Vara mea începuse cu mare entuziasm culinar pe tărâmuri franceze, printre podgoriile din Burgundia, dar a durat, nici mai mult, nici mai puţin decât 2 săptămâni, când am aflat că port în mine bobul şi am decis să mă întorc la casa mea. Şi bine am făcut, pentru că a urmat o perioadă mai delicată, în care parcă tot ce scria în cărţi despre primul trimestru de sarcină, era făcut pentru mine. Am zăcut, am simţit rău, de aproape orice fel, nu am avut chef de nimic, nici inspiraţie, nici pofte, mă cam golisem, muzele mă părăsiseră, sau mie îmi place să cred că erau concentrate ele cu mare spor pe minunea mică... Bine mi-a fost că am pornit pe drumuri în vacanţa de acasă şi asta m-a mai deconcentrat de la feluritele stări... 

Dar lucrurile au revenit la normal de ceva vreme, m-am convins şi eu că e acolo de când a început să se manifeste delicat, deocamdată şi am zis că e moment bun să vă spunem şi vouă secretul bine păzit :) Iar bobul nu-i bobiţă şi-l aşteptăm cu mare drag şi nerăbdare pe la început de februarie şi sperăm să fie totul bine până atunci şi mai apoi. Iar până atunci eu încerc să mă bucur din plin de această perioadă minunată, în care trebuie să învăţăm şi facem multe şi variate...

Totodată sper ca muzele să-mi dea şi mie un ghiont de inspiraţie şi să ne reapucăm de treaba creativă aici pe blogul cu umbrele, pentru cei mai mari, dar şi pentru cei mici :)