E o experienta interesanta pe care o recomand. Niste casti pe urechi, o muzica intr-un ritm mai incet si mersul agale pe o strada aglomerata. Azi am iesit din casa, in scop 'administrativ' (mda, inca duc lupta calma cu autoritatile ca sa-mi legalizeze statutul pe teritoriul statului roman, lupta inceputa de acum multe luni de zile; de ce calma? pentru ca adversarul meu, imi tot spune o scuza ca nu e gata acum, vino mai incolo, iar eu incerc sa-mi pastrez calmul si reactionez in cea mai mare liniste.... of), iar dupa ce am rezolvat problema prin nerezolvarea ei de fapt (vezi paranteza de mai sus), mi-am pus castile pe urechi, muzica cat mai tare, si am pornit inapoi spre casa (cu un popas pe la Carturesti si la Violeta's) la pas de calator al orasului. Mi-am imaginat ca sunt un turist, iar asta pentru mine inseamna un mers cat mai incet si aruncatul ochilor pe 'peretii' orasului.

E foarte interesant sa privesti oamenii intr-o graba nebuna, nemultumiti de aproape orice, dar in ultimele zile de zapada care se topeste, masinile gonind pe strazi. De multe ori imi doresc sa am un aparat foto pe pleoapa ochiului drept si de fiecare data cand clipesc, sa surprind orasul asa cum e el, in special oamenii si momentele lor, pentru ca un aparat real strica de multe ori ritmul natural al lucrurilor. Imi place sa privesc oamenii, pentru ca sunt frumosi, fiecare in felul sau este unic, in comparatie cu celalalt.

Dar, cum nu am avut azi nici macar un aparat foto real la mine, va pun aici cateva piese care m-au insotit sau care as fi vrut sa ma insoteasca in calatoria mea prin Bucuresti.

Headless Heroes - The North Wind Blew South


Headless Heroes - Just Like Honey


Cat Power - The Greatest


Le Loup - Forgive Me


Beirut - Nantes


Si am mai ochit un eveniment interesant: Les Weekends Film Menu

Enjoy your day in slow-motion!