Brioșele călătorilor

12 feb. 2014

De necrezut, dar se pare că brioșele nu prea și-au găsit loc aici pe blog, nici printre rețetele dulci, nici printre cele sărate. Nici în realitate nu prea le-am făcut. Cred că tartele rămân preferatele mele, căci te îndeamnă să șezi cuminte la masă, să mai tai câte o felie, ori mai mare, ori mai mică, după pofta sufletului, să o împarți cu cineva. Dar atunci când o iei la pas de călător prin lume sau când ai nevoie de o gustare la îndemână (pentru tine sau pentru cei mai mici), e mai comod să faci și să pui în desagă niște brioșe, pentru care n-ai nevoie de niciun tacâm ca să le mănânci.


Eu fac parte din categoria de oameni care-și fac pachetul cu merinde atunci când pornesc la un drum. Și nu neapărat din lipsa de dorință de a încerca tot felul de bunătățuri prin locurile noi unde ajung, ci din pură plăcere. Îmi place când sunt la drum să nu rămân înfometată. Iar când ai un prichindel, cu poftele încă în formare, e mai mult decât necesar să ai la îndemână ceva hrănitor și pentru el. Am făcut aceste brioșe pornind de la o rețetă simplă cu banane, din care am eliminat zahărul, am înlocuit făina albă cu o parte de făină integrală și o parte de cereale. Le-am îndulcit prima dată cu un pic de sirop de arțar, a doua oară însă am pus doar câteva curmale, iar rezultatul a ieșit foarte bun.

Ingrediente (pentru o formă de 12 brioșe)

  • 1/2 c ulei vegetal (eu am folosit ulei de porumb)
  • 2 ouă
  • 2-3 Lg sirop de arțar/miere (opțional)
  • 1 lg extract de vanilie
  • 3 banane medii, coapte bine
  • 5 curmale înmuiate (opțional)
  • 1 1/3 c făină integrală (eu am folosit făină din grâu spelta)
  • 1/3 c fulgi de ovăz
  • 1/3 c fulgi de mei
  • 1 lg praf de copt
  • 1/2 lg sare
  • 1 lg scorțișoară

c - cups; Lg - lingură; lg - linguriță


Se preîncălzește cuptorul la 180°C și se pregătește forma de brioșe, ungând-o cu unt sau ulei, pentru că la aceste tipuri de brioșe nu am folosit bine-cunoscutele forme de hârtie. Cele 5 curmale, dacă aveți sau vreți să puneți în aluat, se pun într-o cană și se toarnă peste ele un pic de apă călduță, cât să le acopere.

Se amestecă ingredientele uscate (făina și fulgii de cereale, praful de copt, sarea și scorțișoara). Se încorporează apoi uleiul, ouăle și extractul de vanilie. Bananele se sfarâmă bine cu o furculiță și se adaugă în aluat. Curmalele, fără sâmburi se toc mărunt și se încorporează și ele. Dacă doriți o variantă mai dulce, puteți adaugă și cele câteva linguri de sirop de arțar sau miere.

Aluatul, destul de lichid, se toarnă apoi pic cu pic, în cele 12 cupe ale formei de brioșe. Dacă aveți un prichindel mic să vă ajute, bine, dacă nu, sper că vă descurcați :).

Se coc la cuptor pentru vreo 20-25 de minute. După ce s-au copt se lasă un pic să se răcească pe un grătar, iar apoi sunt bune de savurat, chiar și un pic călduțe, cu un pic de crustă crocantă.


Le-am făcut de mai multe ori în ultima vreme, până am ajuns la rețeta de mai sus, iar piticul s-a declarat tare mulțumit.


Unele din ele le-am luat la drum într-o foarte scurtă vizită la Berlin de acum câteva săptămâni. Oh, Berlin, orașul meu drag... Am avut ceva emoții la revederea lui, însă acestea s-au topit în scurt timp. Ceva s-a întâmplat, dar n-am mai regăsit acel oraș boem pe care l-am lăsat acum câțiva ani. O fi fost vizita mult prea scurtă, o fi fost frigul și vremea cam urâtă, o fi fost zona, Wedding, cam neingrijită în care am stat cele câteva zile, nu știu. Mi s-a părut un oraș imens acum, aglomerat și agitat. Mă așteptam să văd multe schimbări (așa cum se întâmplă la revederea Bucureștiului, care se tot schimbă și schimbă, înspre bine sper), dar nu, ne-am surprins să găsim totul aproape intact, aceleași desene pe ziduri, aceleași piețe de turci, colorate și aglomerate, aceleași vitrine de magazine și restaurante. Un moment credeam că-i vreo iluzie temporală, de parcă ne-am fi întors în timp. Schimbări cică se fac însă, se construiesc clădiri și stații noi de metrou, care au transformat întreg Unter-den-Linden-ul într-un mare șantier. Berlinul mi-a deschis pofta de pedalat, acolo am descoperit cum e să ai infrastructură pentru biciclete frumos integrată cu cea a mașinilor. Dar și asta m-a surprins acum, nu prea am văzut pedalându-se. Nu atât de mult cum văd aici, în Antwerpen. Sper însă să fi fost doar o impresie falsă și să regăsesc într-o zi, de vară mai ales, boemitatea Berlinului. Până atunci, vă arăt câteva imagini din scurta excursie, iar dacă vreți să faceți câte-o plimbare vizuală pe străzile acestui oraș, vă recomand blogul Sandrei Juto, ce descoperă și redă frumusețile ascunse ale Berlinului zi de zi.


8 comentarii:

  1. si eu sun fun briose:). sunt usor de facut si bune in orice moment. O sa incerc si varianta asta:)
    In loc de cele trei variante de faina pot pune una singura, nu?
    Si cat inseamna 1 cup?

    Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, sigur Roxana, poți folosi un singur fel de făină, de care ai. Eu am încercat combinația de făină integrala și fulgi de cereale, căci îmi place că sunt mai consistente și sățioase :).

      Am cântărit acum, 1 cup = 130-140 gr făină integrală, dar poți folosi și acest convertor, http://allrecipes.com/howto/cup-to-gram-conversions/.

      Ștergere
    2. am facut briosele:). Foarte bune. Mai facem. Sunt tare consistente:)

      Ștergere
    3. Mă bucur că au ieșit și vă plac! :) Tocmai pentru consisența lor am ales să le fac mai des și eu.

      Ștergere
  2. Ah, sunt minunate fotografiile Sandrei Juto, nu stiu sa explic exact de ce (lasand la o parte calitatea lor tehnica), probabil fiindca au o extraordinara concentratie a detaliilor.

    Cat despre Berlin, am asa niste mixed feelings despre el, mie mi s-a parut un loc al singuratatii absolute, a fost cu totul altfel decat ma asteptam, dar asta nu inseamna ca nu l-as mai vizita.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam așa am simțit Berlinul și eu/noi de data asta, un pic cam însingurat. Dar știu că nu e așa, am stat vreo 2 ani acolo, iar verile sunt minunate, cu toți copacii foșnind pe străzile largi și animate.
      Eu o urmăresc pe Sandra de mulți ani, și deși fotografiile ei sunt în general statice, sunt pline de detalii, culori și mișcare, iar asta mă face să-mi fie mai des dor de Berlin.

      Ștergere
  3. Cat de frumoasa este prima fotografie! Iar scrisul s-a potrivit atat de bine incat zici ca-i coperta unei carte de bucate. :D
    Trebuie sa incep si eu sa inlocuiesc faina alba cu variantele mai sanatoase. Dar ce stii cat imi va lua si "procesul" acesta, avand in vedere ca am nevoie de acordul familiei... :|

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Raluca! Lumina-i ”de vină” în prima fotografie :)

      Hm... mda, complicat că trebuie să ceri acordul familiei pentru rețetele mai sănătoase, dar eu sigur cred că îi vei convinge să încerce și ei. Făinurile astea se găsesc în mai toate magazinle de pe aici. Oricum, poți/puteți cel puțin înlocui făina de tip 000 (care e cea mai ”goală”), dacă o folosiți, cu cele cu un conținut mai mare de gluten, eu folosesc de multă vreme cea de tip 650, chiar dacă poate rețetele cer unele mai rafinate.

      Ștergere