Pentru că l-am așteptat cuminți, a venit el, martie cel drag, iar odată cu el și dorința dea a porni iar o nouă experiență de grădinărit. Nu mi-am făcut planuri mari, nu mă bazez pe așteptări prea mărețe, căci am la dispoziție tot cei câțiva metri pătrați de spațiu și câteva ghivece cu pământ din balcon, ploaia și soarele de afară. Mai e mult până să spun că ”gata, am făcut tot ce-am putut mai mult în acest spațiu mic, hai să ne mutăm la țară unde să avem o grădină!”. Oh, nu! am încă multe de învățat și de încercat. Și apoi, pe mine spațiile mici m-au inspirat tot timpul să fiu creativă și să le transform mai ușor, unul mare m-ar intimida și mi-ar bloca entuziasmul și muzele.

Poate ceva nou ce mi-am propus să experimentez anul acesta este să-mi cresc singură plantele pornind de la semințe. Am mai făcut și anul trecut asta, cu câteva plante cu flori, dar majoritatea le-am cumpărat răsaduri sau plante mici pe care apoi le-am replantat. Mă bucur că peste iarnă câteva dintre ele, perene, au rezistat și acum, încetișor și modest, au început să dea lăstari noi. Grija mea cea mai mare, la fel ca și anul trecut, rămâne cum să fac să reziste mai mult peste vară, iar pământul din vase să nu-și piardă din proprietăți prea curând.

Poate entuziasmul meu se datorează încă unui lucru: a unui afiș ce are drept imagine o fotografie cu grădina noastră din balcon. Este vorba de o campanie inițiată de o organizație locală, EcoHuis, ce se ocupă cu activități de promovare a ecologiei, sustenabilitatății, înverzirii orașului, conservarea mediului, încurajarea grădinăritului la scară mică - moestuinieren, de exemplu în balcon. M-au contactat pentru că le-a plăcut grădina noastră din balcon de anul trecut și de acum doi ani, iar fotografiile li s-au părut reprezentative pentru ce această campanie - pachete 10 feluri de semințe pentru a-ți porni o grădină modestă chiar într-un spațiu mic. Am fost plăcut surprinsă, chiar flatată, să văd rezultatul vizual (pe noul lor blog - www.plantwerpen.be - apare și povestea ”the making of”), iar pe 1 martie am participat și la evenimentul organizat de ei pentru promovarea campaniei. Îmi aduc aminte că la acel moment, când am promovat și eu această colaborare (deh, să mă laud și eu un pic :)), unele reacții m-au amuzat nițel - dacă evenimentul se va ține la noi în balcon? sau dacă eu voi ține un workshop în cadrul lui? sau grădina noastră e așa verde și pe timp de iarnă? :) Nimic din toate acestea, a fost o simplă colaborare ”vizuală”, dar poate vor fi și altele pe viitor.

Iar dacă tot veni vorba de colaborări, postarea de azi stă la baza uneia foarte dragi mie. Acum ceva vreme, am văzut la buna prietenă Andreea (de la Miez, sigur ați auzit de el, dacă nu, vă recomand să o faceți - veți găsi acolo povești foarte frumoase despre pâine cu maia și hrană tradițională) o fotografie cu câteva pachețele de semințe de felurile legume și m-am bucurat să aflu că se apucă de grădinărit. Mi-a povestit cu atâta bucurie și entuziasm despre planurile ei și atunci mi-a venit ideea să ne facem grădinile surori. Așa cum vezi că există localități surori, de ce să nu existe și grădini surori? :) Împreună am decis să povestim, fiecare la ea pe blog, despre experiența grădinăritului din propria grădină, cu bune și cu rele. O să încercăm să scriem la începutul fiecărei luni despre experiențele lunii precedente, atât timp cât ține sezonul ”agricol”. Ne-ar plăcea să ni se alăture și alți pasionați de-ai grădinăritului, începători sau nu, cu grădini mari sau mici, chiar și câteva ghivece într-un colț însorit de apartament, să povestim, să ne inspirăm și să învățăm unii de la alții. Ei, ce ziceți, vă surâde ideea?


Cum ziceam mai sus, anul acesta am încercat ceva nou: să sădesc semințe de plante și să-mi fac propriile răsaduri. Am folosit semințe ecologice din pachetul de la EcoHuis, dar și unele cumpărate din comerț. Mi-am făcut un plan modest pentru acest an, dar totuși având în vedere spațiul nu foarte mare din balcon, am sădit doar câteva feluri de legume și doar câte maxim 3-4 perechi de semințe, am pus roșii, castraveți (Lucacinul tot insistă că în loc de semințe am sădit felii de castravete) și dovlecei galbeni. Anul trecut am avut o cutie cu diverse plante aromatice, mi-a plăcut verdeața și mireasma lor, așa că am pus și acum câteva: busuioc, simplu și lămâios, salvie, mentă, pătrunjel, mentă, roiniță și tarhon, dar și arpagic pentru ceapă verde. Când se face mai cald afară, vreau să sădesc direct în vasele cu pământ semințe de ridichi, mazăre, rucola și salată. Recunosc că am avut ceva emoții până am văzut primele plăntuțe cum răsar firav din pământ. În copilăria mea, aceste rânduieli erau obișnuite la începutul fiecărei primăveri, la fel cum sunt și acum, căci părinții mei își cresc propriile legume și fructe de la răsad până la consumarea sau conservarea peste iarnă. Așa că la ei am apelat în primul rând să-i mai întreb cum să procedez, câte semințe să sădesc, unde să țin apoi vasele cu pământ (la cât mai soare mi-au spus, altfel se lungesc în căutarea luminii și devin firave în loc să crească dolofane), când e vremea să le replantez, în ce condiții, etc. Am mai găsit informații utile și în cele două cărți despre grădinărit pe care le am în bibliotecă: The Edible Balcony și RHS Botany for Gardeners. După cam vreo 10 zile, căci soare nu prea a fost, am observat cum pământul a început să se umfle și încetișor au început să răsară una câte una plăntuțele mici. Cam într-o săptămână au răsărit mai toate, cu excepția roiniței și a mentei. Unele sunt mai firave, altele par mai sănătoase. Le mai acord nițică răbdare și timp. Le-am ținut cât mai la soare, pe masa de înfășat, care iată că are o nouă utilitate: loc de crescut răsaduri și culcuș de citit cărți la soare.


În paralel cu răsadurile, m-am ocupat și de plantele deja existente în balcon și care, surprinzător, au rezistat iernii. Cu ceva emoții am curățat un pic trandafirul cățărător, la fel am procedat și cu clematisul și caprifoi-ul, care atunci când vremea s-a mai încălzit, au început să dea primii noi lăstari (vă dați seama ce bucuroasă țopăiam eu pe aici :)). Am mai schimbat și afânat pământul din ghivecele lor (am descoperit că peste iarnă crescuse niște specii de mușchi sau diverse alte plante minuscule și ciudate), iar la baza plantelor am sădit niște semințe trifoi și flori de câmp. Mușcatele și geranium-ul din păcate nu au rezistat, însă anemonele, flox-ul și rudbeckia - da! cu lăstari mici ieșind din pământ. Am mai completat unele vase cu niște nalbă de grădină, maci, gălbenele, mazăre decorativă culeasă dintr-o drumeție și urmează să mai pun și altele în funcție de spațiul disponibil. Acum doar să fie vremea propice și să răsară. O noutate este un pui de zmeur, pe care l-am primit gratuit anul trecut de la niște vecini la un târg de stradă. A rezistat și el iernii, iar acum l-am replantat în vasul cu plantele cățărătoare, sper să aibă ele trei în ghiveci. Am zis să mai dau o șansă căpșunelor, așa că într-o zi m-am întors de la magazinul de grădini și cu un mănunchi de căpșuni. L-am rugat pe Lucacin să le pupăcească și pe ele ca să facă fructe dulci și aromate. Rezistente au fost și lavanda, dafinul și rozmarinul, care a și înflorit acum la început de primăvară în ce culoare credeți? Mov, nici că se putea mai potrivit, combinația dintre roz și bleumarin.


Cam asta a fost luna lui martie în grădina din balcon. Multă activitate s-a desfășurat în casă, dar poate începând cu luna următoare plantele vor căpăta mai multă putere să se dezvolte frumos și armonios afară, udate un pic de ploaie și scăldate în raze de soare.

Vă trimit mai jos la articolul Andreei și sper ca de luna viitoare să ne strângem cât mai mulți grădinari povestitori.

@Miez: Martie în grădina noastră :: Răsaduri, planuri, pregătiri

De asemenea, atât eu cât și Andreea, publicăm destul de des pe Instagram poze ”din grădină”. Ne puteți urmări live și acolo. Suntem @vicamo și @andreea_miez.