Citesc și mă mir că prin alte locuri primăvara aproape că predă ștafeta verii (liliac, bujori înfloriți deja?...), iar aici abia abia dacă ne-a mângâiat câteva zile cu niște raze de soare mai călduțe. Chiar și așa, natura își vede de ceasul ei și a început să reînvie. Abia așteptam asta, după o iarnă cam mohorâtă. Nici grădina din balconul nostru nu s-a lăsat mai prejos. De câteva săptămâni a început și ea să dea primele semne de primăvară.

Peste iarnă nu multe s-au întâmplat în grădină. Plantele, cele perene, au hibernat, iar cele anuale (care au mai rămas în urma curățeniei de toamnă) s-au topit de tot în pământul din ghivecele de ceramică sau lăzile de lemn. Ca-n orice grădină care trece prin câteva anotimpuri, priveliștea a fost cam gri. Odihna și hibernarea asta însă le dă puterea să se refacă peste câteva luni. Ca și anul trecut pe vremea asta m-am bucurat să văd că unele din plantele din balcon au început să dea muguri sau să răsară din pământ, proaspete și firave. S-a întâmplat asta chiar de la sfârșitul lui februarie, dar pentru că temperaturile nu s-au ridicat prea mult, întreg procesul s-a lungit. Abia aștept verdele cel mult să dea năvală.

Dar asta o să mai vedem, căci anul acesta mi-am propus să nu mă avânt în prea mult grădinărit. Asta în comparație cu anul trecut, când după ce am pornit cu mare entuziasm și voință, în lunile de vârf ale sezonului de grădinărit m-am lăsat păgubașă. Nu știam eu că am o Zmeurică care creștea molcom în burta mea, iar asta mi-a dat peste cap preocupările curente. Să vă spun că nici pentru a ieși pe balcon să ud plantele nu aveam energie, nici chef? Zăceam pe canapea și mă uitam cu milă și tristețe la grădina pălită de soare. Dar ea, draga de ea, a mers mai departe (ajutată și de niște oameni binevoitori care au udat-o în lipsa mea), a crescut și chiar a dat și roadă. Și eu la fel :) Așa că acum ne-am regăsit. Cu forțe proaspete amândouă. Eu mi le refac acum și cum grădinăritul eu îl consider nu murdărie, ci terapie, asta sigur o să mă ajute.

Cum ziceam mai sus, planuri mari nu am. Răsaduri nu am pus de niciun fel. Dar pentru că m-am obișnuit cu oaza mică de verdeață din ultimii ani, am decis ca mare parte din lăzile de lemn să le umplu cu flori. Am lăsat doar două - una pentru plante aromatice și alta în care am sădit dăunăzi niște semințe de rucola, salată și ridichi (din semințe de la plantele de anul trecut - fain, nu?).  Tarhonul a dat lăstari noi din rădăcinile (și răsadul) de anul trecut, la fel și salvia, lavanda și pătrunjelul. Dafinul a fost verde și iarna. Căpșunile și zmeura au dat și ele lăstari noi, sper și flori în curând. Restul lăzilor și ghivecelor le-am păstrat pentru semințe de dalii, Cosmos, astre, maci bătuți, felurite flori de câmp - din pachețelele făcute pentru Iris. Mama mi-a adus bulbi de ghiocei și viorele din grădina de acasa. Le-am găsit loc și lor în câteva ghivece, printre lăstarii noi de nalbă de grădină. Trandafirul, clematis-ul și caprifoi-ul, după ce i-am curățat nițel de ramurile mai uscate sau bătrâne, odată cu temperaturile mai călduțe au început și ei să dea muguri. Pe lângă trandafir hop și țup a apărut și o zambilă și tot acolo în curând sper să răsară și trifoiul. Într-o zi cât a fost mama aici am dat o fugă la un magazin de grădinărit de unde ne-am întors cu câteva panseluțe, anemone, bulbi de narcise și iriși minioni. O Iris în casă și acum și câțiva iriși în grădină :)

Într-o zi mai cu soare am făcut și niscai curățenie în balcon, căci lemnul de pe jos era plin de mușchi verde și praf transformat în noroi după atâta ploaie. Lucacinul ”mi-a dat” o mână de ajutor răscolind pământul din câteva lăzi, iar Zmeurica s-a copt un pic la soare și ea cât eu m-am ocupat de săditul semințelor. Acum să avem nițică răbdare și să urmărim ce minuni se mai întâmplă în grădină.

”Growing up I never liked gardening. I remembered the weeding chores of my childhood, the wait for something to grow and become ripe. Gardening seemed to belong to those more accustomed to the passage of time and less anxious about it. I was too young, too impatient. For years, however, I'd had a sneaking suspicion that gardening was lying dormant in me and would eventually awaken." - dintr-o carte minunată pe care o citesc acum când mai fur un pic de timp pentru mine, Orchard House de Tara Austen Weaver.