Reamenajarea balconului şi o mică grădină

20 apr. 2011

O să încep povestea reamenajării cu cea a blaconului, unde de fapt a şi început totul, la întoarcerea din Berlin, în iunie 2009. A fost o vară lungă, care s-a prelungit cu spor şi drag până vara următoare, dar şi acum mai găsim una alta de făcut, pentru că îmi place ideea să aduci ceva nou constant, să mai modifici ceva, să mai îmbunătăţeşti, pentru că ideile bune şi frumoase vin în timp, fără grabă...


Balconul e mic, îngust mai degrabă, doar 70 cm în lăţime (şi cam 3 m lungime), închis, în stil vechi, cu geamuri de sticlă şi rame de fier. Şi asta a fost marea problemă. Izolarea era făcută cu chit, care, bineînţeles, în timp se usucă, se crapă şi pe lângă aspectul urât, nu mai oferă nicio protecţie împotriva ploii. Termopane nu am vrut, deşi le ştiu avantajele (da, confort fonic, termic, etc..) poate par un pic anti-tehnologie, dar mie mi-e dor de ferestrele din lemn şi geamul de sticlă.


Şi atunci am decis să curăţăm chitul vechi... Dar nu a fost deloc simplu. Am crezut că îl putem rade imediat, dar nu, era destul de dur, şi am folosit o substanţă decapantă pentru dizolvarea straturilor vechi de vopsea, dar care a funcţionat şi pentru chit. În câteva zile am reuşit să scoatem câteva găleţi pline de chit, că ne-am şi minunat de unde a ieşit aşa mult. Odată chitul dat jos, am putut să scoatem şi geamurile... bineînţeles cu ceva daune, unele nu au rezistat şi s-au spart.


Pasul următor a fost să revopsim ramele de fier, cu un prim strat de vopsea antirugină, iar apoi cu mai multe de vopsea albă. După ce am montat la loc geamurile, Ionuţ s-a ocupat de procesul de izolare, cu silicon şi cu bandă de cauciuc la gemurile care se deschid şi pe unde sunt mari şansele să intre apa, când plouă; iar eu - am finisat pe ici, pe colo, marginile geamurilor. Şi aşa ne-a prins toamna deja...


Şi cam asta a fost pentru acea vară :) Primăvara următoare ne-am pus iar pe treabă şi am montat jaluzele de bumbac, rafturi pentru flori şi o masuţă de perete şi am deschis sezonul oficial de vară, de 1 mai, cu un mic dejun pe balcon :)


Multe nu s-au schimbat de atunci, doar un pic am reînprospătat vopseaua la geamuri şi un pic pe pereţi, şi cam aşa e acum balconul şi mica grădină... :)

Web creative

Web design-ul a intrat în sfera mea de pasiuni atunci când am descoperit că pot să personalizez propriile bloguri, pentru care de-a lungul timpului am schimbat design-ul, încercând de fiecare dată să creez unul mai plăcut ochiului şi mai bine organizat. În acelaşi timp merg pe o linie simplistă, concentrându-mă pe culori, fonturi, imagini şi structurare conţinut. Nu pot spune că fac doar web-design, ci o combinaţie de design şi dezvoltare, ceea ce-mi dă posibilitatea să-mi folosesc cunoştinţele de inginer programator dobândite în facultate, dar în acelaşi timp şi imaginaţia, şi creativitatea pe care mă bucur să le am în mine. Din ianuarie 2010 am avut marea plăcere să lucrez şi să colaborez la design-ul, adaptarea unor teme şi/sau implementarea altor situri, pentru câţiva oameni speciali, folosind în special platforma Wordpress sau Blogger.

Dollo zice Bine, www.dollo.ro
Free Miorita, www.freemiorita.ro
Alexandru Tomescu, www.alexandrutomescu.com
Violeta's Vintage Kitchen, www.violetas.ro
T.o Photography - Teodora Maftei, teo.tfm.ro
before
after
before
after

Unde te simţi acasă?

16 apr. 2011

“A house is made of walls and beams; a home is built with love and dreams.”
-- Dr. William Arthur Ward

Casă. Acasă. Mă gândesc că fiecare dintre noi are un loc pe care îl numeşte acasă, chiar daca acesta poate fi nu neaparăt o locuinţă, cu pereţi, podea şi tavan, poate fi şi ceva inconcret, imaginar. Însă tot cred că pentru majoritatea, acasă înseamnă o casă reală, din cărămizi, lemn, sticlă şi beton. Dar asta e doar scheletul. Tot ce formează o casă cu adevărat este ceva mai greu de realizat, necesită timp, idei, poveşti de amintiri, oameni dragi, gânduri şi sentimente.

Pentru mine, acasă înseamnă la Susleni, unde am crescut şi merg cu mare drag, dar şi aici, în Bucureşti, sau în orice loc unde stau pentru o perioadă, şi dacă număr, până acum am schimbat vreo 12 case, în 4 ţări... şi în curând iar mutăm cartierul general. Asta dacă nu număr şi cele zeci de căsuţe pe care mi le construiam acasă, la Susleni, vara - prin parc, cu crengi şi diferite plante pe post de perdele la ferestre (da, căsuţele mele aveau şi geamuri; ah, si era să fac incendiu o dată, pentru că da, vroiam şi bucătărie :) ), prin curte, unde găseam ascunzişuri potrivite, sau toamna, în tufişurile de crizanteme, iar iarna - prin casă din 3 scaune şi o pătură :) Da, de mică, muzele au fost generoase cu mine dar şi mama, de la care am, cel mai probabil, acest drag de a face un loc să fie special :)


Dap, m-am decis să povestesc un pic, dar mai mult vizual, procesul prin care a trecut şi trece apartamentul în care locuim acum în Bucureşti. Un apartament de bloc, obişnuit, fără nimic special, la început; da, cu fainţa, gresia, parchetul laminat şi termopanele la fereştri, aşa cum se laudă vânzătorii, în anuţuri. Dar pe care în timp, l-am transformat mai mult manual în "acasă"...

Aşa că, staţi pe aproape :)

PS: aruncaţi un ochi aici, This is Home, un proiect artistic despre ideea de 'acasă'.

Plăcintă de cartofi

10 apr. 2011

Ieri am făcut plăcintă de cartofi, inspirată de o convorbire prin telefon cu mama (mulţumesc mămica!). Mi-a "povestit" reţeta, pe care de altfel o ştiam vizual, de-atâtea ori o face când mergem acasă. Am încercat să o fac întocmai, dar mai am ceva experienţă de acumulat, însă mirosul ce venea de la cuptor pe moment m-a făcut să cred că eram acolo, acasă, la Susleni.


Aluatul de plăcintă sau de pâine a devenit în timp pentru ea, pe lângă alte bunătăţi, reţete esenţiale, pentru care nu există o formulă precisă, în gramaje exacte. Modul în care îl faci contează mai mult, în rest la aluat, poţi tot timpul să repari greşelile, ori cu un pic de făină, ori cu un pic de apă. Dar totuşi iată una pe care am mai folosit-o în trecut şi o recomand:
  • 225 gr făină
  • 1 lg sare
  • 1 lg drojdie uscată
  • 1 Lg ulei măsline
  • 90 ml apă călduţă
* menţionez că am dublat ingredientele pentru aluat.

Amestecul de cartofi:
  • 1kg cartofi curăţaţi, feliaţi subţire
  • 2 ouă
  • sare, piper
  • un pic de unt
După ce aluatul a crescut un pic, dospit cam 30 de minute, l-am împărţit în două şi l-am întins cu făcăleţul în 2 foi subţiri. Cu una am "tapetat" tava, iar cu cealaltă am acoperit umplutura de cartofi, pe care am preparat-o din cartofii feliaţi, ouăle bătute şi mirodeniile. Am mai pus un strop de unt în amestec. Plăcinta astfel aranjată, am pus-o la cuptor pentru 30-35 de minute.


Iar apoi, poftă mare şi o după amiază minunată de weekend am savurat pe balconul aranjat. La fel vă doresc şi vouă acum :)

Trifoiul, cel cu patru foi

3 apr. 2011

Acum 2 săptămâni v-am arătat evoluţia grădinii pe care am pornit-o acum 3 săptămâni. Trifoiul (şi anemonele) a fost mai leneş, dar iată-l acum:


Sau aşa, în plină splendoare pe balcon:


Iar aşa era duminica trecută:


Minunat, nu? :)

Pasiune pentru detaliu

Dacă mă gândesc la creaţiile de artizanat sau de decor, apreciez şi găsesc foarte frumoase atât obiectele cu linii simple, dar şi pe cele unde atenţia pentru cele mai mici detalii, minuţiozitatea sunt valori importante ale unui artist. Uneori este chiar mult mai greu să creezi ceva valoros folosind doar o culoare, un material, sau câteva linii drepte. Dar la fel de greu poate fi să creezi şi ceva complex, combinând forme, culori şi diferite materiale. Azi vă arăt (cuvintele sunt de prisos...) despre acestea din urmă, pentru că poate un pic mă încadrez în această categorie :)

Arta 'sculptatului' în hârtie (sau papercutting) - Rob Ryan şi Bovey Lee



Arta brodatului - coperte de cărţi - Jillian Tamaki


Arta sculpturii de sârmă - Marie Christophe, Claire Rougerie şi Cathy Miles



Surse de inpiraţie: Burda Style, A CUP OF JO

(Surse imagini colaje: galeriile artiştilor)