În general încerc să păstrez curate cărțile de bucate din mica bibiliotecă pe care am început modest să o construiesc. În ziua de azi, când trăim în paralel în cele două lumi - reală și virtuală, când vine vorba de rețete și gătit, sursele online sunt aproape fără limite, dar mie încă îmi place să caut și să urmăresc o rețetă într-o carte, mi se pare că în felul acesta mă protejez un pic de lumea tumultoasă și grăbită, dar indinspensabilă deja, din virtual. Iar cărțile din ziua de azi parcă sunt din ce în ce mai frumoase și pe cât de frumoase sunt, pe atât vrei să le protejezi mai bine. Dar poate că în domeniul bucătărelii, o carte cu adevărat valoroasă pentru cel de o folosește este cea care este uzată, plină de însemnări, pudrată cu făină, pestriță cu pete de grăsime și arome fel de fel și chiar transmisă din generație în generație. În timp au căpătat și unele din cărțile mele astfel de caracteristici valoroase, ei poate cărțilea de-a întregul nu, dar câteva pagini tot așa le-aș descrie. În una din ele se ascunde și rețeta acestei supe cremoase în stil breton, cu pește alb și tarhon.

Ingrediente (eu am dublat cantitățile, de această par mai multe în fotografia de sus)

• 30 gr unt
• 1 tulpină de praz pentru supă *
• 2 cepe medii
• 125 ml cidru brut **
• 300 ml supă de pește sau legume
• 4-6 cartofi medii
• 1-2 frunze de dafin
• sare și piper
• 4 Lg făină
• 200 ml lapte
• 200 ml smântână lichidă
• 1-2 lg tarhon verde sau uscat ***
• 350 - 400 gr file de pește alb (cod sau Lophius)

Lg - lingură, lg - linguriță

* prazul pentru supă, așa cum e numit pe aici, e cel din imagini, adică are tulpina lungă și albă și ciudat, partea verde nu se consumă. Mama ar fi contrariată, ea când face cele-mai-bune-plăcinte pune cozi de praz, adică frunzele verzi de praz, iar partea albă nici nu prea există.

** nici prin gând să irosiți restul cidrului din sticlă, un pahar pentru maestra/ul bucătar în timp ce gătește această supă este absolut necesar! dacă aveți cu cine-l împărți, e și mai bine :)

*** nostim este că rețeta originală zice de măcriș proaspăt (sau cum am știut eu să traduc Sauerampferblätter din germană), dar eu n-am găsit pe nicăieri aici. Abia de curând am sădit niște semințe pe care mi le-a dat mama, au ieșit deja și sper ca data viitoare când fac supa să încerc să-l folosesc. Dar până atunci și până acum am găsit tarhonul un înlocuitor potrivit.


Prazul se spală bine și taie felii subțiri - tulpina, partea albă, ceapa se toacă mărunt. Într-o tigaie mai adâncă se pune la topit untul, apoi se adaugă aici prazul și ceapa, amestecând din când în când vreo 5 minute. Se aduagă apoi cidrul și se lasă la foc redus până alcoolul din cidru s-a eveporat complet.

Dacă tigaia e prea mică se poate transfera amestecul de praz și cidru într-o cratiță. Se adaugă supa de legume (sau de pește), cartofii tăiați bucăți mai mici și dafinul. Când ajunge la puctul de fierbere, se reduce focul și se lasă supa la copt vreo 10 minute.

Separat într-un bol mic se amestecă făina cu un pic de lapte până se obține o pastă uniformă fără cocoloașe. Se adaugă această pastă în supa de pe foc, se amestecă ușor până se omogenizează și se mai lasă pe foc vreo 5 minute. Se adaugă apoi restul de lapte și smântâna lichidă. Se mai lasă la foc vreo 10 minute sau până când cartofii s-au făcut. Dacă supa devine prea groasă, mai puteți adăugă ori un pic de supă de legume, lapte sau chiar apă.

La final se adaugă peștele curățat de oase și tăiat în bucăți de vreo 2.5 cm lungime. Tot acum se pune și tarhonul (în cazul în care se pune măcriș, se păstrează o parte din smântâna lichidă, se amestecă separat cu acesta tocat mărun și se adauă în supă înainte de pește). Se mai lasă pe foc vreo câteva minute până se face și peștele, amestecând delicat (se poate prinde de fundul vasului altfel). Se adăugă după gust sare și piper proaspăt măcinat.


Am căutat o poveste a acestei supe, în stil breton, n-am găsit una exactă, doar mai multe rețete ce conțin aceste ingrediente de bază: pește (din belșug întâlnit în piețele din Bretania), cartofi, praz și lapte. Poate o fi combinația aceasta sau o fi cidrul, de origine și el breton. Oricum ar fi, e poate singura supă de pește care-mi place la gust. Recunosc că dacă-mi oferi o farfurie cu ciorbă de pește, s-ar putea să primești în schimb un ridicat mofturos de sprânceană dn partea mea, dar cu supa asta cremoasă m-ai câștigat.

Vă las cu câteva imagini din Bretania, un loc frumos pe care l-am vizitat acum aproape doi ani într-un road trip, cu piticul mic după noi - cum se leagă lucrurile astea între ele, supa bretonă, călătoria prin aceste locuri nespus de frumoase, despre care sper să povestesc mai mult într-o postare viitoare.


Weekend fain și liniștit să aveți!

(cartea despre care am tot pomenit aici: Kartoffelgerichte: Unwiderstehliche Rezeptideen mit Schritt-für-Schritt-Anleitungen, adică Mâncăruri de cartofi: rețete irezistibile cu instrucțiuni pas cu pas; prime primele mele cărți de gătit. De ce în germană? pentru că odată am locuit în frumos Berlin)