O rochie şi o vară

19 iul. 2011

În sfârşit am găsit ocazia să port rochia pe care am cusut-o cu ceva vreme în urmă. A tot stat agăţată de şifonier, draga de ea, aşteptând o zi minunată ca cea de ieri... Ieri, pe seară, când parcă, parcă vremea se mai răcorise un pic, deşi vara asta a înnebunit niţel şi nici nu mai ştii la ce să te aştepţi de la ea...



Florile minunate sunt pentru Filis (la-la-la mulţi ani!), sărbătorita de ieri, dar i-am cerut voie şi le-am furat un pic pentru a le integra pe post de accesoriu. Poşetă pe măsură nu am găsit :)




Vai, iar mi s-a făcut un dor nebun să conduc. Maşina de cusut, bineînţeles :)

(mulţumiri deosebite, fotografului Jack Petersen :) )

Zmeură, coacăză şi alte mure...

11 iul. 2011

Acasă, la Susleni, e minunat. După ce te "obişnuieşti" cu învălmăşeala unui oraş agitat precum Bucureştiul, parcă atunci când revii într-un loc liniştit, la ţară mai ales, simţi cum ţi se golesc urechile şi simţurile. Altfel stau lucrurile pe aici, cu bune şi rele, dar e nemaipomenit să mergi dimineaţa în grădină şi să culegi zmeură, coacăză şi alte mure... 


Ieri asta am făcut, cu mic cu mare şi am cules muuultă zmeură, din care eu, am furat un pic şi am făcut o tartă. Restul a rămas în grija mamei, pentru dulceaţa delicioasă pentru iarnă... Tarta e aceeaşi iar (cu cea de căpşune sau caise), doar că acum am experimentat altceva: fructele au fost "înghiţite" complet în timpul coacerii, iar pentru asta am recurs la a pune câteva deasupra, după ce am scos-o din cuptor.



Vero s-a pus pe şotii şi ne-am distrat de minune la o sesiune de fotografiat tarta :)



Bună dimineaţa, fug acum în grădină după nişte mentă proaspătă pentru un ceai răcoritor şi să văd dacă m-ai găsesc o felie din tarta delicioasa... Sehr lecker!

Ştiţi voi, e vremea caiselor...

5 iul. 2011

Ieri pe seară, după o zi cu de toate, am făcut repede 2 tarte de caise: una de dat şi una de lăsat, pentru propriul răsfăţ. Şi când spun răsfăţ, nu mă gândesc decât la mirosul de caise coapte şi vanilie ce a învăluit casa... mmm...


Reţeta e aceeaşi cu cea de la tarta cu căpşune, doar fructele le-am schimbat, cu câţiva fulgi de migdale deasupra, aşa că nu o mai repet aici. Vă "explic" vizual doar rezultatul final :)




Gata, fug la dentist. Am păţit-o cu un sâmbure... de caisă :)

Guacamole, la mic dejun de duminică

3 iul. 2011

Iată încă ceva simplu şi uşor de pregătit pentru un mic dejun lejer de duminică. De data asta, am ajuns undeva în America de Sud Nord... tocmai în Mexic, de unde îşi are originile Guacamole, pasta de avocado.


Avocado este considerat unul dintre fructele cu cel mai ridicat conţinut de grăsimi, dar grăsimi bune. Îmi amintesc am făcut de câteva ori o salată în care am pus câteva bucăţi de avocado şi a fost foarte bună, chiar dacă gustul lui este un pic nedefinit. De multe ori însă pregătesc Guacamole, această pastă de avocado cu lămăie şi roşii.


Ingrediente:
  • 2 Avocado
  • 2-3 Lg suc de lămâie
  • 1-2 roşii
  • 1 ceapă roşie
  • 1 căţel usturoi
  • 1 ardei roşu iute proaspăt sau uscat
  • sare, piper
  • boia de ardei
  • coriandru
1. Fructele de Avocado, bine coapte (se pot lăsa câteva zile la temperatura camerei, până devin suficient de moi, dar la fel de verzi) se curăţă de coajă, de fapt se curăţă foarte uşor doar atunci când sunt bine coapte. Iar apoi pulpa se desprinde uşor de pe sâmbure şi se zdrobeşte cu sucul de lămâie până devine o pastă cremoasă.
2. Roşiile şi ceapa se toacă mărunt (ceapa este opţională, eu am încercat şi făcut fără, a ieşit bine) şi se adaugă în pasta de Avocado. Apoi usturoiul pisat, ardeiul tocat şi celelalte ingredinte, după gust: mai sărat, mai condimentat/iute, etc.

Perfect merge cu Tortillas, dar în lipsa lor, este foarte bună şi pe felii de pâine prăjită.


Poftă bună şi duminică liniştită!

Tabbouleh

1 iul. 2011

Îmi amintesc prima dată când am mâncat Tabbouleh şi nu am rămas foarte impresionată de gust. Eram în Berlin atunci şi încercam bucătăria libaneză şi cea turcească. Eu, vegetariană, aveam preferinţele mele: sandvişuri cu Halloumi, humus, supă de linte, etc. Tabbouleh-ul nu-l băgasem în seamă. Până acum câteva săptămâni când o bună prietenă, mi-a adus un pic. Şi mi-a plăcut :) Am zis să încerc şi eu.

Am căutat repede în cartea de reţete cum să-l fac şi asta a ieşit... mmmm :)


Ingrediente (ca la carte, cu observaţiile de rigoare):
  • 175 g cuş-cuş
  • 2 Lg suc de lămâie
  • 1 Lg ulei de măsline
  • 6 Lg pătrunjel tocat
  • 60 g castraveţi, cuburi mici
  • 3 Lg mentă proaspătă, tocată
  • 1 roşie, tăiată cuburi mici
  • (opţional) eu am pus şi un ardei roşu, tăiat cuburi
  • (opţional) cozi de ceapă verde, tocate
  • sare, piper, condimente pentru cuş-cuş
Bineînţeles eu am variat cantităţile, de exemplu am pus mai mult pătrunjel şi deloc ceapă verde.

Cuş-cuş-ul se pregăteşte uşor, ca aici, sau cum spune reţeta din carte: la acea cantitate de cuş-cuş uscat se fierb 425ml de apă. Se amestecă şi se lasă să se umfle câteva minute. Apoi se adaugă celelalte ingrediente şi se amestecă bine. Asta-i tot!

Vor urma şi o supă cremă de linte roşie şi hummus, deci vă găsesc tot pe aici, sau bucătărind, nu? :)