Mica Geometrie - un carusel pentru Luca, pas cu pas

by - 3/22/2013

Încă suntem ne-experimentaţi în domeniul jucăriilor pentru copii. Ştiu că cei foarte mici, bebeluşii, au nevoie de unele care să-i ajute să-şi dezvolte simţurile şi capabilităţile esenţiale, să-i ţină activi, să le inspire curiozitatea, imaginaţia, creativitatea. Am început să inspectez şi să cercetez "piaţa" şi primul gând de care mă împiedic e că sunt prea multe opţiuni. Şi asta mă încurcă să fac o alegere. Necesară sau corectă. Totodată mă sperii de calitatea multora dintre aceste jucării. Foarte, foarte mult plastic şi briz-briz-uri şi pe de-asupra scumpe. Nu ştiu acum de câtă nevoie are un copil de toate astea. Oare nu mai mult îl încurcă decât îl ajută? Nu sunt prea obositoare? Nu ştiu. Şi pentru că am sentimentele împărţite cu privire la acest lucru, am zis să pornesc mai mult din intuiţie şi conform propriilor gusturi, în căutarea lor. Îmi plac lucrurile simple, minimaliste, materiale cât mai naturale şi calitative, culori inspirate din natură, să reziste în timp. Până o să găsesc unele, am decis să încerc să-i fac singură. Primul este un carusel (mobile) la care să se poată uita în pauzele lui de somn.



Recunosc că inspiraţia mi-a venit de aici. Simplu, culori contrastante, forme bine definite. Apoi a mai apărut amintirea mea legată de figurile geometrice pe care le vedeam la mama în "recuzita" ei de profesoară de matematică, inclusiv geometrie. Îmi amintesc nişte prisme, poliedre, conuri şi cilindre, unele "din fabrică", altele făcute de ceva elevi mai iscusiţi. Eu eram fascinată de acele forme. Şi de decupatul hârtiei şi lipitul acesteia. Într-o vacanţă de iarnă, îmi amintesc, deja avansasem de la simple forme la căsuţe de hârtie. Aşa mi-a venit ideea pentru Mica Geometrie, cum am numit acest carusel - 5 simple figuri geometrice: un cub, un tetraedru, un icosaedru, un octaedru şi un dodecaedru, numai bine de învăţat de pronunţat până creşte piticul mic :)



Aşa că împreună am purces la treabă, vorba aia, unde-s doi puterea creşte. Şi de fapt a fost mai fain să-l am pe Luca lângă mine, real, nu doar mic bob de mac în burtă, aşa cum era în plan să lucrez la carusel în luna ianuarie.



Pentru figurile geometrice am găsit o resursă mare de tipare aici, iar eu am ales chiar primele - Platonic Solids. Le-am printat pe 5 coli A4 de hârtie şi apoi le-am transferat, prin metoda "înţepatului" pe cele 5 coli A4 colorate. Dacă-mi aduc bine aminte, am ales o hârtie mai solidă, un carton mai subţire, de gramaj cam 100gr/mp. Mai mult ar fi fost mai greu de lucrat la îndoituri şi de lipit. Cât despre metoda "înţepatului", eu n-am putut printa tiparul direct pe hârtia colorată, aşa că l-am "transferat" cu ajutorul unui ac, prin înţepături.



Pe care apoi le-am unit prin linii, cu linia şi creionul, având grijă să nu-mi scape vreun punct. Cu desenul transferat am decupat forma geometrică.



A urmat partea cu îndoitul. Pentru că am văzut că era mai delicat de îndoit hârtia (fiind un pic cam groasă pentru porţiuni aşa mici, mi-a fost frică să nu le rup), am folosit capetele unei foarfece şi o linie.



Şi aşa am procedat cu celelalte 4. Eu eram deja încântată de rezultatul intermediar, arătau destul de bine. Mai puţin una din ele... dar vă las pe voi să vă daţi seama :)



Poate cea mai migăloasă a fost partea cu lipitul. Eu am ales şi un lipici cam nepotrivit. Am optat pentru unul lichid, dar data viitoare când mai lucrez cu hârtie, o să folosesc unul "pe rolă", ca acesta, pentru un rezultat mai curat. Dar într-un final, am reuşit să le dau de cap şi am lipit toate feţele, până şi cele 20 ale icosaedrului. Ah, dar era să uit, înainte să lipesc ultimele feţe, am inserat un fir de aţă pe interior, că altfel nu aveam cum să-l prind de carusel.



Suportul ce urma să ţină cele 5 figuri m-a pus un pic pe scotocit de idei. Iniţial mă gândeam la nişte beţe/tije de lemn. Nu prea ştiam însă de unde să fac rost sau cumva trebuia să fie în proximitatea casei, cât să dau o fugă cu Luca înfofolit în sling, să le iau. La o plimbare prin parc însă, m-am dat seama că aş putea să folosesc nişte crengi uscate. Şi aşa am şi făcut. Am găsit unele mai curate şi mai drepte pe care le-am tăiat în 2 bucăţi cam de vreo 20cm lungime şi le-am prins în X cu nişte sfoară de bucătărie :)



L-am prins de tavan cu aceeaşi sfoară şi cu nişte bandă adezivă cât să atârne deasupra pătuţului. Ideal şi recomandat e să fie prins de un cârlig, dar eu am considerat că nu este chiar aşa greu şi îl verific în mod constant să nu se dezlipească. Şi voila, caruselul colorat şi copilul fericit :)



La început Luca nu era chiar aşa interesat de el, fiind încă mic şi abia dacă a observat că ceva se leagănă deasupra lui. Dar în timp a prins curaj pentru el. Şi mai mult, am citit şi într-o carte, că cei mici observă mai bine lumea din jurul lor, privind din lateral, aşa că am încercat şi varianta asta şi parcă a funcţionat mai bine :)



Mi-a plăcut să lucrez la acest carusel şi parcă are şi mai mult farmec un lucru făcut de mână. Asta e, nu toate jucăriile stau pe rafturile magazinelor pentru a fi cumpărate, unele pot fi făcute şi în casă. Bineînţeles că o să-i luăm/aibă/primească şi jucării "obişnuite", că nu e mama asta chiar aşa de pricepută să-i facă un trenuleţ din lemn sau mai ştiu eu ce altă minunăţie. Dar o să încerce.

You May Also Like

7 commentarii

  1. Foarte dragut caruselul facut de tine! Si foarte potrivit varstei piticului; insa cand va mai creste si va incepe sa apuce cu manutele, va trebui confectionat altceva dintr-un material mai rezistet decat hartia. Si mai putin periculos. Hartia o poate rupe sau mototoli si apoi s-o bage in gura. Dar pentru varsta lui e excelent!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! Da, o să am grijă să le înlocuiesc cu ceva mai rezistent sau altă jucărie, dacă se plictiseşte de ideea de carusel :)

      Ștergere
  2. Foarte dragut. Initial, cand am vazut poza am avut impresia ca sunt din lemn. Oricum, ingenial.
    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  3. Super idee:)
    Dar pe la 3 luni are nevoie de chestii de apucat si strans in manuta. Invata sa stranga in pumnisori obiecte. Atunci ii trebuie ceva agatator cu inele si alte obiecte care eventual sa zdrangane, ca sa-i atraga atentia.
    Tot cam pe atunci poti sa-i iei sau sa-i faci o salteluta de activitati, cu bucati de materiale diferite, ceva care sa fosnaie, o oglinda, pentru joaca tactila:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci Roxana :) Da, mai avem câteva piese care abia de curand au început să-i atragă atenţia, o cărticică din material textil, cu foşnet, oglindă, cu feţe şi doar 3 culori; un elefănţel cu zdrăngăneală şi încă câteva, dar mă gândeam şi eu la o salteluţă de activităţi, doar să găsesc una mai potrivită. Am văzut una la Ikea dar nu ştiu dacă e ok sau nu :)

      Ștergere
  4. Foarte mult imi place caruselul pentru Luca. Si nu l-am observat duminica - ce trist! Interesanta observatia cu privitul din lateral si daca stau sa ma gandesc bine chiar si eu, adult fiind, prefer sa analizez obiectele din lateral.

    Iti impartasesc 100% opinia cu privirea la lucrurile facute de mana :D Orice obiect, daca e facut de manuta ta, devine un soi de comoara mica pentru tine. In plus, am observat ca atunci cand imi fac singura ceva (fie ca e vorba de gatit, tricotat, indoit hartie, etc) sunt mult mai atenta la ce si cat consum, sunt atenta sa nu risipesc si, mai ales, nu simt nevoia de mai mult. Din experienta mea, atunci cand e facut cu placere, lucrul de mana are o gramada de beneficii.

    La cat mai multe jucarii create de voi!

    PS: Pentru a marca/adanci linia de indoire a hartiei/cartonului, eu folosesc un ac (capatul rotunjit) sau un pix care nu mai scrie.

    RăspundețiȘtergere