Sâmbătă a fost o zi faină. Am făcut pâine. Pentru prima dată. Pâine proaspătă, făcută în casă, am mai mâncat. Acasă, făcută de mama. Am urmărit de multe ori procesul, de la primul amestec de făină şi apă până la scoaterea din cuptor şi sfârâitul aburindelor în tăvi. Eu însă n-am încercat, deşi îmi place la nebunie.

E un aliment care nu-mi doar satisface nevoia de hrană, dar în combinaţie cu alte împrejurări, face parte din momentele alea simple şi frumoase ale vieţii, joie de vivre. Îmi place pâinea pe vatră, albă şi coaja crocantă, pâinea cu seminţe şi fruce uscate, baghetele franţuzeşti; cu un pic de unt şi o cafea caldă, un strop de dulceaţă şi o cană de ceai, simplă, proaspătă cu un pahar de lapte rece; nişte brânză, o zacuscă, o pastă de măsline, avocado sau humus şi un pahar de vin; o felie de pâine, nişte nuci şi un pic de sare sau o felie de pâine stropită cu ulei de acasă, de la Susleni. Ştiu că baza de la care porneşte o pâine este drojdia.

Sâmbătă însă am învăţat că poate fi şi maiaua. Iar despre ea şi cum se face pâinea cu maia am aflat de la Viviana, care a ţinut un atelier frumos în sufrageria Mariei :) Mulţumesc! (şi mulţumesc, Lixa, pentru invitaţie :) )

În timp ce Viviana ne explica şi povestea despre acest ingredient minune şi feluritele pâini pe care le poţi face, am amestecat, plămădit şi frământat, lăsat la dospit, împreună cu celelalte participante la atelier. Fiecare cu aluatul ei de pâine. Pe care apoi l-am primit la pachet şi copt acasă. Al meu a trebuit să dospească pe drumul dintre Bruxelles şi Antwerp, în maşină, lângă piticul Luca, pentru că da, şi el a participat la atelier, în sling, mai dându-şi cu părerea printr-un gângurit din când în când.

În timp ce casa se umplea de un miros minunat de pâine coaptă, eu nu mai aveam răbdare să treacă cele 40 de minute. Şi au trecut, am scos-o din cuptor, am lăsat-o pe un grătar să mai sfârâie şi să se răcească niţel...


Dar n-am rezistat până s-a răcit complet, cum de fapt e şi indicat. Mirosea prea bine ca să n-o gustăm atunci. Cu un pic de unt. Minunată!


Luca, fericit, nevoie mare de (şi) reuşita lui :)