Casă. Acasă. Mă gândesc că fiecare dintre noi are un loc pe care îl numeşte acasă, chiar daca acesta poate fi nu neaparăt o locuinţă, cu pereţi, podea şi tavan, poate fi şi ceva inconcret, imaginar. Însă tot cred că pentru majoritatea, acasă înseamnă o casă reală, din cărămizi, lemn, sticlă şi beton. Dar asta e doar scheletul. Tot ce formează o casă cu adevărat este ceva mai greu de realizat, necesită timp, idei, poveşti de amintiri, oameni dragi, gânduri şi sentimente.

Pentru mine, acasă înseamnă la Susleni, unde am crescut şi merg cu mare drag, dar şi aici, în Bucureşti, sau în orice loc unde stau pentru o perioadă, şi dacă număr, până acum am schimbat vreo 12 case, în 4 ţări... şi în curând iar mutăm cartierul general. Asta dacă nu număr şi cele zeci de căsuţe pe care mi le construiam acasă, la Susleni, vara - prin parc, cu crengi şi diferite plante pe post de perdele la ferestre (da, căsuţele mele aveau şi geamuri; ah, si era să fac incendiu o dată, pentru că da, vroiam şi bucătărie :) ), prin curte, unde găseam ascunzişuri potrivite, sau toamna, în tufişurile de crizanteme, iar iarna - prin casă din 3 scaune şi o pătură :) Da, de mică, muzele au fost generoase cu mine dar şi mama, de la care am, cel mai probabil, acest drag de a face un loc să fie special :)


Dap, m-am decis să povestesc un pic, dar mai mult vizual, procesul prin care a trecut şi trece apartamentul în care locuim acum în Bucureşti. Un apartament de bloc, obişnuit, fără nimic special, la început; da, cu fainţa, gresia, parchetul laminat şi termopanele la fereştri, aşa cum se laudă vânzătorii, în anuţuri. Dar pe care în timp, l-am transformat mai mult manual în "acasă"...

Aşa că, staţi pe aproape :)

PS: aruncaţi un ochi aici, This is Home, un proiect artistic despre ideea de 'acasă'.