Cu piersici sau căpșuni sau alte fructe... hai că v-am cam confuzat, deși dacă mai așteptam mult, puteam să scriu și cu smochine coapte-n vin și miere sau mere, struguri sau pere grilate și însiropate în scorțișoară sau chiar niște dulceață de citrice mai de iarnă așa, nu mai zic de fructele de vară - zmeure, mure, caise, afine, rubarbă confiată, cireșe sau vișine sau un amestec de fructe tropicale. Căci asta e o altă tartă atât de simplă și pe care poți pune ce fructe ai la îndemână.

Hai spuneți-mi că nu s-au terminat căpșunile încă... Nu de alta, dar tocmai vroiam să las povestea acestei tarte și aici pe blog, și când spun poveste nu glumesc, căci are o poveste și ea, ca multe alte feluri de bunătățuri pe care le-am pus în cufărul cu rețete. Dar să nu uit, dacă s-au terminat cumva căpșunile pe tarabele piețelor, rafturile magazinelor, prin grădini sau în ghiveci, nu vă dezamăgiți, căci ele pot fi ușor înlocuite cu alte fructe în această tartă, așa cum o să vedeți într-o altă fotografie mai jos...


Mai întâi povestea... a fost odată ca niciodată... o felie de tartă. Exact, căci această poveste a început mai întâi cu o felie, pe care mi-am pus-o în farfurie la un bufet - cu feluri de mâncare care mai de care mai bune, făcute acasă de părinți - organizat de ziua ușilor deschise la grădinița copiilor acum mulți ani, când încă niciunul dintre ei (de fapt Zmeurica nici măcar nu era încă născută) nu începuse școala acolo. Îmi amintesc foarte clar cum am zis că vreau o felie din această tartă în timp ce aruncam ochii în jurul meu și mă minunam cât de magic este acest loc, un colțișor din lumea Waldorf. Mi-am luat felia și am coborât în grădină, unde părinți, dar și mulți vizitatori ce trecuseră pragul școlii în acea zi stăteau la mesele fain și simplu aranjate la umbra celor câtorva copaci și împleteau povești pe fundal de muzică cântate live de grupul de părinți artiști, în timp ce copii de toate vârstele zumzăiau de ici colo. A fost de poveste  atmosfera și așa am simțit-o în fiecare an de-atunci încolo această zi specială, de altfel ca toate serbările de-a lungul anului.

Când am gustat și din tartă, mmm... a umplut paharul acestei stări euforice pe care o trăiam. Un blat crocant de tartă, altul dulce-amărui de ciocolată, peste ele bucăți de căpșuni proaspete și frunze de mentă învăluite într-o cremă ușoară și pufoasă de frișcă. Atât de simplu și atât de bun.

Mi-a rămas gândul mult timp la acea felie de tartă... încât la ceva vreme după ce începuse Lucacinul și el școala, la o întâlnire în parc cu câteva mame am întrebat dacă pot oare să fac rost de o rețetă a unei tarte pe care o mâncasem la petrecerea din vară. Ele curioase m-au întrebat despre ce tartă era vorba. Le-am spus cu lux de amănunte și întâmplarea face - deh, cum se aliniează stele uneori - că printre acele mămici era și cea care făcuse tarta pentru bufetul școlii. Oh, cât de mult m-am mai bucurat, și ea la rându-i aflând cât de mult a fost desertul ei apreciat... a doua zi îmi aduse rețeta printată pe hârtie și așa o țin și acum, în carnetul meu de rețete.

De ce a durat atât de mult să o scriu și aici? Eh, asta-i altă poveste, să nu mai intru în detalii și scuze. Cert e că acum câțiva ani, vreo trei parcă, în vizită la o prietenă am făcut tarta, am zis gata, musai fac și câteva fotografii, apoi le-am pus și într-o ciornă aici pe blog doar că tarta mea așteaptă încă de atunci să fie publicată. Acum mă uit ce mici erau mânuțele lui Luca, tot timpul dornic să se implice și el în ale bucătăritului. De Iris nici nu mai zic, era ascunsă sigur în wrap la piept, de micuță ce era. Și iar mai trece un an, luna iunie, luna căpșunilor și iar nu apuc și apoi mă gândesc pfiu, am ratat și anul acesta să public tarta la vremea ei căci nu pot să o public în noiembrie, când e sezonul aromelor de iarnă, de mere coapte și scorțișoară, nu-i așa? Asta-i sigur o tartă mai mult de vară, dar poate fi adaptată, căpșunile pot fi ușor înlocuite cu alte fructe proaspete și răcoroase. Ca-n imaginea de mai jos de exemplu:


Ingrediente:

* aluatul de tartă:

• 250 gr făină
• 150 gr unt rece
• 1 ou
• 30 gr pudră de migdale
• 50 gr zahăr brun
• 1/2 lg sare

* crema:

• 1 păstaie de vanilie
• 200 gr smântână dulce
• 200 gr smântână
• 1 Lg zahăt
• coaja rasă de la o lămâie

* 250 gr ciocolată (neagră sau albă)
* 250 gr căpșuni sau alte fructe
* frunze de mentă, flori comestibile potrivite pentru deserturi

Note: Lg - lingură, lg - linguriță, c - cană/cup


Într-un robot de bucătărie sau un bol mai mare, se amestecă rapid toate ingredientele pentru aluat, începând cu cele uscate și apoi adăugând untul și oul până se obține un aluat nisipos. Dacă devine prea moale, se pune un pic în frigider. Se întinte apoi într-o foaie sau dacă și-a păstrat consistența sfărâmicioasă (ceea e și mai bine) se toarnă într-o formă de tartă (unsă cu un pic de unt) și se tapetează uniform pe întreaga suprafață și margini. Se înțeapă din loc în loc cu o furculiță

Între timp cuptorul se preîncălzește la 190°C.

Se coace apoi, cu o greutate deasupra, cam 15 minute și apoi se lasă să se răcească complet.


Cât timp se răcește tarta, se pregătesc crema, ciocolata și fructele.

Se rade păstaie de vanilie, într-un bol mai încăpător se freacă pasta de vanilie cu zahărul (o lingură) și un pic de smântână dulce până se omogenizează bine semințele de vanilie. Lămâia spălată bine și uscată se rade de coajă, e important să nu ajungă suc sau apă în compoziție. Se încorporează și ea împreună cu smântâna dulce și smântâna normală. Cu un tel electric se mixează bine apoi întreaga cremă până se întărește suficient încât să nu se taie... eu am pățit-o, așa că e bine de ținut un ochi pe ea. Se pune la frigider/congelator până se pregătesc restul pașilor.


Între timp într-un vas se topește ciocolata la bain-marie până capătă consistență lichidă și uniformă. Se toarnă apoi peste crusta de tartă răcită și se întinde în mod uniform cu o spatulă și se lasă încă un pic la răcit ca să se întărească.


Căpșunile sau alte fructe se spală, se curăță de coajă dacă e nevoie și se taie bucăți mici. La fel și frunzele de mentă sau florile comestibile. Ah, să vă spun că la noi în grădina din balcon crește o mentă cu gust de căpșuni, am găsit odată un pui la un târg de plante... ce bine se potrivește la această tartă!


Apoi când sunt gata toate, se toarnă crema peste crusta de aluat învelită în ciocolată, se azvârl apoi bucățile de fructe și frunzele de mentă. Dacă credeți că mai e nevoie și de un pic de zahăr presurat deasupra, puneți și pe acesta, deși combinația e bine echilibrată, vă spun eu. Și gata, tăiați o felie și savurați din gustul verii în farfurie. În solitudine sau împreună cu câțiva prieteni din bulă, cum se poartă în această perioadă.


V-am convins, nu-i așa? Hai sigur acum o să mai faceți tot posibilul să găsiți niște căpșuni undeva, căci urmează încă o rețetă cu ele, un pic asemănătoare, dar și mai simplă și oh, la fel de bună în felul ei.

Ieri, odată cu ultima porție de dovleac congelat, am mai scos de la "naftalină” o rețetă de desert, care așteaptă încă de astă toamnă să fie publicată. Nu-i bai, că primăvara asta se pare că a făcut o înțelegere cu prietena ei, toamna și au decis să se joace un pic de-a v-ați ascunselea pe aici, pe pielea noastră, la propriu, că-i un frig afară...



Ingrediente:

• 240 gr făină
• 1/4 lg bicarbonat de sodiu
• 1 lg praf de copt
• 1/2 lg sare
• 2 ouă
• opțional: 1lg esență de vanilie / 1 lg scorțișoară
• 150 gr zahăr brun
• 60 ml ulei (rapiță, floara-soarelui sau porumb)
• 230 gr piure de dovleac*
• 125 ml lapte bătut
• 1 măr mare, curățat și dat prin răzătoare

Ieri am poftit ceva dulce și ușor de făcut, căci vremurile în care stăteam și bibileam la vreun desert cât îmi e lumea de dragă sunt demult apuse. Acum trebuie să mă mișc repede în timp ce doarme copilul la prânz, altfel risc să umplem împreună bucătăria cu făină, nu că n-ar fi și asta o experiență minunată, încercată deja de atâtea ori. Dar ieri mi s-a făcut dor de timpul acela al meu, să amestec ingredientele, să le pun la cuptor, apoi să scot tarta aburindă din el, să mă joc nițel cu aparatul de fotografiat și să fur o felie pe ascuns.


Rețeta am găsit-o în cartea Love Bake Nourish de Amber Rose (o carte minunată despre care am mai povestit aici și aici).

Ingrediente:

• 175 gr făină albă (de spelta)
• 120 gr nucă de cocos măcinată
• 2 lg praf de copt
• 100 gr miere
• 200 ml lapte de cocos
• 1/2 lg extract de vanilie
• un strop de sare

Siropul de miere și lămâie:

• sucul și coaja rasă de la 1-2 lămâi
• 2-3 Lg de miere

lg - linguriță, Lg - lingură

Se amestecă ingredientele uscate - făina, nuca de cocos și praful de copt într-un vas. Se încorporează apoi mierea, laptele de cocos, extractul de vanilie și sarea, amestecând cu o lingură de lemn până compoziția e bine omogenizată.

Se toarnă într-o formă de tartă (sau cu pereți detașabili) unsă cu grăsime (eu am folosit ulei de cocos aromat) și se pune la cuptor (preîncălzit la 180°C) pentru 30-40 de minute.

Între timp se pregătește siropul: într-un vas la foc mic se amestecă mierea, sucul și coaja rasă de lămâie până siropul capătă un aspect vâscos.

După ce s-a copt, se răcește tarta vreo 10 min pe un grătar (eu am lăsat-o în forma de ceramică, dar poate fi și scoasă din ea), apoi se însiropează. Fiind o tartă cu o consistență mai densă a aluatului, însiroparea o face să fie mai delicată.

În cartea lui Amber Rose am găsit multe feluri de deserturi ce se servesc cu iaurt (gras sau grecesc), probabil în loc de frișcă sau înghețată. Am încercat și mi-a plăcut, vă recomand și vouă, rezultatul este răcoritor.


Băieții mei nu mi-au adus flori de 8 martie, căci le-am înlocuit cu mersul la cules de urzici, dar s-au revanșat acum câteva seri, când i-am găsit în pragul ușii cu un buchet de frezii. Mi-au zis că miros a primăvară și în felul acesta mi-au adus primăvara în casă. Așa că ei mi-au luat flori, eu le-am făcut o tartă și cred că suntem chit :).

Încet, încet mi se pare că acest spațiu virtual devine un cufăr de amintiri, îmi place să le mai răscolesc din când și să dau peste unele povești mai vechi, de unele dintre ele chiar mă și amuz. Dar așa-i cu trecerea timpului, începi să clasifici amintirile, care în vesele, care în triste, nostalgice, amuzante, nostime, unele pe care nici nu mai vrei să ți le amintești, altele pe care ți le amintești cu mare drag și dor. Dar cufărul ăsta al meu mai are și o altă față, am multe povești care stau și așteapă să fie publicate, unele dintre ele au doar titlu, altele câteva fotografii, puține au și câteva cuvinte, căci ele sunt pentru mine cel mai greu de adunat. Oricum cred că așteptarea asta se așează cumva cu un sens și când simt că e momentul potrivit, le scot la iveală. Cam asta mi-am propus . De exemplu, această tartă însiropată cu portocale așteaptă de aproape 2 ani în cufăr, dar cum încă-i vremea citricelor, mi se pare că-i un moment bun să o alătur celorlalte din colecția dulce a blogului.


A fost o tartă de bun venit, așa i-am zis atunci, pentru mama când a fost pentru prima dată în vizită la noi, când bobul mic avea abia 3 luni, iar afară în loc de primăvară și soare cald de început de aprilie se instalase gerul și vremea rece. Siropul de portocale aromat cu cardamon ne-a dus cu gândul la căldura și culorile Marocului, de care am tot auzit și citit povești frumoase.

Ingrediente pentru aluat:

• 120 gr unt moale, nesărat
• 1 portocală: coaja rasă + suc
• 100 gr zahăr brun
• 2 ouă
• 175 gr griș
• 100 gr pudră de migdale
• 1 1/2 lg praf de copt

Sirop:

• 300 ml suc de portocale
• 100 gr zahăr sau alt îndulcitor (miere, sirop de arțar, dar într-o cantitate mai mică)
• 8 capsule de cardamon, zdrobite

Untul, zahărul și coaja de portocală se amestecă bine într-un vas până capătă un aspect cremos. Unul câte unul se încorporează ouăle. Separat se amesecă ingredientele uscate - grișul, pudra de migdale și praful de copt, într-un alt vas. Apoi, împreună cu sucul de portocală, se încorporează în amestecul de unt.

Se toarnă compoziția într-o formă cu pereți detașabili (20cm diametru, unsă cu unt) și se întinde ușor cu o lingură, compoziția nefiind suficient de lichidă ca să se uniformizeze singură.

Se pune la cuptor (încălzit în prealabil la 180°C) pentru 30-40 de minute, până când se rumenește nițel.


Între timp se pregătește siropul: într-un vas se pun pe foc sucul de portocale, zahărul și capsulele de cardamon zdrobite. După ce zahărul este vizibil topit se mai ține siropul pe foc mediu încă vreo 5 minute, până capătă un aspect vâscos.


Se însiropează apoi tarta scoasă din cuptor, dar încă călduță. Eu am preferat să nu filtrez siropul ci să folosesc și pulpa de portocale din el, dar am scos capsulele de cardamon din acesta. Se lasă să se răcească complet și se poate servi cu un iaurt mai gras.

Nu mi se părea că pot face această combinație, mere și brânză, însă știu că amestecul de brânză și scorțișoară l-am mai făcut (crema tortului cu morcovi e așa bună, încât ar putea fi desert ca atare), dar am aplicat regula asociativității din matematică și se pare că brânză + (mere + scorțișoară) = (brânză + mere) + scorțișoară. Vă invit să convingeți și papilele voastre gustative că-i așa.


Am mâncat acum un an o tartă, în aceeași combinație - cu mai puțină brânză, dar foarte bună, făcută de talentata Mirela.  Cum am rămas cu gustul și amintirea plăcută de atunci, dar neavând rețeta originală, mi-am propus să o născocesc eu. La o primă privire seamănă cu un cheesecake, poate e un cheesecake adaptat. Acum două săptămâni am făcut această tartă prima dată, dar cum era cam pe seară și încă era călduță n-am mai tăiat-o. Și nici a doua zi dimineață n-am îndrăznit, că am zis să o luăm la o întâlnire cu niște prieteni. Deși i-am avertizat că e doar o încercare a unei rețete făcute din cap, au apreciat-o totuși. Eu i-am găsit niște cusururi, pe care le-am reparat acum.


Aluat:

• 200 gr făină
• 100 gr unt
• praf de sare

Umplutura:

• 4-5 mere
• 1 lg miere
• 1-2 lg scorțișoară măcinată
• 1 kg brânză fină de vaci
• 2 ouă
• 100 ml frișcă lichidă
• 2-3 Lg miere *
• 1 lg extract de vanilie

lg - linguriță, Lg - lingură

* - eu am considerat că proporția 1 kg brânză / 2-3 Lg miere este suficient de dulce, dar bineînțeles aceasta poate fi adaptată în funcție de propriul gust, așa cum poate fi înlocuită și mierea cu zahăr, de exemplu.


De data asta, pentru aluat am folosit doar făină și unt rece, plus picul de sare, pe care le-am mărunțit și amestecat cu ajutorul mixerului. O alternativă de aluat ar fi un pâte brisée sau unul pe bază de biscuiți, ca pentru cheesecake. Aluatul, foarte nisipos de altfel, căci nu conține deloc lichid, l-am presurat într-o formă cu pereți detașabili și pe fund cu hârtie de copt și l-am presat bine cu degetele. L-am lăsat la rece un pic și apoi l-am copt 15 minute în cuptorul preîncălzit la 190°C.


Când cele două umpluturi sunt gata, în special când merele s-au și răcit un pic, se toarnă acestea peste aluatul pre-copt, cu grijă să nu se sfarâme fructele, apoi peste ele crema de brânză. Eu am pudrat deasupra un pic dintr-un amestec de condimente pentru cafea, ce conține și scorțișoară, dar și scorțișoara simplă este suficientă. Și gata, e bună de pus în cuptor, la o temperatură joasa, 150 - 160°C, pentru 45 - 60 minute. Marginile se vor dezlipi ușor de pereții vasului, iar tarta va părea un pic umflată, dar se va lăsa la loc.

De preferat este să se răcească complet, recomand să o lăsați peste noapte în frigider, dacă aveți răbdare.


Voilà, matematica culinară s-a transformat într-un desert ușor, fin și gustos. Sper să vă iasă și vouă.