Nicio vară fără compot

31 aug. 2010

Da, da... exact aşa. Ce vară poate fi asta fără un pahar de compot, ca atunci când eram mici... ? Mie îmi plăcea să-l beau un pic călduţ cu câţiva biscuţi de casă. Mmm, aroma aceea de mere care învăluie toată casa...


Eu am crescut cu două tipuri de compot: cel de vară, când aduni din grădină orice fruct găseşti la îndemână şi rezultatul este o băutură minunată, aromată în toate culorile. Apoi este cel de iarnă, la borcan, în combinaţii de fructe mai bine alese: căpşuni la căpşuni, vişine la vişine, zmeură la zmeură, coarne la coarne, struguri la struguri, etc.

Vai, şi ce bun este o cană de compot, răcoros după o baie fierbinte în mijloc de iarnă... Brr, că tot veni vorba de iarnă, iat-o că vine deja, sau cel puţin vara se mută pe alte meleaguri, peste mări şi ţări. Dar, vine ea, la vară :)


Din căteva mere, două piersici, o lămâie, un pic de zahăr brun şi un pic de scorţişoară, iată ce-a ieşit...


2 comentarii:

  1. Da, da, coarne. Desi nu am gustat niciodata in compot. Decat la tara, direct din copaci(arbusti), pe dealuri. Nu stiu pe cineva care sa fi avut in gradina. Acum muuulti ani. Am gasit (si am mancat) coarne (direct din arbust) zilele trecute undeva in vestul Frantei. M-am simtit cu 15 ani mai tanara.

    RăspundețiȘtergere
  2. ce simplu poate fi, nu? să regăseşti bucuria copilăriei :)

    RăspundețiȘtergere