Îmi plac florile mult - probabil nu mai trebuie să mă explic, am pus aici pe blog destule povești care să justifice asta :), dar cunosc pe cineva pentru care florile sunt parte din viață. În fiecare an abia așteaptă să vină primăvară ca să înceapă lucrul în grădina plină cu flori. An de an le mai răsădește, le mai mută, caută semințe și bulbi noi, mai mai face schimb cu alte soiuri. Zi de zi, începând din martie și până în ultimele săptămâni de toamnă are grijă de ele, le udă, le curăță de părțile uscate și de buruienile invadatoare. Grădina se schimbă în mod constant, tot timpul mi s-a părut miraculos să văd cum la început de primăvară, după ce s-a topit zăpada, pământul de acolo e gol, apoi încet apar câțiva ghiocei, toporași și viorele. Apoi lalelele, zambilele, narcisele, irișii, bujorii, se umple de verde și culori, parfumuri de crini, flox, trandafiri și alte flori de vară. Gladiolele, gherghinele, astrele, clopoțeii, margaretele... iar crizantemele prind primele înghețuri de iarnă, încheind astfel un sezon de flori. Iar asta an de an, și chiar dacă cu trecerea anilor nu mai e așa ușor să îngrijești o astfel de grădină, entuziasmul nu s-a pierdut deloc, ba chiar e și mai mare. De multe ori își spune că gata, îi ajung florile pe care le are, ca apoi când ajunge printr-o piață plină de ele, să mai își ia căteva :).

Ea este mama și asta e grădina ei. Așa cum tata are grijă de grădina de legume, așa mama iubește florile. N-am cuprins aici chiar toate, toate soiurile de flori și plante decorative, nici n-am cum, farmecul rămâne tot acolo în grădină. În grădina de flori a mamei. La mulți ani, draga noastră!