Ieri am făcut plăcintă de cartofi, inspirată de o convorbire prin telefon cu mama (mulţumesc mămica!). Mi-a "povestit" reţeta, pe care de altfel o ştiam vizual, de-atâtea ori o face când mergem acasă. Am încercat să o fac întocmai, dar mai am ceva experienţă de acumulat, însă mirosul ce venea de la cuptor pe moment m-a făcut să cred că eram acolo, acasă, la Susleni.

Aluatul de plăcintă sau de pâine a devenit în timp pentru ea, pe lângă alte bunătăţi, reţete esenţiale, pentru care nu există o formulă precisă, în gramaje exacte. Modul în care îl faci contează mai mult, în rest la aluat, poţi tot timpul să repari greşelile, ori cu un pic de făină, ori cu un pic de apă. Dar totuşi iată una pe care am mai folosit-o în trecut şi o recomand:

• 225 gr făină
• 1 lg sare
• 1 lg drojdie uscată
• 1 Lg ulei măsline
• 90 ml apă călduţă

Amestecul de cartofi:

• 1kg cartofi curăţaţi, feliaţi subţire
• 2 ouă
• sare, piper
• un pic de unt

După ce aluatul a crescut un pic, dospit cam 30 de minute, l-am împărţit în două şi l-am întins cu făcăleţul în 2 foi subţiri. Cu una am "tapetat" tava, iar cu cealaltă am acoperit umplutura de cartofi, pe care am preparat-o din cartofii feliaţi, ouăle bătute şi mirodeniile. Am mai pus un strop de unt în amestec. Plăcinta astfel aranjată, am pus-o la cuptor pentru 30-35 de minute.
Iar apoi, poftă mare şi o după amiază minunată de weekend am savurat pe balconul aranjat. La fel vă doresc şi vouă acum :)