Vai, mai era un pic și trebuia să pun alt titlu acestei postări, dar primăvara nu-i ca vara și nici vara nu-i ca primăvara, cel puțin pe aceste tărâmuri, unde abia acum, la sfârșit de mai începem să simțim aerul primăvăratic, căci până mai ieri am purtat haine groase și fulare. Dar cred că n-ar mai trebui să menționez asta, pentru că vremea de aici e oricum tare schimbătoare. Natura și-a văzut de treabă și a urmat pasul, dar ploaia și vântul ne-au cam zburlit moralul. Ah, vântul ăsta rece, care te ia val-vârtej pe sus, mi-a fost inspirație pentru acest quiche, cum i-am zis eu - de primăvară. Cu ocazia asta încerc să mă mai mobilizez un pic, să mai dau un semn de viață și aici pe blog, unde s-a cam adunat praful peste povești...

Inspirația mi-a venit și de la o fotografie găsită într-o revistă de magazin, iar apoi mi-am adus aminte că mai văzusem acest fel de quiche și înainte, dar nu mă îndurasem să mă apuc de el, căci mi se părea prea complicat. Am mai făcut până acum quiche-uri simple, ca cel cu dovlecel și ceapă verde, dar și cu alte umpluturi. Dar vin eu acum, după câteva experiență, să vă spun că nu e, îți trebuie doar un pic mai mult timp și o unealtă de curățat coaja legumelor. În afară de aspectul frumos, mai e și consistența, un pic diferită de a quiche-ului obișnuit. Aici, simți ce mănânci, legumele fiind un pic crocante.

Ingrediente:

• 3 - 4 dovlecei (simpli, cu coaja verde și/sau galbenă)
• 6 - 8 morcovi (la fel, în culori variate, în afară de cei portocalii, eu am mai găsit și galbeni și mov)
• 2 - 3 ouă
• 200 ml smântână lichidă
• oregano uscat sau alte plante aromatice, după gust
• sare, piper
• un aluat de tartă (eu am folosit un pâte feuilletée din comerț), o rețetă simplă aici.
• opțional: parmezan ras de adăugat în compoziție, bacon feliat pentru gurmanzii carnivori :) și altele de vă trec prin cap

Pregătirea legumelor, asta poate fiind cea mai de speriat parte din rețetă, dar nu-i deloc așa. Legumele se spală, morcovii se curăță de coajă. Pentru a le tăia în felii cât mai subțiri, eu am folosit și recomand unealta de curățat coaja lecumelor. Altfel, cu puțină îndemânare și atenție, se poate folosi și cuțitul. Folosind prima metodă însă, vor rămânea niște resturi de legume, dar nicidecum nu sunt de aruncat, povestesc și despre ele imediat.

Puteți urmări și acest video pentru o mai ușoară înțelegere a ”procesului”.

Dacă folosiți morcov mov, recomand să fie pus separat pe o farfurie, altfel va colora celelalte felii de legume. Pentru că morcovul se coace mai greu decât dovlecelul, trebuie un pic fiert înainte. În apă clocotindă, cu un pic de sare, câteva minute doar, cât să se înmoaie nițel, aveți grijă să fierbeți separat feliile de morcov mov (eu am fiert mai întâi cel portocaliu și galben, apoi în aceeași apă am fiert și pe cel mov).


Aluatul se scoate din frigider, se întâinde într-o foaie (dacă nu e deja rulat) și se pune într-o tavă de copt, iar cât timp se ”asamblează” legumele, se poate ține încă un pic în frigider. Feliile de legume se înfășoară apoi într-un sul-spirală, una câte una, variind culorile, asta fiind o altă parte ce necesită un pic de muncă. Cel mai bine se lucrează pe un tocător sau o farfurie, iar după ce spirala a devenit cam 3/4 din diametrul tăvii, se mută ușor pe mijlocul aluatului (scos din frigider). Se mai pun restul feliilor de legume, până s-a umplut tava. Mie mi s-a întâmplat să nu-mi ajungă feliile, dar mai aveam la îndemână câteva legume și am mai tăiat câteva felii (de asta am și pus un număr inexact de legume).


Între timp, se preîncălzește cuptorul la 180°C și se pregătește compoziția lichidă amestecând cu un tel smântâna lichidă, ouăle, ierburile, sarea și piperul. Se toarnă apoi uniform peste spirala de legume și se dă la cuptor pentru vreo 40-45 de minute.


Și voila, vârtejul colorat din tavă, aburind scos din cuptor. A ieșit nespus de gustos și parcă îmi place mai mult așa, să simt un pic legumele crocante. Parcă e și mai aspectuos așa. Voi ce ziceți? :)


Spuneam mai sus că în urma felierii legumelor, rămân niște resturi care nicidecum nu trebuie aruncate. Sigur le găsiți o utilitate. Eu am făcut niște chifteluțe-brioșe la cuptor, căci am prevăzut că Lucacinul nu o să se îndure să-mi încerce quiche-ul spiralat, încă n-a ajuns la vârsta să aprecieze munca bucătarilor :). Am tocat bine legumele, am mai adăugat și altele, am pus după ochi și gust un pic de brânză de vaci, parmezan ras, niște pesmet, câteva linguri de fulgi de ovăz. Le-am legat cu un ou, nițică sare și piper. Se pot prăji în tigaie, eu am preferat la cuptor. Am ales de data asta să folosesc forma de brioșe, dar n-a fost o idee prea bună, căci chiar dacă am uns-o bine cu ulei, tot s-a lipit compoziția. Așa că se pot coace ca atare, sub formă de chiftele, pe o tavă de copt. Tot la vreo 180°C, în jur de 20 de minute.


Cum era de așteptat, piticul le-a apreciat pe ele, dar deh, gusturile (mai ales când vine vorba de legume și copii) nu se discută. Ah, dar să nu uit, bune sunt servite, și quiche-ul, și chifteluțele cu un pic de iaurt lângă.