Zbor de păsări - un carusel pentru Iris

19 mai 2016

Acum trei ani, un picuț mai devreme în primăvară mă jucam cu niște hârtie ca să-i fac lui Luca, bobului mic de mac un carusel sub formă de figuri geometrice. Acum mai bine de o lună am mai făcut unul, de data asta pentru Zmeurica Iris, în culori de curcubeu, iar pentru că cel de-al doilea nume pe care-l poartă înseamnă și "pasăre", ce altă inspirație mai putea găsi mama ca să-i meșterească și ei un carusel? :)


Lui Luca i-a plăcut mult să se uite la caruselul lui, așa de mult încât peste un pic de vreme, când începuse să prindă cu mâna și mai târziu să se cațăre după obiecte prin casă, l-a mototolit pe tot, iar figurile de atunci - un cub, un tetraedru, un icosaedru, un octaedru şi un dodecaedru - au căpătat alte forme, nedefinite. Le-am salvat însă la timp și le-am pus în cutia lui cu amintiri.

Și Iris a devenit curioasă de lucrurile din jurul ei, deocamdată le analizează lung cu privirea ei drăgălașă, dar încet încetișor își dă drumul și la curiozitatea din mânuțe. Chiar dacă a ”moștenit” mai toate jucăriile de bebeluși ale frățiorului ei, printre care și un carusel cu mecanism muzical, totuși n-am putut să mă abțin să-i creez unul simplu pe care să-l admire seara înainte de somn sau dimineața, după trezire sau după somnicurile din timpul zilei. În continuare cred că cei mici nu au nevoie de prea multe jucării, nici la o vârstă așa mică, nici când cresc mai mari. Lumea din jurul lor e ea o jucărie numai bună de explorat.

Data trecută am povestit pas cu pas cum am făcut mobilul pentru Luca, acum, pentru cei de caută ceva inspirație, dau doar câteva indicii, căci consider că a face un carusel, mai ales partea de echilibru, e un proces creativ unic atunci când folosești materiale aleatorii, fără să ții cont de dimensiuni și greutăți exacte. Am ales și de data asta să lucrez cu materialele care-mi plac cel mai mult: hârtia și lemnul. Hârtia o aveam deja prin casă, rămasă de la alte proiecte - câteva coli de hârtie ușor cartonate în diverse culori pale. Am decupat din ele câteva păsări după ce am desenat un model de pasăre ajutându-mă de câteva ornamente din lemn. Aripile - niște inimi atunci când sunt deschise - le-am alternat în culori și lipit pe de-o parte și alta, punând și un fir subțire (eu am ales unul de plastic, cam cum e firul de pescuit, dar puteam să folosesc și un fir de ață de cusut) în procesul lipirii. Drept obiect de susținere am folosit o creangă de salcie creață. Avem una în fața blocului, iar pe jos am găsit multe uscate. Am mai folosit crengile de salcie creață acum mulți ani la o lustră, care surprinzător e tot acolo. Sunt speciale prin simplul fapt că au forme neobișnuite. Am legat apoi firele cu păsări din loc în loc pe creangă alternând lungimile. Am găsit apoi punctele de echilbru (eu am folosit doar două) ținând delicat creanga cu degetele de la ambele mâini și apoi tot cu un fir de plastic transparent am agățat-o de tavan.

Rezultatul a ieșit minunat. Când e geamul deschis sau când e mișcare prin cameră, caruselul se învârte delicat, iar păsările colorate par a fi într-un zbor lin. Mierlele și celelalte păsări din salcia de afară acompaniază mișcarea prin ciripit-uri vesele. Chiar dacă Iris împarte somnul cu noi în pat de când s-a născut, am agățat caruselul tot deasupra pătuțului ei (montat din inerție înainte să se nască și care acum a devenit culcuș pentru pisic). Chiar și așa, o suprind de multe ori, din ce în ce mai mult, uitându-se spre el. La început mai mult mirată (ce sunt zburătoarele astea la noi în casă?), apoi le mai aruncă și câte un zâmbet delicat. Recunosc că e relaxant și pentru mine să-l privesc, iar seara, când deja e întuneric gândurile-mi zboară spre un cântecel din copilărie:
”Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Noapte bună!”
― Mihai Eminescu

Nu găsesc prea mult timp să mă ocup de proiecte creative în ultima vreme, așa cum aș vrea eu, cu timp neîntrerupt. Dar am învățat deja să lucrez printre picături. Mai demult simțeam o frustrare din cauza asta, acum însă sunt foarte împăcată și las lucrurile să curgă în ritmul lor. Cei mici pe lângă faptul că mi-au oferit și-mi oferă această minunată stare și experiență de a fi mamă, de a fi mama lor, mi-au dat posibilitatea să fiu creativă, să născocesc și să creez câte ceva. Iar să fac asta pentru ei e un lucru tare minunat și le mulțumesc pentru asta.

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu