Cam de o lună aşa, mai exact de când a început şcoala, cineva a început să-şi facă temele în bucătăria mea. Nu cu pixul în caiet la masă, ci pe blatul de gătit, printre unelte, cuţite şi tot felul de ingrediente, urmărind reţetele în format full HD :)

El e, menneer Petersen, noul învăţăcel în ale bucătăriei. Aici, în partea flamandă a Belgiei, statul oferă o a doua şansa adulţilor (nu că Petersen ar vrea să se reprofileze) pentru a-şi căuta un nou ţel pe tărâmul vieţii profesionale sau descoperirea unor noi pasiuni pentru ocupat timpul liber - aşa zisele CVO-uri sau centre pentru educaţia adulţilor. Domeniiile sunt variate, de la cursuri pentru învăţarea limbii până la obţinerea de diplome de bucătari şefi, economişti, fotografi, frizeri, etc. Cursurile urmează programul instituţiilor de învăţământ, sunt săptămânale, în general seara, ca să poţi combina şi job-ul curent, au teste sau examene de final, se împart pe module de câte un semestru şi se pot întinde de la 1 an până la 3 ani sau chiar mai mult. Costă destul de puţin, ca în general tot învăţământul de stat, iar şcolile sunt destul de bine pregătite, utilate aşa încât să te înveţe ultimele noutăţi în ale meseriei.

Aşa se face că, acum mai multe luni, la o mică petrecere între prieteni, am cunoscut un profesor universitar în domeniul matematicii care ne spunea cu mult entuziasm cum a învăţat el să gătească la o astfel de şcoală, începând cu cele esenţiale, de la curăţatul şi tăiatul legumelor până la aranjatul în farfurie şi servire. Discuţia a trecut lin de la integrale şi derivate la cartofi la cuptor şi deserturi cu fructe :) Nu după puţin timp, Petersen îmi zice că se duce să se înscrie. Eu la vremea respectivă, eram cu al meu entuziasm pentru atelierul de gătit din Franţa, am ridicat o sprânceană şi i-am râs aşa un pic în nas, că deh, eu mă duc să învăţ tocmai în inima Burgundiei. Tocmai bine că peste 2 săptămâni eu am renunţat şi m-am întors, având alte perspective în gând :)

Şi aşa, cam de o lună, o dată pe săptămână (sper pe viitor mai des) în bucătărie s-au pegătit pe rând o supă Brunoise, un piure şi un pui în sos de roşii şi ciuperci cu orez. Tare bune toate, dar cel mai mult mi-a plăcut supa cremă de dovleac, care a apărut din senin în frigider. A fost adusă de la şcoală, ca probă de degustat şi mi s-a promis că va fi repetată şi acasă.

Iar ca să vă conving, iaca şi dovada fotografică:

Supa Brunoise: