Biscuiţi cu flori, flori de levănţică

7 sept. 2011

Bună dimineaţa! M-am trezit cu zgomotul plăcut al ploii şi al mirosului delicat de levănţică din casă, lăsat de experienţa culinară de ieri. Da, da, am spus că pornesc iar cuptorul şi aşa am şi făcut. Ieri a fost o altă seară de Wim Wenders, la MŢR, şi de la o vreme ne-am făcut un obicei de a ne aduce şi ceva bun pentru a ne delecta papilele gustative...


Eu mi-am propus biscuiţi cu flori de levănţică. Reţeta o văzusem acum multă vreme, florile le-am găsit într-un butic de mirodenii în Antwerp şi am fost curioasă să o încerc. Simplu şi uşor.


Ingrediente:
  • 125 gr unt moale
  • 60 gr zahăr brun
  • 1 Lg flori de levănţică
  • coaja rasă de la o lămâie
  • 175 gr făină
1. Se preîncălzeşte cuptorul la 150°C. Reţeta spune ca zahărut şi levănţica să se mărunţească bine într-o râşniţă electrică, eu însă neavând această unealtă, am încercat cu una manuală şi apoi cu făcăleţul, dar fără prea multe rezultate. Dar aroma răspândită peste tot prin bucătărie a meritat experienţa... M-am gândit apoi să le las aşa, florile să se simtă un pic în aluat.

2. Acest amestec se freacă apoi cu untul şi coaja de lămâie până se omogenizează bine. La sfârşit se adaugă făina; şi aici am reinventat un pic reţeta folosind jumătate de cantitate, făină de ovăz.

3. Aluatul (răcit un pic la frigider) se întinde într-o foaie de 3-5mm din care se decupează forme diverse. Eu am folosit un pahar :)

4. Se pun într-o tavă, pe foaie de copt cerată şi se dau la cuptor pentru 12-15 min pănă capătă o culoare arămie. După ce se scot, se mai lasă câteva minute pentru a se răci un pic.


Fug să-mi fac un ceai de muşeţel, vanilie şi miere şi să mai savurez un biscuite cu unt şi flori de levănţică. Mic dejun învăluit în arome :)


Zi minunată să aveţi!

Sufrageria, loc de zi cu zi

6 sept. 2011

Ei, dragilor, nu ştiu cum am făcut de am uitat de sufragerie în prezentarea proiectului revoluţionar de renovare al casei. M-am luat cu plimbările prin lume şi cum eram departe, ar fi fost cumva ciudat să povestesc de casă, fiind departe de ea... Deşi în curând va trebui iar să o las aici, în Bucureşti, că de luat în lume, nu pot să o iau...


Sufrageria a fost cam ultima cameră şi la renovat, şi la reamenajat. Foştii proprietari ne-au lăsat-o într-un galben însorit, de care, noi, modeşti la început, am fost mulţumiţi. În timp însă, ne-am plictisit, recunosc, mai mult, eu. De la veselul pe care trebuia să-l transmită, deja devenise plictisitor de pesimist. Mobila, adunată de ici-colo, nu se mai potrivea. Dar cu drag îmi aduc aminte de cât de perfectă era la început, aşa, pestriţă cum era.


Primul lucru a fost să scăpăm de culoare şi să punem alta. Conform specialiştilor ar fi trebuit să dăm jos stratul vechi, să îndreptăm pereţii, dar, neavând toate uneltele la îndemână am zis să purcedem intuitiv la treabă. Am dat 2 straturi de alb, apoi peste, au venit culorile cu grijă alese, un mov-roz cenuşiu, nuanţa deschisa pe 3 pereţi, iar pe cel vis-a-vis de geam, pe care cade cea mai multă lumină, în mod uniform, am ales o nuanţă mai închisă. 


Camera a trecut prin multe aranjamente în decursul unui an, chiar doi: fără canapea, doar 2 saltele suprapuse pentru care am cusut eu într-o zi mai multe huse de perne, cât să ţină de un aşa zis spătar; fără perdele, cu perdele, fără fotolii, cu fotolii, fără rafturi, cu rafturi. În timp am potrivit şi o canapea, şi un balansoar, florile-copaci, perdele, rafturi pentru cărţi, biroul vechi, dar scaun nou, pături, perne, pietre, scoici, pisici şi alte detalii... Le-am mutat şi răsmutat până le-am găsit loc la toate.

 

Multe lucruri nu sunt noi, unele adunate în timp, altele găsite pe stradă (borcanele pentru lumânări), altele refolosite, la mâna a doua (canapeaua şi balansoarul,vai cât m-am bucurat să le găsesc...), altele făcute de mână (lustra, fotoliile, husele). Totul sau aproape totul se reinventează :)

De aici, cu drag

2 sept. 2011

Huh, august a fost o lună fără umbrele zburătoare... Dap, au călătorit prin lume, dar cel mai mult au stat în Antwerp unde au avut şi ceva treabă, cu toată ploaia belgiană... Dar s-au întors ele un pic în Bucureşti şi să vedem dacă aici se vor simţi mai inspirate, şi la creat şi la gătit. Apropos de gătit, mi-a lipsit cuptorul, şi abia aştept să-l pun la treabă iar...


Un răsărit peste Antwerp, ce prevedea o zi cu soare, dar peste zi ploaia şi-a făcut spectacolul. La mic dejun, cereale cu iaurt şi miere, fructe şi un Earl Grey englezesc...


Plouă mult, iar prânzul uneori se prepară rapid şi se înfulecă la fel de rapid: branză de capră, roşii, ulei de măsline şi busuioc; urdă şi castraveciori muraţi; brie cu câteva alune. Şi hai repede cu o umbrelă la colindat străzile :)


Pe seară un joc de lumini la Cargo Zomerbar, iar la cină - spaghetti cu sos de roşii, busuioc şi mozzarella. Şi vinul roşu, da!


Iar când nu vrei să mai pierzi avionul, savurezi rapid o felie de tartă de cireşe (deh, din comerţ..), cateva de pepene galben şi un strop de cafea. Şi fugi!

Bine v-am regăsit :)