Hai că am lipsit oleacă (oleacă mai mult) de aici, s-a pus un pic de praf peste blog și poveștile lui, știu, dar uneori și pauzele sunt bune. Nu mai intru în detalii și justificări, poate altă dată, să trecem la ”restanțe” :), căci pauza asta a întrerupt șirul poveștilor lunare despre grădina din balcon. Ultima a fost despre luna mai, așa că m-am gândit că dacă tot mai sunt doar câteva zile din vara asta (au trecut și ele între timp), să fac un rezumat despre lunile de vară și cum au fost ele printre plante, verdeață și flori.


Iunie a fost o lună cu belșug de verdeață și culori de flori. Plantele, pe care le-am crescut din semințe, au prins putere și avânt de creștere. Bineînțeles că a fost necesar să le ud des, căci ploile nu au fost suficiente, și cum știam (din experiența din trecut) că pământul din ghivece se usucă mult mai repede, am încercat să evit asta cât de mult am putut. Totuși și soarele, și căldura și-au spus cuvântul, așa că unele plante, mai ales cele cu flori, și-au pierdut din vigoare și încet s-au trecut. Tot luna lui iunie a fost bună și de prima recoltă: frunzele de salată verde, rucola și măcriș; ierburile aromatice, din care am cules într-o zi pentru a le pune într-o supă de legume cu tarhon. Roșiile, viguroase, după ce au înflorit au făcut și primele ciorchine de fructe, dar mai e mult până acestea s-au transformat în roșii dulcii. Un lucru pe care am evitat să-l fac anii trecuți la plantele de roșii, dar am prins curaj să-l fac acum a fost să rup lăstarii laterali care creșteau între tulpină și ramurile cu flori/fructe. Asta am înțeles că ajută ca planta să nu-și ”piardă” energia pe prea multe fructe. Castraveții și ei au fost mai rezistenți anul acesta, poate că a ajutat și vremea mai călduroasă. I-am ajutat să se cațăre pe balustrada balconului, prinzându-i de niște fire de sfoară. Dovleceii galbeni au făcut și ei primele fructe, iar căpșunile nu au mai fost mâncate de ”oaspetele” nepoftit.