Luca, patru luni

by - 5/06/2013

Nu mai încep cu subiectul trecerii timpului, pentru că m-am convins - trece repede. Dar mai important este că trece nespus de frumos lângă acest bulgăre de copil. Băiat mare cum deja aud, dar pentru mine încă bob mic, dar voinic.


Scriu acum în timp ce-l văd cum se trezeşte din somnul de dimineaţă şi reuşeşe să legene prin propria mişcare coşul în care stă de mic. Dacă înainte îl puneam acolo, iar coşul rămânea inert, acum se mişcă voios odată cu el şi îmi dau seama că deja, curând, nu va mai încăpea acolo. Creşte repede, mogâldeaţa mică. E captivat din ce în ce mai mult de tot ce-i în jurul lui, ne urmăreşte şi caută cu privirea, reacţionează la sunete, uneori chiar se sperie de unele mai puternice. Zâmbeşte acum mai mult, în toată voia, când se trezeşte, când vede ceva, când te uiţi la el în mod mai insistent, când se vede în oglindă, râde şi pare că se bucură tare. Îşi descoperă vocea şi scoate sunete din ce în ce mai interesante şi pe intonaţii variate. Chiar încearcă să imite uneori ceva sunete pe care le aude. Dar vocea puternică o are şi când plânge. Deşi nu-i tare plângăcios, sau cel puţin aşa ne-au spus cei care au petrecut un pic mai mult timp cu noi, totuşi când plânge, ei, păi plânge din adâncul plămânilor, de nu mai ştii cum să-l linişteşti, dar într-un final, ajutat de noi sau printr-o minune reuşeşte să se calmeze. Cumva, cumva deja reuşim să avem o primă comunicare, noi înţelegându-i mai bine mimica, sunetele, comportamentul, iar el cerând mai multă atenţie de la noi :) Tot ceva nou este încercarea lui de a apuca, prinde ceva cu mânuţele. Deocamdată întinde mâna, a pornit cu cea stângă, cu pumnişor strâns; la început nu părea nimic ieşit din comun, având în vedere că el se mişcă repede, dând din mânuţe şi picioruşe agitat de parcă ar fi la un maraton, dar apoi mi-am dat seama că e un prim semn că e interesat să atingă, să apuce, curiozitate prin simţ tactil.


Luna asta a fost plină de tot felul de activităţi pentru el, care mai de care. A fost la o plimbare lungă prin pădure când a dat primăvara, a fost vizitat de prieteni noi şi vechi, a vizitat prima dată Brugge-ul, plimbat în cărucior cu drag de bunica, a văzut cum înverzesc copacii în parc, cum au înflorit cei mai minunaţi pomi de cireşti şi a stat pe iarbă în mica dar minunata Grădină Botanică, a petrecut o seară cu părinţii şi prieteni în cel mai vechi bar din Antwerp (1575!) la o petrece surpriză şi o testare de bere, mama i-a mai făcut o jucărie - un maimuţoi, a vizitat pentru prima dată un muzeu - de fotografie, a mers bucuros la petrecerea de un anişor al unui alt pitic, a ciocnit un ou de Paşte,  şi câte şi mai câte :)





Chiar dacă luna asta, 5 a picat chiar de Paşte şi masa a fost plină de bunătăţuri, am făcut totuşi ceva special. Dacă-i ritual, păi ritual să fie. Tartă cu cremă de vanilie şi căpşuni proaspete! Unii au apreciat-o mult, alţii mai puţin, ce-i drept a fost savurată până la ultima firimitură. :)


Lună de lună, cu Luca


1 lună

2 luni

3 luni

4 luni

You May Also Like

1 commentarii

  1. dap, pe langa creativul mobil, zdranganele la carut si leagan si maimutica Tica, se vad prin poze si primele cateva jucarii comerciale de la la un rommelmarkt.
    Dilema suzetei nu a fost rezolvata inca, fiind pe muchie.

    RăspundețiȘtergere