Deși nu sunt adepta planurilor făcute cu luni, jumătăți de an înainte (dar îi apreciez pe cei care reușesc să le facă), totuși prin iarnă - care și ea e tare diferită de cea de acasă, cea de anul acesta neaducându-ne fulg de zăpadă - m-am gândit că ar fi frumos, mai ales pentru Luca, să petrecem câteva săptâmâni la țară, să ne pârpâlim la soare, să umblăm desculți prin ogradă și să culegem zmeură chiar din grădină și să-i bucurăm pe bunici cu prezența noastră. Cele câteva săptămâni s-au transformat într-o lună jumate, în care am mai pus și câteva zile la mare și altele în imensulșimultpreazumzuitorul București. Oameni dragi, rude venite și ele de peste mări și țări, prieteni vechi și noi au făcut și ei parte din această poveste.

Vara-i timp pentru dulcețuri din care să mănânci iarna și să te duci cu gândul la soare și cald. Și cum vrei ca dulceața să fie bună și să se păstreze vreme mai îndelungată, ai grijă să alegi fructele, să le speli, să le coci apoi la foc încet și să le pui în borcane curate. Această colecție de fotografii este borcanul meu de dulceață pentru iarna asta și pentru altele care vor veni. Când o să fie cerul plin de nori negri, afară frig, ploaie sau ninsoare, am să deschid borcanul și o să iau câte o linguriță din el, ca să-mi ajungă cât e iarna de lungă și o să zâmbesc la gustul dulceag. Iar cum dulcețurile în general sunt dulci-acrișoare o să știu că, deși aceste fotografii sunt frumos colorate și atent alese, ele ascund în spate și diverse amintiri mai puțin plăcute, griji, gânduri și preocupări. Poate cele mai multe avându-și rădăcinile în preocupările noi legate de copil, din situațiile noi în care trebuie să decizi cum să acționezi mai bine sau deloc ca părinte. La unele găsești soluții, la altele nu și speri să se îndrepte lucrurile. Dar, așa cum mi se întâmplă mie, mă zbuciumă inițial, caut soluții sau încerc să trec peste ele, dacă am ce să învăț - bine, altfel le las în urmă. Pentru că știu că altele, și bune, și rele le vor lua locul. Toate ele fiind normale.