N-am mai poposit aici de ceva vreme să vă povestesc ce lucruri creative am mai făcut, de fapt ultimele luni am cam lipsit, e adevărat, dar nici prea multă inspirație nu am avut pentru a crea ceva. Ce-i drept, Zmeurica este cea mai creativă poveste ce mi se întâmplă acum și vreau să vă mulțumesc frumos pentru gândurile calde și bune pe care le-am primit și citit cu drag în legătură cu ea la postarea precedentă. Fotografia de mai jos e un semn de mulțumire, dar are și o poveste specială în spate.

Pentru că starea mea s-a îmbunătățit, neplăcerile primelor luni de sarcină parcă nici n-au fost (acum încet apar altele, dureri de spate, crampe, dar parcă le suport mult mai ușor), am început să mai fac una alta, ba o tartă sau altceva de-ale gurii din bucutărie, mi-am pus în gând proiecte noi și noi încercări, vreau să mai fac săpun, să coc pâine, să mai născocesc idei și activități de făcut împreună cu Lucacinul până începe grădinița, să nu uit nici de odihnă, căci și Zmeurica mi-o cere și să mai adun ceva energie bună pentru perioada care urmează, pentru a o aduce cu bine pe lume și mai apoi. Energia bună însă eu mi-o capăt și din activități care-mi sunt dragi să le fac.

Când Mirela (dacă nu o cunoașteți deja, vă invit să intrați un pic în lumea ei minunată aici și aici) m-a rugat acum vreo lună să fac un decor simplu pentru petrecerea de botez a micuților ei, m-am bucurat nespus. Am simțit-o ca pe o gură de aer după lunile de rău în care am fost. Recunosc că mă motivez mult mai repede să mă apuc de treabă când lucrez la ceva frumos pentru prieteni sau oameni dragi. Și câteva prietenii frumoase au pornit tot în acest fel.



Mai am o poveste în culori și forme florale, de la un eveniment drag din luna mai, dar cu nițică răbdare va apărea și ea în curând aici.