmează alt pas de gătire.

În tot acest timp se pregătește năutul. Într-o cratiță, rezistenă la cuptor (eu am una de fontă cu capac și pe această o folosesc când vreau să gătesc o mâncare ce are nevoie de timp pe plită, dar și în cuptor) se pune uleiul de măsline, ceapa tocată mărunt, usturoiul pisat și ghimbirul ras și se sotează (sau se mermelesc, cum zice Andie) câteva minute la foc moderat până ceapa devine translucidă. Se adaugă apoi condimentele pudră - chimionul și turmericul și boabele de muștar, se amestecă cu o lingură de lemn și se mai țin pe foc vreo câteva minute.

Se adaugă apoi laptele de cocos, năutul stors, apa și se potrivește gustul cu sare și piper. Se lasă pe foc vreo 15 minute până se adună aromele.

Se micșorează temperatura cuptorul la 180°C.

După ce conopida-i gata, se scoate din cuptor și se transferă în vasul cu năut, așezând bucățile/sferturile de conopidă încet, fără a le sfărâma, acoperindu-le cu câte o lingură două din amestecul de sos. Se pune apoi iarăși totul la cuptor pentru încă vreo 20 minute, cu capac, iar în ultimele 5 minute fără capac.

Se servește caldă, cu câteva frunze de coriandru proaspăt, peste niște orez sau doar cu o felie de pâine. Sau e tare bună și sățioasă și așa, simplă.


E așa de bună mâncarea asta încât au ajuns și copiii mei s-o îndrăgească, nu că ar striga țopăind de bucurie ”mama, mama când mai faci mâncarea aia cu năut și conopidă?” ei vreodată, mai și primesc mutrițe din alea ”of, iar mama, ai gătit asta...”, au ce au cu conopida gătită, nu le place, dar odată ce ajungem la înțelegerea ”ok, puteți mâncă doar/măcar o bucățică din ea” și le pun doar năutul cu sos peste niște orez fiert, sunt mult mai încântați, iar mama lor poate răsufla ușurată că oh, hai că au mâncat și azi ceva, mai sănătos.
1/31/2021 No commentarii
Primul ei Crăciun, primii fulgi de zăpadă, prima ei iarnă, primul ei rostogol pe burtică... Buburuza noastră mică a mai adunat câteva noi experiențe în palmaresul ei de bebeluș. A mai fugit o lună, nu știu cum, nu știu când... cumva dacă cineva îl găsește pe dnul Timp să-mi spuneți și mie, să merg să-l rog să nu se mai rostogolească așa de repede, unde atâta grabă, când au trecut deja cinci luni?... 


Prin ce minune, prin ce aranjamente ale naturii se face că avem un bebeluș așa blând și delicat? Mai bine nu pun astfel de întrebări retorice, ci doar sunt și suntem recunoscători. Parcă nu-mi amintesc la Luca și Iris să râdă așa de mult și să fie numai zâmbete când eram cu ochii pe ei. E posibil însă mintea mea și amintirile să-mi joace festa, apoi însă nici nu contează, copiii sunt oricum diferiți. Copilașul acesta al nostru mic e toată un zâmbet, zâmbetul acela delicios cu gurița până la urechi, fără de dințișori, care pare că absoarbe orice moment nou din ce i se întâmplă. Zâmbește când se trezește și mai moțăie așa în pat până cineva o observă, o ia în brațe sau se joacă cu ea. Zâmbește și râde când e plimbată pe sus cu ”avionul”, zâmbește când vede ceva nou, dar mai ales când ne vede și recunoaște chipurile oamenilor ei dragi, noi patru familia ei.
1/29/2021 No commentarii
Mi-am amintit de salata asta săptămânile trecute, când am văzut că un dovleac zăcea cam trist în coșul de legume pe balcon și aștepta să-l salveze cineva, să-l bage în casă la căldurică, și unde mai bine se poate încălzi un dovleac dacă nu în cuptor? Împreună cu niște ardei roșu, niște păstăi de fasole și câteva bucăți de brânză sărată. O combinație de gusturi și arome, căci și despre niște arome e vorba aici.


1/17/2021 No commentarii
Și-au zburat ele lunișoarele astea patru, s-au rostogolit ca rotițele unui trăsuri magice pe deasupra noastră, ajutate și de aripile domnului Timp, care nu șade deloc, zburdă și uneori trece prin fața ochilor fără să ne dăm seama. Eh, așa e el, dar îi mulțumim totuși că au fost niște luni bune și blânde, așa ca Buburuza noastră scumpă.
 

Înainte de a începe povestea acestei luni, doar un pic despre fotografia de mai sus -  de fapt rochița pe care o poartă Alma. O rochiță pe care am purtat-o și eu la vârsta ei, o rochiță comoară, o părticică din una mai mare ce a găsit-o mama în podul casei și ne-a trimis-o împreună cu bunătățuri făcute de ea. Despre comoara asta - un sac de rochii și hăinuțe mici și mai mari de când eram eu mică - cred că o să mai aduc vorba eu pe aici, căci e o adevărată comoară pentru sufletul meu, eu tot timpul dornică de povești din trecut... 

Cum se face că de la o lună la alta facem cu schimbul la activități, într-una suntem mai ocupați cu cele de pe lângă casă, căci vremea-i cam așa și așa și nu prea ne îndeamnă de ieșit pe afară, iar în alta facem invers. Așa s-a cam întâmplat până acum, iar cu doamna Vreme care nu s-a hotărât dacă vrea să intre în rolul de toamnă cu frunzele-i încă verzi și altele galbene sau primăvară cu unii copaci în floare deja, nici pic de zăpadă cum deja ar putea să-i șadă bine, luna asta a venit rândul statului mai mult prin casă, odată cu începutul sezonului friguros și în așteptarea sărbătorilor de iarnă.
12/29/2020 No commentarii
Vai și vai, de când stau fotografiile astea ascunse aici în cufărul de ciorne ce așteaptă cuminți să fie puse în mai multă lumină? De mai bine de trei ani, dacă nu mă înșel. Se făcea că era în preajma Crăciunului și ce se face/coace în preajma Crăciunului? Cozonac și biscuiți! Exact, cum altfel? Și dacă tot e aproape Ajunul iar, ia să le las eu aici într-o poveste rețetele acestor bunătățuri dulci și aromate a iarnă, poate mai sunt de folos și inspirație cuiva. Le-am făcut eu atunci, dar la cum trece timpul de repede parcă le-aș fi făcut chiar ieri...


Rețetele le-am găsit în celei două cărți de deserturi pe care tocmai le adăugasem în biblioteca bucătăriei la vremea respectivă, Alternative Baker de Alanna Taylor-Tobin, o carte cu felurite deserturi folosind făinuri alternative fără gluten și Sweet, de Yotam Ottolenghi și Helen Goh, o carte din seria ottolenghieză cu imagini atât de frumoase încât dacă ai început să o răsfoiești nu o mai poți lăsa din mâini, ca mai toate cărțile lui.




* * *


TURTĂ DULCE CU GHIMBIR CONFIAT - rețetă din cartea Alternative Baker, moi în interior, crocante la suprafață și aromate cu condimente de iarnă și cu-n gust ușor iute de te pișcă nițel de limbă de la ghimbirul aromat.

Ingrediente pentru 30-36 biscuiți
  • 170 gr unt moale
  • 130 gr zahăr brun granulat
  • 60 ml melasă
  • 1 ou
  • 155 gr făină albă de orez
  • 125 gr făină de mesquite
  • 25 gr amidon de porumb
  • 3/4 lg bicarbonat de sodiu
  • 1 lg pudră de ghimbir
  • 1/2 lg scorțișoară măcinată
  • 1/2 lg sare fină
  • 70 gr ghimbir confiat
  • zahăr brun granulat pentru ornat
Într-un bol mai încăpător (sau în recipientul unui robot de bucătărie fixat cu paleta de aluat) se freacă untul și zahărul cu ajutorul unei linguri de lemn vreo câteva minute bune până devine aerat și pufos. Se adaugă apoi melasa, oul, amestecând bine după fiecare. Folosind o sită se încorporează ingredientele uscate - făina de orez și cea de mesquite, amidonul de porumb, bicarbonatul, condimentele și sarea. Se amestecă bine până aluatul devine omogen și bine încorporat. La final se încorporează ghimbirul confiat mărunțit. 

Aluatul, într-un vas acoperit, se pune la rece pentru câteva ore sau chiar peste noapte, ca să aibă timp toate condimentele să-și facă alchimia.

Când e timpul de copt, se preîncălzește cuptorul al 160°C. Iar din aluat se fac biluțe de vreo 2-3cm diametru care apoi se tăvălesc prin zahărul brun cristalizat. Se așează pe o tavă acoperită cu hârtie de copt la distanță de 5-7 cm între ele. Se coc rând pe rând în jur de 10-14 minute, până când marginile sunt ușor aurii, iar interiorul moale și cu aspect crăpat.


Gevulde Speculaas - felii de prăjitură SPECULOOS UMPLUtă CU pastă DE MIGDALE - o rețetă din cartea Sweet, ah o bunătate de prăjitură nu alta, aluatul de biscuite speculoos în exterior și interiorul moale de marțipan, divin... Biscuitele speculoos e specific acestor zone, crocant și aromat cu-n amestec de condimente de iarnă, mult îndrăgit mai ales în preajma lui Sinterklaas/Sfântul Nicolae. 

Amestecul de condimente speculoos, deși prin aceste locuri el se găsește de-a gata:
  • 1 Lg scorțișoară
  • 1 lg anason
  • 3/4 lg piper alb
  • 3/4 lg ghimbir
  • 1/2 lg coriandru
  • 1 lg cardamon
  • 1/4 lg nucșoară
  • 1/4 lg cuișoare
Se amestecă toate condimentele măcinate într-un bol și se pot păstra într-un borcan pentru utilizări viitoare.

Ingrediente pentru 10-12 felii de prăjitură:

Aluatul:
  • 100 gr unt moale, plus 15 gr unt topit pentru uns
  • 100 gr zahăr brun
  • 1-2 Lg lapte
  • 1/2 lg bicarbonat de sodiu
  • 180 gr făină
  • 1/3 lg sare
  • 4 lg condimente Speculoos de mai sus
Pasta de migdale:
  • 200 gr migdale crude decojite sau pudră de migdale
  • 150 gr zahăr
  • 1 ou
  • coaja rasă de la o lămâie + 2 lg suc de lămâie
  • 60 gr coajă confiată de citrice
Ornat:
  • 1 ou
  • 30 gr migdale crude decojite, întregi
Prepararea aluatului: Într-un bol încăpător sau în recipientul unui robot de bucătărie se amestecă untul moale apoi se încorporează zahărul și laptele până amestecul devine aerat și pufos. Se amestecă făina, bicarbonatul, condimentele și sarea într-un alt bol, apoi se adaugă acest amestesc în cel de mai sus și se amestecă în continuare până se leagă aluatul, adăugând încă o lingură de lapte dacă este nevoie. Se acoperă aluatul și se păstrează în frigider până e gata de folosit.

Prepararea pastei de migdale: migdalele se mărunțesc într-un mixer de bucătărie sau se poate folosi direct pudra de migdale. Se adaugă zahărul, oul și sucul de lămâie. La final se încorporează coaja de lămâie și coajaconfiată de citrice. Pasta e normal să iasă lipicioasă și mai moale decât aluatul, dar totuși destul de consistentă.

Se preîncălzește cuptorul la 170°C.

Aluatul pudrat cu făină se întinde într-un dreptunghi de 20x35cm mărime și 0.5cm grosime, foaia de aluat apoi se transferă direct pe tava de copt acoperită cu hârtie de copt. Se unge cu untul topit pe toată suprafața lui. Se întinde apoi pasta de migdale pe mijlocul foii, pe latura cea mai lungă, într-o fâșie de vreo 6 cm lățime. Se unge și pasta cu untul topit, apoi se împăturesc cele două margini de aluat una peste alta și se întoarce prăjitura cu parte plată în sus. Se sigilează cu degetele ușor capetele. La final se unge întreaga suprafață a prăjiturii cu oul bătut și se aranjează/ornează cu migdalele întregi după pofta și inspirația inimi, eu am ales să fac un spic, ca-n imaginile din carte.

Se coace vreo 30 de minute până începe aluatul să se rumenească nițel și migdalele aurii. Se răcește apoi complet și se taie în felii de vreo 2.5-3 cm grosime, astfel încât să iasă 10-12 bucăți.


FURSECURI CU FELURITE NUCI, LĂMÂIE VERDE/LIME ȘI CEAI VERDE/MATCHA - a doua rețetă din cartea Alternative Baker, am mai folosit eu pudra de ceai verde și-n altă rețetă de biscuiți și ador aroma ei în aluat, iar de culoare nici nu mai zic.

Ingrediente (o cantitate cam pentru 25 - 30 de bucăți)
  • 1/2 c zahăr brun
  • coaja rasă de la 3 lămâi verzi
  • 1 c pudră de migdale
  • 1/2 c făină de ovăz
  • 1/4 c făină de tapioca
  • 1 Lg pudră de ceai verde/matcha
  • 1/2 lg sare fină
  • 1 c fistic crud (eu nu am avut și am făcut o combinație de caju și semințe de dovleac) mărunțit, dar nu foarte fin
  • 110 gr unt, rece și tăiat în cubulețe
  • opțional: zahăr pudră
Cuptorul se preîncălzește la 175°C, o tavă de copt întinsă se acoperă cu hârtie de copt.

Într-un bol sau recipientul unui robot de bucătărie se amestecă zahărul cu coaja de lime, până zahărul se înmoaie. Se adaugă apoi pudra de migdale, făina de ovăz, cea de tapioca, pudra de ceai verde, sarea și nucile mărunțite și se mixează bine, să nu rămână cocoloașe de făină. Se adaugă la final untul rece, tăiat cubulețe și se înglobează în amestecul uscat până se obține un aluat omogen și legat.

Se formează biluțe de aluat de vreo 2.5 cm care apoi se rostogolesc prin zahărul pudră (opțional). Se pun bilele sau bulgării de zăpadă și matcha pe tava acoperită cu hârtie de copt, lăsând niște spațiu între ele (se vor aplatiza puțin la copt). Se coc apoi vreo 15-20 de minute până capătă un aspect pufos, ușor rumene și nițel crăpate pe alocuri. Vor fi moi abia scoase din cuptor, dar crocante atunci când se vor răci complet.


Cât despre turta dulce din aceste imagini... memoria se pare că m-a lăsat baltă și am tot încercat să scotocesc și să o fac pe detectiva să-mi dau seama ce rețetă am folosit eu atunci, dar mă las păgubașă... Am scris doar așa pe ciornă - turtă dulce ”adevărată” - probabil ca să nu uit. Ce-am vrut să zic cu acel adevărat, nu mai știu, dar cu siguranță puteți găsit multe rețete de turtă dulce adevărate și altele mai puțin adevărate, partea faină sigur va fi atunci când vor căpăta felurite forme. Am și eu în arhiva dulce a blogului câteva să vă inspire, aici și aici.

Mai am eu câteva povești cu biscuiți de povestit, sunt de fapt despre întâlnirile cu aromă de biscuiți pe care am început să le țin anual împreună cu câteva prietene începute acum doi ani, dar anul acesta din cauza restricțiilor nu ne-am mai întâlnit. O să le public și pe ele când mai găsesc nițel timp și fac rost de toate rețetele.

Sărbători în tihnă și liniștă să aveți și să avem cu toții, Crăciunul de anul acesta ne va ține la distanță unii de alții, dar poate dacă suntem cuminți anul acesta, la anul îl vom sărbători împreună, adunați unii pe la alții, în jurul bradului împodobit și a mesei pline de bunătățuri... 
12/23/2020 No commentarii
Trei lunișoare dulci ca un soare, așa au trecut cele trei luni cu micuța noastră Alma, mângâiați și de razele unui soare mai darnic decât în cealaltă lună. O lună care a pus peceta că zilele având un bebeluș nou născut au cam trecut, bebeluș mai e, dar nou născut deja nu prea.
 

11/27/2020 No commentarii
Ei, cum să nu-i fac și ei unul? Cum să nu-i fac și micuței noastre Alma - așa cum am făcut și pentru frățiorul și surioara ei - un carusel la care să se uite acum când a început să fie mai atentă și curioasă la lumea din jurul ei? Un carusel colorat și magic ca un curcubeu, așa cum a venit ea în viața noastră, ca un curcubeu blând și mult așteptat.
   

Există acum în vremurile noastre o sumedenie de jucării și lucruri pentru copii, gata făcute, gata asamblate, numai să le cumperi și să le oferi copilului. Dar oare au ei nevoie de atâtea? Părerile sunt probabil împărțite, însă eu merg pe ideea că nu au nevoie de așa de multe. Pot fi câteva, de bună calitate, cu poveste și le sunt mai mult decât suficiente. Și nu vorbesc din perspectiva unui părinte egoist, ci a unui părinte care s-a convins că așa este. Și nici nu spun că rafturile noastre sunt goale și nu ne împiedicăm prin casă de jucării împrăștiate, dar am încercat în timp să nu-i sufocăm cu ele. Le luăm doar atunci când își doresc cu adevărat una anume, dar analizăm împreună calitatea lor sau căutăm alternative mai potrivite. Cât au fost mici la aniversările lor am încercat să-i rugăm pe invitați/prieteni să facă o donație în schimbul unei jucării cumpărate, acum cât au mai crescut și spun ce își doresc, alegem să le luăm noi acea jucărie/joc/obiect, iar pe invitați la fel îi rugăm să contribuie la o cauză nobilă sau dacă e ceva mai costisitor (o trotinetă sau o placă balansoar) pot să contribuie și ei în loc de cadou. 

Recunosc că-mi plac materialele naturale și atunci alegem jucării de lemn sau să conțină cât mai puțin plastic. Dar nici nu ne împotrivim atunci când își doresc foarte mult un set de lego sau playmobil. Și de multe ori, îi las să aducă în casă jucării găsite la târgurile de vechituri sau magazinele cu lucruri la mâna a doua, multe din ele foarte frumoase, cu iz nostalgic, dar și unele nu chiar potrivite gustului meu, dar mult dorite de ei, pentru care mai las de la mine, căci sunt refolosite, e cât de cât ok, iar pe acestea din urmă de multe ori le întoarcem după o vreme tot acolo. Cred că ar trebui să fac o poveste aici pe blog despre ce jucării/jocuri le plac copiilor, cu care se joacă în continuare de când erau mici și pe care nu prea le-au îndrăgit.
 

Povestea de acum este despre un carusel pentru Alma, o tradiție pe care am început-o la Luca, făcându-i lui atunci când era bebeluș și el un carusel din forme geometrice din hârtie și apoi unul pentru Iris, cu niște păsări decupate tot din hârtie. Le avem încă pe amândouă (ce-i drept al lui Luca e în cutia lui cu amintiri, căci dumnealui când s-a prins că poate să le și ajungă cu mâna le-a cam mototolit), dar am vrut ca și Alma să aibă unul al ei...  

Ideea unui curcubeu pentru Alma a venit de la niște biluțe de lână pe care le-am găsit eu mai demult, înainte ca buburuza să-și facă loc la mine în burtică, la magazinul de creație și le-am pus în cufărul creativ pentru un proiect viitor, le-oi găsi eu utilitate la ceva mi-am zis, cine știe... Și iată le-am găsit, căci mi-am amintit că tot mai demult văzusem în vizită la o mămică de la școală, un carusel asemănător și care mi-a plăcut foarte mult.
 

Am avut nevoie doar de bilele colorate de lână (care pot fi făcute și manual din lână, există multe tutoriale despre asta, noi cum le aveam deja, le-am folosit pe acestea, dar în trecut ne-am jucat și cu fetruirea lânei, o activitate foarte faină), niște ață colorată și una mai groasă pentru agățat, o creangă găsită în pădure și câteva ace și un strop de lipici. Dacă pentru Luca și Iris le-am făcut eu singură caruselele, ei acum caruselul pentru Alma l-am făcut împreună cu ei. Ei s-au ocupat să aleagă bilele și să le pună pe firul de ață, eu să leg șiragurile pe bucata de lemn, să prind firul de agățat și să fixez nodurile cu un pic de lipici. În doi pași și două mișcări ei au fost gata și buni de întors la joacă și năzbâtii, mai mult mi-a luat mie să fac aceste fotografii rugându-i un pic să stea locului - ”mama, iar faci poze?!?” - moment în care s-au pus și pe mai multe șotii, eu nițel m-am cam supărat și apoi a trebuit toți împreună să ne îmblânzim balaurii, colorați și ei ca acest carusel pentru Alma :)
 

Îmi place mult cum a ieșit, simplu și frumos, atât cate are nevoie un bebeluș de câteva luni. Și îi place mult și Almei am observat, căci atunci când i l-am pus în față, ea stând un pic în balansoar, l-a privit cu multă atenție și curiozitate. L-am prins atunci temporar de lustră, dar de atunci tot acolo stă, iar Alma îl caută cu privirea, când îl atingem un pic cu mâna sau se rotește el singur de la mișcarea aerului, micuța noastră e fascinată, dă din piciorușe, uneori se uită mirată la el, alteori cu bucurie, și de câteva ori mai și adoarme așa... Probabil mai încolo, când vom asambla și pătuțul Almei pentru somnicul de zi, căci pe cel de noapte îl petrece cu noi în pat, îl voi agăța acolo în dormitor. Până atunci însă ne bucurăm că e încă mică, buburuza noastră, și fascinată de un simplu carusel care se rotește lin sub privirea ei când mirată, când plină de bucurie.
 

Bucuria asta de a face ceva de mână, de a crea, din materiale naturale, poate uneori cu ce ai prin casă, este pentru mine specială. Chiar dacă nu se întâmplă așa de des, nu fac asta în mod constant, sunt recunoscătoare că mă mai vizitează muzele și găsesc un pic de timp să dedic unor mici proiecte, iar faptul că fac asta pentru copii, acum și împreună cu ei, este de neprețuit. Poate o să adun într-o poveste aici pe blog toate caruselele pe care le-am tot făcut în ultimii ani, căci pe lângă cele trei făcute pentru copiii mei am mai făcut și altele, pentru alți copii. Sunt niște idei simple, ușor de făcut, poate ajung să fie inspirație și pentru alți părinți în căutare de ele.
11/24/2020 No commentarii
Încă o lună s-a rostogolit sub Soare și din viața micuței noastre buburuze. Luna în care ne-a zâmbit prima dată, în care a început să gângurească delicios de dulce, iar noi ne topim pe lângă ea ca înghețatele din cornet în mijloc de vară... 
Dacă prima luniță a fost mai plină și rotundă și pe care am petrecut-o mult pe afară, luna asta am ne-am umplut timpul mai mult prin și pe lângă casă, căci primele semne de toamnă au și început să apară pe afară, diminețile sunt mai reci, după amiezile mai ploioase, zilele nițel mai scurte, iar straturile subțiri de haine începem să le înlocuim cu unele mai groase sau să mai punem unul două de lână peste...
10/28/2020 No commentarii
Unii îi spun brownie sau negresă, alții banana-bread, adevărul e undeva la mijloc, cert e că e atât de bună prăjitura asta că nici nu mai contează ce nume are, căci până apuci să-i găsești denumirea potrivită s-a și terminat din farfurie, chiar și ultimele firimituri. Atât e de bună, până la ultima firimitură!
 

Dacă dați pe aici probabil știți deja că rețetele pe care le pun eu în cufărul gustativ de pe blog au mai toate câte o poveste, c-așa-mi place mie să împletesc niște povești și celor mai banale rețete. De obicei cele mai cu poveste sunt cele pe care le repet des, pe care le tot adaptez/improvizez în funcție de poftă, inspirație și sezon, sunt cele care mă salvează din anumite situații... Spre deosebire de altele pe care am ajuns să le împărtășesc pe blog după ceva timp (chiar și câțiva ani) după ce le-am descoperit, prăjitura asta e nouă în repertoriul bucătăriei noastre, dar am făcut-o deja de nenumărate ori încât cred că e musai să o trec și pe ea în colecție.
     

Povestea ei începe cu niște banane. Cele mai răscoapte banane. Cu cât mai răscoapte, cu atât mai bine. Poate că și la voi ca și la noi odată ce bananele (pe care noi le ținem la temperatura camerei de obicei) încep să capete pistrui sau să se înnegrească nu prea mai prezintă mare interes pentru a fi consumate, că sunt prea moi, că sunt prea dulci, etc. Numai cel mai mare al familiei le poate mânca și așa. Mai făceam cu ele un banana-bread sau un smoothie, până am descoperit prăjitura asta. Și recunosc că de atunci, fac ce fac și aranjez să las intenționat câteva banane să se treacă și le păzesc bine să nu se atingă nimeni de ele, tocmai ca să le folosesc eu mai târziu la copt, deși nu e ușor să le țin departe de gura lupilor pofticioși :)

Trebuie să recunosc că nu e o rețetă inventată de mine, că nu am ajuns la așa performanță, nici nu intenționez, am altele care-mi umplu timpul și gândurile. Dar în ziua cu pricina când am văzut bananele răscoapte pe raft am căutat rapid pe internet, gugăl să trăiască, fix așa ”banana cacao tahini cake” și am dat peste rețeta asta, iar apoi am făcut-o cu niscai adaptări despre care o să scriu mai jos.

Ingrediente:

  • 2 banane foarte coapte
  • 1/4 c (60 ml) ulei vegetal (eu am folosit de măsline)
  • 1/4 c (50 gr) tahini/pastă de susan
  • 1 ou
  • 1/4 c (50 gr) zahăr brun
  • 1 lg esență de vanilie
  • 1/2 c (60 gr) făină *
  • 3 Lg (25 gr) cacao
  • 1/4 lg sare
  • 1/2 lg bicarbonat de sodiu
  • 1/2 c (70 gr) stafide
Note: Lg - lingură, lg - linguriță, c - cană/cup

Opțional: nuci, curmale, ciocolată pentru interior; smochine crude pentru exterior

Câteva adaptări:

- * despre făină: rețeta originală spune despre făină de orez, așa am folosit și eu, apoi însă am tot folosit diverse făinuri fără gluten - castane, năut, cocos, teff - pe care le am de ceva vreme și am zis să le consum, dar e potrivită bineînțeles și făina normală, integrală, de grâu;
- în loc de forma de chec, am ales să o coc într-o tavă întinsă de copt (astfel încât aluatul turnat să fie cam de 2cm grosime; eu folosesc de obicei una de 35x22cm, însă în aceste fotografii, pentru că am făcut cantitate dublă am folosit două tăvi), iar prăjitura în loc de felii, să o tai bucăți;
- am redus un pic cantitatea de zahăr și am omis ciocolata pe care am înlocuit-o cu stafide, dar foarte bine cred că ar merge și niște curmale tăiate bucăți sau prune uscate sau nuci/alune.


Se preîncălzește cuptorul la 160°C. O tavă întinsă se îmbracă cu hârtie de copt sau se unge cu un pic de grăsime și se pudrează cu făină.

Într-un bol mai încăpător se sfarâmă bananele apoi se adaugă peste ele uleiul, pasta de susan/tahini, oul, zahărul și esența de vanilie și se amestecă bine compoziția.

Într-un alt vas se amestecă făina, pudra de cacao, bicarbonatul de sodiu și sarea, apoi acest amestec se încorporează puțin câte puțin în compoziția lichidă de mai sus, până se îmbină totul într-un aluat destul de lichid. Ei, aici eu am mai venit cu o adaptare și am folosit nițel mixerul vertical ca să omogenizez bine de tot aluatul, să sparg eventualele cocoloașe de făină și cacao (deh, dacă nu mi-am făcut bunul obicei să cern făinurile înainte) și bucățile de banană. Dar acest trial and error la mine a funcționat și așa că l-am pus ca pas de urmat în această rețetă.

Din rețeta originală eu am înlocuit ciocolata bucăți cu stafide, iar rezultatul a ieșit tare bun. Și cred că la fel de bun ar ieșit și cu niște nuci, prune uscate sau curmale. O să mai încerc. Orice ar fi acesta e pasul pentru a le adăuga în aluat.

Se toarnă apoi aluatul în tava pregătită pentru cuptor. Opțional eu am pus de data asta deasupra felii de smochine crude, că tot e sezonul lor, iar de efect - nah, că mie îmi place un desert să fie bun la gust, dar și să arate bine - pe ici colo niște boabe expandate de quinoa. 

Se pune apoi la cuptor pentru vreo 35 de minute (am redus timpul din rețeta originală pentru că fiind mai subțire și întinsă prăjitura, se coace mai rapid).

Și voila, coaptă-i prăjitura. 

10/23/2020 No commentarii

Prima lună cu buburuza noastră mică, o lună cu gust și miros de lapte cu miere... O lună de sfârșit de vară și început de toamnă, o lună care s-a rostogolit repejor, dar pe care am umplut-o cu amintiri dragi, prima noastră lună în cinci...

9/29/2020 No commentarii
Că-mi plac plantele uscate nu mai încape îndoială deja. Că-mi place să ofer în dar lucruri făcute de mână și asta e adevărat. Uneori am multă inspirație, disponibilitate și timp și lucrez la ceva mai măricel, alteori aleg să fac ceva micuț pentru că atât îmi permit muzele, dar sunt la fel de încântată de ce am reușit să fac. Așa și acum, cu acești săculeți parfumați pe care i-am oferit în dar de când s-a născut micuța noastră Alma. Sunt buni de ascuns printre hainele în dulap sau de scos plantele din ei și făcut o cană de ceai, căci i-am umplut cu un amestec de mușețel, flori de tei, lavandă, gălbenele, frunze de mentă și verbena, boboci de trandafir și steluțe de anason - o mireasmă și gust de sfârșit de vară, perioada anului aleasă de micuța noastră pentru a veni pe lume.

9/27/2020 1 commentarii
Older Posts

Bine ai venit!

About Me



Îmi place să fac lucruri, dar mai mult îmi place să fac oamenii să zâmbească.

Categorii curente

  • noi și de-ale noastre
  • copilu' și copilele
  • de-ale gurii
  • creativ + diy
  • plante + grădină

Cele mai cele

  • Plastilină de casă
  • O tartă marocană, cu portocale şi cardamon
  • Primăvara, după urzici
  • Iris, 12 luni
  • Tartă cu cocos, însiropată cu miere și lămâie
  • Unt de lemn - tratament natural pentru linguri, tocătoare și alte obiecte din lemn
  • O grădină și mai multe grădinițe

Arhiva blogului

  • ▼  2021 (3)
    • ▼  ianuarie (3)
      • Conopidă cu năut, în sos de lapte de cocos, ghimbi...
      • Alma, cinci luni
      • Salată iernatică, ușor călduță, un pic colorată și...
  • ►  2020 (17)
    • ►  decembrie (2)
    • ►  noiembrie (2)
    • ►  octombrie (2)
    • ►  septembrie (3)
    • ►  august (2)
    • ►  iulie (1)
    • ►  iunie (4)
    • ►  mai (1)
  • ►  2019 (4)
    • ►  aprilie (2)
    • ►  martie (1)
    • ►  februarie (1)
  • ►  2018 (7)
    • ►  decembrie (1)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  aprilie (1)
    • ►  martie (4)
  • ►  2017 (8)
    • ►  mai (1)
    • ►  martie (1)
    • ►  februarie (4)
    • ►  ianuarie (2)
  • ►  2016 (34)
    • ►  decembrie (2)
    • ►  noiembrie (2)
    • ►  septembrie (4)
    • ►  august (1)
    • ►  iulie (3)
    • ►  iunie (2)
    • ►  mai (4)
    • ►  aprilie (4)
    • ►  martie (3)
    • ►  februarie (6)
    • ►  ianuarie (3)
  • ►  2015 (20)
    • ►  decembrie (1)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  octombrie (2)
    • ►  septembrie (1)
    • ►  iunie (1)
    • ►  mai (3)
    • ►  aprilie (1)
    • ►  martie (3)
    • ►  februarie (4)
    • ►  ianuarie (3)
  • ►  2014 (41)
    • ►  decembrie (5)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  octombrie (1)
    • ►  septembrie (4)
    • ►  august (3)
    • ►  iulie (7)
    • ►  iunie (5)
    • ►  mai (3)
    • ►  martie (1)
    • ►  februarie (7)
    • ►  ianuarie (4)
  • ►  2013 (54)
    • ►  decembrie (6)
    • ►  noiembrie (3)
    • ►  octombrie (1)
    • ►  septembrie (3)
    • ►  august (5)
    • ►  iulie (3)
    • ►  iunie (6)
    • ►  mai (8)
    • ►  aprilie (3)
    • ►  martie (6)
    • ►  februarie (7)
    • ►  ianuarie (3)
  • ►  2012 (30)
    • ►  decembrie (8)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  octombrie (6)
    • ►  septembrie (1)
    • ►  august (1)
    • ►  iunie (1)
    • ►  mai (5)
    • ►  aprilie (2)
    • ►  martie (4)
    • ►  februarie (1)
  • ►  2011 (30)
    • ►  septembrie (3)
    • ►  iulie (5)
    • ►  iunie (3)
    • ►  mai (6)
    • ►  aprilie (6)
    • ►  martie (3)
    • ►  februarie (2)
    • ►  ianuarie (2)
  • ►  2010 (28)
    • ►  decembrie (2)
    • ►  noiembrie (1)
    • ►  octombrie (4)
    • ►  septembrie (1)
    • ►  august (5)
    • ►  iulie (1)
    • ►  iunie (2)
    • ►  aprilie (1)
    • ►  martie (3)
    • ►  februarie (8)
  • ►  2009 (29)
    • ►  decembrie (8)
    • ►  noiembrie (10)
    • ►  iulie (2)
    • ►  martie (1)
    • ►  februarie (4)
    • ►  ianuarie (4)
  • ►  2008 (14)
    • ►  decembrie (7)
    • ►  noiembrie (7)

Copyright © Vica Molovata 2008 - 2019 Toate drepturile rezervate. Un produs Blogger.

C a r o l i n a Template creat de ThemeXpose | distribuit de Gooyaabi Templates