Zilele astea a venit un val de căldură peste noi de nu mai știm unde să ne ascundem de ea. Cum e și vacanță, suntem și în așteptarea Buburuzei și pe de-asupra orașul e iar într-un fel de lockdown, diminețile mai fugim pentru un pic de răcoare în parc, iar după-amiezile cam stăm ascunși în casă... Așa că făcându-mi niște timp să cotrobăiesc și să mai fac niscai ordine în șifonier (nesting-mood on!) am dat peste niște rame de sticlă pe care le luasem acum un an-doi pentru câteva proiecte creative cu flori și plante presate. Nici nu am realizat cât de repede a fugit timpul de atunci și eu nu am găsit fărâma aia de timp și liniște să le fac. Ei, se pare că acum le-a venit momentul. Și dacă tot le-am făcut am zis să scotocesc prin arhiva de fotografii după alte moduri și idei în care am folosit și tot folosesc plantele și florile uscate sau presate.

Îmi amintesc de primele colaje cu flori presate - felicitări făcute de mână pentru Ziua Mamei pe care lipeam petale de lalele uscate sau altele cu frunze de toamnă. Dar am avut norocul ca și la școală să folosim în mod creativ natura uscată - colaje, aplicații. Cred că de acolo mi se trage și pasiunea asta...

Poate înainte însă aș povesti scurt cum usuc și presez plantele. Pe cele pe care le atârn, coronițe sau buchețele aproape nu le fac nimic special. Le las așa să se usuce natural. Dacă însă vreau să fac ceva cu flori presate - să le pun în ramă sau pe săpun - cum nu am încă o presă de flori, metoda clasică mi-e cea mai la îndemână: între câteva foi de hârtie pe care apoi le pun sub greutatea unor cărți, cele mai mari și grele de le adun prin casă. Când suntem pe drum, le pun direct între paginile unor cărți.

O ramă cu plante uscate dintr-o călătorie - o amintire despre niște locuri frumoase ce ți-au rămas în suflet și de care, după ce le-ai vizitat chiar abia pentru prima dată, a început să ți se fac dor destul de des. Așa am pățit eu cu Portugalia, pe care am vizitat-o anul trecut prin primăvară. A fost cred una dintre cele mai faine călătorii, iar țara asta cu locurile ei minunate a lăsat ceva special în sufletul meu. Ideea cu strânsul florilor și plantelor de acolo mi-a venit într-o zi când Iris mi-a dat o floare de Zorele/Morning Glory culeasă de pe jos, apoi încă o frunză. Am spus mai sus că mi-au copiat copiii pasiunea, și de când sunt mici culeg sau strâng de pe jos și apoi îmi aduc bucăți de natură. Atunci am început să adun și eu câteva flori, plante, frunze. Le-am pus printre paginile celor câtorva cărți pe care le aveam cu noi, apoi ajunși acasă le-am folosit pentru a face acest colaj pus într-o ramă de sticlă. Pentru a fixa florile mai bine între cele două geamuri de sticlă, am pus câte o picătură mică pe spatele plantei. Mi se pare la fel de valoros ca un album de fotografii, căci îmi amintesc cam de fiecare plăntuță culeasă, momentul și locul unde am găsit-o.

Flori de hârtie și plante uscate - chiar dacă am luat o pauză mai lungă de la pasiunea asta a florilor de hârtie, am făcut în trecut câteva pe care le-am combinat cu plante uscate și mi s-a părut că se armonizează foarte frumos împreună.

Flori uscate ca decor pentru prăjituri sau torturi - și nu cred că e nevoie să adaug prea multe aici, căci modurile de a te juca cu ornatul prăjiturilor sunt nenumărate. Pentru mine florile și plantele sunt cele mai la îndemână. Dacă acestea sunt comestibile, e și mai bine. Mai jos e minunatul tort pe care l-am făcut când împlinise Iris 6 luni. Apoi un tort cu miere și nuci - medovik - pe care l-am făcut mamei cu ocazia aniversării ei de 70 de ani, un pic ca să-i readuc zâmbetul pe buze după plecarea lui tata... Și apoi încă un tort pentru Iris la cei 2 anișori. Iar povestea acestui tort continuă la următoarea idee...

O coroniță de flori presate de pe un tort aniversar - de ziua Zmeuricăi la 2 anișori am făcut un simplu și foarte bun tort de morcovi - da, da, chiar acesta - pe care l-am ornat cu câteva flori pe care le luasem din piață ca să mai înveselească un pic masa și casa în mijloc de ianuarie. Totuși fiind flori și plante care nu erau comestibile, înainte de a tăia tortul, le-am strâns și m-am gândit să le păstrez. Cred că ideea de a reproduce forma coroniței de pe tort într-o ramă de sticlă mi-a venit chiar atunci. Le-am șters de cremă și le-am presat chiar între paginile acestei cărți despre zânele florilor, cadoul nostru pentru fetița noastră floare. Am cumpărat și o ramă, dar abia zilele trecute am reușit să și asamblez coronița în ramă. I-am povestit Zmeuricăi despre ea și s-a bucurat nespus.

O floarea-soarelui de început de școală pusă într-o ramă - anul trecut la începutul lui septembrie am avut mari și multe emoții, mai multe decât micul școlar Luca ce a început clasa 1. În lumea Waldorf, fiecare copil din prima clasă are drept îndrumător un elev din clasa a 6-a, un meeter sau peeter cum sunt numiți ei aici, sub a cărui aripă trec mai ușor cei mici din primul an. Iar de 1 septembrie în cadrul unei festivități modeste, cei mici primesc câte o floarea soarelui de la cei mai mari - ”The giving and receiving of flowers, give grace and beauty to a child’s growth and acknowledge that every child is valuable, worthy to be acknowledged - seen and received!”. Am ținut-o în vază câteva zile și când am văzut că începe a se ofili un pic, am tăiat floarea, am uscat-o și apoi am înrămat-o, căci mi s-a părut de o valoarea mult prea mare ca să o arunc. Am făcut la fel și cu floarea primită de verișoara lui, un dar simbolic de ziua ei, ca să-i reamintească de începutul școlii belgiene.

Coronițe de Sint-Jan purtate cu drag și puse la uscat - Sint-Jan (sărbătoarea Sânzienelor cum e știută ea aici) e poate cea mai mult-așteptată și dragă nouă de când am intrat în lumea asta minunată Waldorf... Purtarea coronițelor din flori e una dintre tradițiile acestei sărbători, pe lângă dans, cântec și jocul în jurul focului. În fiecare an pregătesc aceste coronițe din plante pe care le găsesc la îndemână prin parc sau câmpurile din împrejurimi. Anul acesta din cauza restricțiilor serbările au cam fost anulate, noroc însă că Lucacinul a avut parte de ea, chiar dacă noi părinții nu am putut participa. Așa că am mai făcut două coronițe, cu niște mușețel și lavandă din grădina comunitară și niște flori de tei din pădure. Iar după ce le-au purtat în acea zi, le-au adus acasă și le-am agățat și pe ele lângă cele care deja formează o colecție. O colecție de amintiri dragi.

Săpun cu flori și plante - chiar dacă e ultimul în listă, e poate cel mai recent și des mod în care am folosit florile și plantele presate în ultima vreme. Plante și ingrediente naturale folosesc de mult timp în săpun, de când am început săpunăritul. Chiar și în mod decorativ, uneori presor câteva peste calupul turnat. Dar astă iarnă, pregătindu-mă pentru cele câteva târguri la care am participat, pe lângă săpunurile tăiate din calup, am încercat să fac câteva turnate în forme mici, pe care le-am decorat cu plante și flori presate. Chiar dacă majoritatea plantelor s-au oxidat în urma procesului de saponificare, totuși și-au păstrat din farmec. Recent am mai făcut câteva runde de astfel de săpun, la cererea unor prietene și chiar dacă m-am poticnit oleacă la câteva, următoarele au ieșit cred unele dintre cele mai frumoase săpunuri pe care le-am făcut vreodată.