De când mă știu îmi place să usuc flori, plante, frunze, bucăți de natură, nu m-am săturat niciodată să fac asta... când am fost ultima dată acasă am găsit în pod o carte de povești pe care o citeam când eram mică, era plină de frunze puse între paginile ei... Cum găsesc vreo frunză cu formă interesantă, o pun în vreo carte. Bineînțeles că pe unele nici nu mai știu pe unde le-am ”ascuns”, dar la fel am supriza plăcută când răsfoind ceva, dau peste petale sau plante presate ce și-au păstrat culoarea și forma intactă. Adun crengi căzute de pe jos, buchețele de flori și plante sălbatice pe care le atârn pe ici-colo prin casă. Cei mici au ajuns să-mi copieze ”pasiunea” asta și de multe ori ne întoarcem de afară cu ceva din natură. Mi se pare la fel de magică și frumoasă lumea plantelor uscate ca cea a celor vii...
Cu piersici sau căpșuni sau alte fructe... hai că v-am cam confuzat, deși dacă mai așteptam mult, puteam să scriu și cu smochine coapte-n vin și miere sau mere, struguri sau pere grilate și însiropate în scorțișoară sau chiar niște dulceață de citrice mai de iarnă așa, nu mai zic de fructele de vară - zmeure, mure, caise, afine, rubarbă confiată, cireșe sau vișine sau un amestec de fructe tropicale. Căci asta e o altă tartă atât de simplă și pe care poți pune ce fructe ai la îndemână.
8/02/2020
No commentarii