Iată și ceva creativ pentru cei mici, artiști și exploratori. O rețetă ușor de făcut în bucătărie, pentru sau chiar împreună cu ei. De când cu vremea asta, care nu-i nici iarnă, nici toamnă, ci doar e umed și rece, iar asta nu te prea îmbie la o plimbare pe afară, încerc să născocesc diverse activități de făcut în casă împreună cu cel mic. Bineînțeles că mă inspir din ce fac ceilalți, din cărți sau surse online.

Încercăm diverse lucruri, mâzgâlit hârtia (pe alocuri și canapeaua) cu creioane, carioci și acuarele, decupatul hârtiei și lipitul ei, alergatul pisicului prin casă sau joaca de-a v-ați ascunselea după perdele, construit de castele din cuburi de lemn și rețele de căi ferate în miniatură, joaca cu apa și baloane de săpun, pititul în cortul improvizat dintr-un uscător de rufe și câteva pături drept acoperiș, răsfoitul și cititul cărților (o activitate din ce în ce mai îndrăgită de pitic), dar și niscai timp petrecut în fața desenelor animate, din toate câte puțin. Și mai facem (mama) și ne jucăm (mai mult Lucacinul) cu plastilină. Plastilină făcută în casă, cu ingrediente la îndemână.


Îmi amintesc din copilăria mea acea plastilină care venea în cutii dreptunghiulare de hârtie, în niște bucăți cu dungi verticale în relief, parcă erau vreo 8-10 la număr, în culori intense și greu de modelat la început, dar apoi din ce în ce mai moale după ce o modelam cu mâinile. Avea un miros mai pronunțat chimic, iar compoziția - ”dintr-un amestec de caolin, substanțe grase, rășini naturale sau sintetice, colorat cu diferiți pigmenți”. Probabil vă este cunoscută și vouă. Nu știu ce mai este acum pe piață, căci o perioadă lungă de ani nu m-a mai interesat subiectul, probabil există felurite paste modelatoare, în toate culorile lumii. Am început să redevin curioasă odată cu dorința de joacă și curiozitate piticului, iar asta-mi dă și mie motive să mai născocesc una alta. Și vă spun sincerc, când am făcut prima dată această plastilină de casă, acum câteva luni, cred că eu am fost cea mai entuziasmată, mi-a plăcut atât de mult cum a ieșit, culorile vesele, maleabilitatea și faptul că folosind doar niște ingrediente din bucătărie am putut să creez o jucărie pentru copil.


Recunosc că rețeta nu am inventat-o eu. Pe Internet se găsesc multe rețete de făcut în casă pentru playdough sau play-doh. Ingredientele principale sunt făină, sare, apă și ulei și un ingredient minune - cream of tartar, pe care mai greu îl găsești în magazine. Prima dată am auzit de el chiar astă vară, când căutam o soluție să fac prăjitura cu bezea îndulcită doar cu miere. Acest cream of tartar are rolul de stabilizator și (dacă nu mă înșel) acidifiant, de aceea uneori poate fi înlocuit cu oțet sau suc de lămâie. În compoziția plastilinei îi oferă acesteia elasticitate.

Până acum am încercat mai multe variante de plastilină, dar am omis acest ingredient, l-am înlocuit cu oțet, altă dată am pus suc de lămâie și rezultatul a fost ok, în special folosind oțet. Un eșec total a fost să nu folosesc niciun înlocuitor, iar plastilina n-a ieșit delor ok - era foarte lipicioasă și greu de modelat. Așa că am încercat iarăși pornind de la rețeta inițială, bazată pe oțet. Pe asta o scriu și mai jos.


Ingrediente (eu în general fac 2 - 3 cantități)

• 1 c făină (este ok și tip 000)
• 1/4 c sare fină
• 1/2 c apă
• 2 Lg ulei (nearomat)
• 1 Lg oțet alimentar(eu am folosit de mere)
• coloranți alimentari (eu am folosit sub formă de lichid, în 3 culori de bază - roșu, galben, albastru, cu care conform instrucțiunilor am putut face alte combinații de culori)
• opțional pentru diminuarea mirosului de oțet: ulei esențial (portocale, lavandă, etc)

c - cană, Lg - lingură


Se pun făina, apa, sarea, uleiul și oțetul într-un vas pe foc mic - mediu și se amestecă până se omogenizează bine. Cu ajutorul unei linguri de lemn se amestecă compoziția până când aceasta începe să se lege și să se desprindă ușor de pe pereții vasului. Nu ar trebui să dureze mai mult de câteva minute acest pas. Se poate testa și cu mâna dacă compoziția nu se lipește. Nu trebuie să se întărească prea mult, altfel își va pierde din elasticitate, e ok să fie pe alocuri și bucăți mai lipicioase, acestea se vor omogeniza în restul compoziției. Când vi se pare suficient de coaptă (probabil după câteva încercări o să vă dați mai bine seama), se răstoarnă aluatul pe o suprafață de lemn și se frământă câteva minute (ce senzație plăcută e să frămânți un aluat cald...) până a devenit uniform.


Următorul pas, opțional, este adăugarea câtorva picături de ulei esențial (eu am folosit de ulei de portocale) pentru diminuarea mirosului de oțet. Se mai frământă un pic și se împarte aluatul în cateva bucăți, în funcție de câte culori vreți să faceți.


Se colorează apoi aluatul folosind coloranți alimentari. De exemplu pentru verde fistic - 9 picături galben + 2 picături albastru, coral - 5 picături roșu + 5 picături galben, turcuaz - 2 picături galben + 12 picături albastru, portocaliu - 3 picături roșu + 9 picături galben, violet - 9 picături roșu + 6 picături albastru. Mă gândesc să încerc variante de culori mai naturale, de exemplu în loc de apă să folosesc ceai sau suc de fructe sau legume (portocale, fructe de pădure, sfeclă roșie), dar fără pulpă sau condimente, dar nu foarte picante.

Un detaliu important - păstrare plastilinei de casă: se păstrează într-un vas cu capac sau pungă ermetică, în frigider. Durata de valabilitate este de câteva săptămâni, dar aș zice că poate chiar mai mult. În timp își mai pierde din elasticitate, se mai amestecă culorile, se mai umple cu alte ingrediente (praf, păr de pisic, etc), căci așa e cu cei mici, nu te aștepți să le dai ceva și să primești același lucru la fel. Nimic nu se pierde, totul se transformă.


Și, voilà, plastilina-i gata! O pastă modelatoare ușor de făcut și cu nenumărate moduri de joacă.