Aprilie a venit și iată că a și plecat. Luna asta a fost cam tăcută pe blog, dar plină cu felurite activități și drumuri de bătut în afara lui. Plantele și verdele n-au ținut cont însă de nimic, și-au văzut de treabă, cu un pic de apă și soare și au început să umple spațiile goale și cam gri lăsate în urmă de vremea iernii. Așa că am să povestesc oleacă ce s-a mai întâmplat în grădina din balcon (dar și în alta, adevărată și dragă mie), ca parte din ideea grădinilor surori pe care am început-o luna trecută. Dacă ați prins curaj să povestiți și voi despre ale voastre, să-mi dați un semn să facem schimb pe povești.

Luna asta a fost împărțită în două, prima jumătate am petrecut-o pe drumuri și vizite pe meleagurile natale, căci s-au adunat câțiva ani de când nu am mai fost acasă de Paști. Chiar înainte de plecare însă am făcut niște modificări pe balcon, care însă au lăsat niște consecințe în urmă, din care sper am de învățat pentru viitoarele experiențe de grădinărit. Înainte de plecare am decis să replantez răsadurile de castraveți, roșii și dovlecei galbeni și să le mut pe balcon. Am pregătit lăzile de lemn și am înoit pământul din ele (iar vechiul încă îl avem în niște saci pe balcon, căci legea nu-ți permite aici să-l duci în parc, de exemplu, țărână pe țărână, ci doar dacă ai un tomberon special de grădină, pe care îl ia serviciul de gunoi, dar nu-i cazul nostru, căci nu stăm la casă sau să-l duci la containerpark - un punct de reciclare a deșeurilor). Castraveții și roșiile le-am pus separat, din anii trecuți am învățat că nu le place să stea împreună. Dovleceii însă au primit niște colocatare, câteva rânduri de ridichi, pe care le-am sădit din semințe. Plantele aromatice (busuioc, salvie, mărar, pătrunjel, roiniță, tarhon) le-au însoțit și ele. Am rugat-o pe Raluca să aibă grijă de grădină și plăntuțe, să le ude și să le vorbească, iar noi ne-am văzut de drum.

Când ne-am întors, m-a suprins verdeața din balcon. Multe din semințele sădite pe ici colo prin ghivece au răsărit, unele mai dese (am exagerat un pic cu mac-ul anul acesta), altele mai rare și mai delicate. Au apărut și primii boboci - de trandafir și de clematis. Câteva însă nu au dus-o prea bine, da - ați ghicit!, răsadurile pe care am decis să le pun afară. Am riscat să le pun prea mici, trebuia să mai aștept nițel, până cel puțin plantele fac 3-5 rânduri de frunze, iar afară riscul înghețului a trecut. De îngheț n-a mai fost vorba, dar castraveților, mi-a spus tata, nu le cam plac temperaturile mici și variațiile de temperatură. Cu siguranță acesta a fost și motivul pentru care acum 2 ani, castravetele s-a ofilit după o noapte mai rece și ce frumos crescuse. Dintre răsadurile de roșii, doar cele din semințe bio din pachetul EcoHuis au rezistat. La fel și busuiocul a avut de suferit, celelalte au rezistat bine și au crescut frumos. Dar acum o săptămână am sădit iar câteva semințe, să refac răsadurile afectate - castraveți, roșii cherry și busuioc și alte câteva noi - măcriș adus de acasă, praz și spanac, rucola și mix de salată verde.

Și un pic despre îngrășământ: anii trecuți nu am folosit niciunul, dar am observat că pământul, implicit plantele din el nu păreau prea ok. În cărțile care mă însoțesc în aventura mea de grădinărit, citesc foarte des despre cât de important este să fortifici pământul din ghivecele din balcon, căci acesta își pierde mai repede din proprietăți. Am avut idei năstrușnice să pornim o cutie de compost sau/și râme, însă n-am prins încă destul curaj să le pun în practică, așa că am decis să folosesc îngrășământ din comerț, am găsit unul de origine organică și sper să fie bine.


Ziceam mai sus că prima parte a lunii aprilie am petrecut-o pe drumuri pe meleagurile natale și o bună parte din zile le-am petrecut acasă. Nu am mai fost de mulți ani în această perioadă a anului, când pământul e încă gol, copacii la fel, dar pe ici-colo încep să apară plantele ce vor deveni în doar câteva luni un belșug verde, de care ne-am bucurat cu mic, cu mare astă vară. Este grădina de acasă, de care au grijă și o muncesc cu drag și spor mama și tata. Mă bucur că am participat și noi un pic la primele lucrări de primăvară: am fost la legat la vie, am pus cartofi, am dat copacii cu var, am zburdat și ne-am jucat în țărână. Mi-a părut rău că trebuia să plecăm când abia de începeau pomii să dea în floare, iar lalelele din grădina mamei abia de se înroșise nițel. M-a bulversat un pic faptul că ajunși iar în București, totul era verde, iar liliacul înflorit.

În timp ce rafturile magazinelor de oraș, de pe tărâm belgian în special, inundă în această perioadă (de altfel ca în orice altă perioadă a anului) cu legume și fructe ale căror sezon vine abia peste câteva luni, mama a făcut plăcinte cu ultima varză de toamnă adusă din bașcă, o tigaie de cartofi cu usturoi, iar din grădină tot ce era de cules era măcrișul, ce bun și acrișor de l-am pus într-o salată și câteva frunze de pătrunjel, cozi de ceapă și usturoi. Restul vor veni la timpul lor, în ritmul natural, să fie ploaie și soare doar.


Mai jos găsiți alte câteva istorisiri ale grădinarilor-povestirori ce s-au alăturat acestei mici colaborări la distanță și sper ca de luna viitoare să ne strângem cât mai mulți.

@Miez: Aprilie în grădina noastră :: Lucrări de amenajare (La mulți ani, Andreea! să fie cu soare mult și vesel acolo la tine în grădină!)

@Stanciova: Aprilie în gospodărie

@Copilărie de la E la F: Aprilie în grădină

@Mama are blog: Grădina din balcon