Mi se pare incredibil de frumos cum la fiecare sfârșit de iarnă apare nerăbdarea aceasta legată de venirea primăverii. E un echilbru corect să ne putem încă bucura de mersul succesiv al anotimpurilor, fiecare cu bunele și relele lui. Mai e un pic și vom sta mai mult pe afară, vom face plimbări lungi prin natură, iar unii dintre noi vor începe o nouă aventură de grădinărit, fie acesta într-un ghiveci, în balcon sau grădini. Iar odată cu această schimbare, plantele din casă - singurul verde pe timp de iarnă, vor păli în fața splendorii verzi de afară. Așa că eu am să povestesc un pic aici despre cele din casa noastră, cât încă trandafirul din balcon este abia în muguri. Iar printre ele și despre câteva cărți dragi din bibliotecă, cu inspirație din lumea plantelor. Nu le-am citit pe toate în întregime, pe unele le răsfoiesc din când în când, în căutare de informații sau doar să-mi clătesc ochii.

Îmi place să țin plante în casă, parcă fără ele ar fi cam gol pe aici. Nici nu mi se pare ceva prea complicat, le ud din când în când (uneori mai și uit, dar sunt iertătoare, dragele de ele), le curăț, le mai afânez pământul, dacă au crescut le mai schimb ghivecele, încerc să le vindec dacă au fost atacate de nu-știu-ce gângănii. Avem noroc de lumină multă, iar asta cred că le face bine, însă nu le țin în soare direct. Iar în rest le las în pace.

Recunosc că în timp am căpătat o preferință pentru anumite tipuri de plante de interior, mai ales cele care fac flori mai rar. Nu știu de ce, căci mie îmi plac florile foarte mult (dacă vă plac și vouă, încă mai aștept povești de la voi, detalii aici). Dar poate că la aceste plante îmi plac mai mult frunzele și felul în care cresc dansând pe tulpini.

În bucătărie sunt două plante de Aloe vera, pe care le-am adus încă pui mici tocmai de peste mări și țări (una de acasă de la Susleni și alta din București), iar acum au crescut de nu mai au loc în ghiveci, așa că în curând voi folosi o parte din ele pentru foloasele lor naturiste. Una dintre ele a fost atacată de niște dăunători răutăcioși, iar acum este în ”carantină” pe pervazul geamului, alături de alte plante - o begonie, niște narcise deja în floare și un cimbru ce așteaptă să fie mutat în curând în grădina din balcon. O altă plantă suculentă, cu un nume ciudat - Senecio cephalophorus, stă cocoțată pe raftul cu boluri și cești. Tot în bucătărie ”cresc” mulți trandafiri - în câteva tablouri, bucăți de ceramică și fotografii, i-am adunat de pe ici-colo într-o mică grădină vizuală.

The Home Apothecary: Cold Spring Apothecary's Cookbook of Hand-Crafted Remedies and Recipes for the Hair, Skin, Body & Home - o carte jumătate enciclopedie, altă jumătate colecție de rețete naturiste folosind plante și uleiuri de plante. Nu conține toate informațiile legate de proprietățile plantelor, tot Internetul e cea mai mare enciclopedie, dar e și destul de amețitoare, așa că uneori e mai la îndemână să răsfoiești paginile unei cărți. Din ea am aflat câte ceva despre plante și uleiuri și cum pot să le folosesc în rețetele mele de săpun făcut în casă.

În sufragerie - spațiul cel mai luminos al casei, am adunat poate cele mai multe dintre plante. O varietate de Schefflera - arborele umbrelă (pe care am adoptat-o de la o amică-mămică ce s-a mutat din oraș) tot crește și crește de în curând o să ajungă în tavan. Ceea ce nu știu este să tund plantele pentru a le da o anumită formă. Motivul însă e unul ascuns, mi-e milă să tai din ramuri sănătoase, doar ca planta să capete un aspect dorit, așa că le las să crească în voie, după bunul lor plac. Tot adoptată (de la o altă amică-mămică care mai dăunăzi a plecat, dar peste mări și oceane, așa că a fost mai greu să ia plantele în bagaj) este și o Dracaena marginata, mustăcioasă și nu prea pretențioasă. Lângă ea, ținându-se aproape de mâini stau un pui de Arbore de cauciuc și altul de Trandafir chinezesc, pe amândoi i-am adus cu niscai emoții din București și provin de la alți pui care se înrudesc cu aceleași plante, dar din vechea sufragerie. Altor două plante le-am găsit loc aici  - o Clusia rosea (pe care Lucacinul a reușit într-o zi să o dea jos în manevra lui de a folosi mopul de șters pe jos, a scăpat doar cu un ghiveci spart și un vârf bont, dar își revine încet încet) și o plantă curgătoare și foarte fragilă a cărui nume l-am pierdut.

Bring the Outdoors In: Garden Projects for Decorating and Styling Your Home - o carte a cărui titlu spune totul. Am găsit câteva proiecte frumoase, cu inspirație din natură, cum să ștampilezi folosind pălării de ciuperci sau să faci ghirlande din flori uscate. Mi-a plăcut tot timpul să aduc o urmă de natură în casă, fie prin flori și plante uscate culese de prin călătorii (odată era să pierd avionul, dar eu n-am renunțat la brațul de grâu copt cules de pe un deal, acasă la Susleni); crengi de copaci aduse din parc, pe care atârn câte un ornament (sau mai demult făcută o lustră din crengi); pietre și scoici, dar poate cel mai drag îmi este o jumătate dintr-o bucată de creangă de la mesteacănul frumos de acasă, care, din păcate a fost tăiat.

International Garden Photographer of the Year - un album cu fotografii magice din natură, cu multe flori și grădini, din mediu sălbatic sau nu. O carte de făcut cadou iubitorilor de fotografie și natură, la mine a funcționat de minune (mulțumesc, A&O!)

Flora Mirabilis: How Plants Have Shaped World Knowledge, Health, Wealth, and Beauty - o carte ce poartă plantele prin istoria timpului, cu imagini și ilustrații de botanică. ”Plants have been a driving force of civilization. Great empires were built and lost on the backs of the quiet plant kingdom. The rich and powerful collected plants to grow in their gardens and greenhouses. Extravagant, expensive, oversize, often hand-colored volumes called florilegia were published to showcase these collections of newly introduced plants streaming in from around the world. As the age of enlightenment and modern science emerged, florilegia faded in favor of more rigorous works attempting to depict all the plants growing in a given region or to categorize all the individual species of a plant family. Although they represent very different approaches, each could be called a flora mirabilis - a wonderful book about flowers.”

Poate singurele plante cu flori din casă sunt orhideele, care acum sunt și în floare și privesc cuminți lumea de afară prin geamul din camera mică. Pe una dintre ele am salvat-o dintr-un magazin, era pusă pe un raft printre alte flori ce nu mai dădeau bine printre cele perfecte puse de vânzare. Cu un pic de îngrijire, de fapt cu doar suficientă apă, am readus-o la viață, iar acum este în al treilea an de înflorire.


În dormitor până de curând n-a fost pic de verde, în afară de fotografia cu maci într-un lan de grâu, făcută în timpul șederii mele scurte în Burgundia și un alt tablou-broderie cu maci și grâu, pe care l-am găsit într-un magazin de vechituri. De curând însă am primit (tot de la amica ce s-a mutat peste mări și oceane) un Ficus lyrata bambino, adică varianta pitică a copacului Ficus lyrata, care poate fi crescut și în interior și este una din plantele pe care mi-ar plăcea sa o avem în casă la un moment dat. Pe noptieră, într-o oarecare coincidență cu subiectul plantelor și al botanicii, am o carte pe care o citesc acum - Semnătura tuturor lucrurilor, de Elizapeth Gilberth.

My Heart Wanders: A Celebration of Taking Risks, Letting Go and Making a Home Wherever You Are - un jurnal în cuvinte, dar și în foarte multe imagini frumoase a unei femei în căutarea lui ”acasă”. N-am apucat să o citesc în întregime, căci mi se pare că astfel de cărți te invită să le răsfoiești paginile din când în când, să revii la ele, nu neapărat să le termini de citit și să o pui înapoi pe raft.

Când am căutat să ne mutăm într-o nou apartament, am avut un mare noroc să găsim unul cu lumină naturală în baie, ce vine printr-o cupolă în tavan (unde-s bune mai sunt și rele însă, din cauza izolației proaste, acum ne luptăm și cu mucegaiul, dar asta-i altă poveste...). Așa că am profitat de spațiu și le-am găsit loc altor câteva plante (printre ele o plantă păianjen, o plantă din familia Peperomia, o Zebrina pendula, câteva kalanchoe lăsate să crească haotic și o altă plantă suculentă, a cărui nume nu-l cunosc) iar împreună formează o mică junglă tropicală, cum îmi place mie să-i spun.


Sper că v-a plăcut plimbare printre plantele casei noastre. Mi-ar plăcea să văd și să citesc povești despre plantele voastre, lumea lor e atât de mare și variată (recunosc că m-am amețit oleacă în căutarea numelor axacte de mai sus) și sunt sigură că aveți prin casă plante de care nici nu am auzit.