Cuptorul n-a mai copt atâtea tarte cu fructe, cât niciodată. Cred că-i prima vară în care pofta de dulce şi gândul unui desert se opresc pe o tarabă cu fructe. Îmi plac şi deserturile cu intense şi dense gusturi de ciocolată sau vanilie, însă vara eu nu le văd rostul, mai ales cu multele grade urcând în termometru, când atât de variată de arome şi culori este oferta de fructe. Recunosc că nu le-am încercat pe toate în vara asta, dar până acum căpşunile, cireşele, rubarba, afinele au fost bune colaboratoare. La început de iulie a venit şi rândul vişinelor.

Vişine nu prea am găsit pe tarabele de pe aici, nici pe cele din magazin, nici pe cele din piaţă. Norocul nostru a fost un pachet surpriză, adus personal, plin cu bunătăţuri, printre care şi o cutie cu multe, foarte multe vişine, încât o parte din ele şi-au găsit un loc generos în congelator, pentru serile lungi de iarnă.


A doua parte şi-a găsit un loc confortabil în aluatul, de unt, pufos de tartă. Oricât ar fi de dulci, suratele lor, cireşele n-ar putea înlocui niciodată gustul dulce-acrişor pe care-l dau vişinele atunci când sunt folosite în deserturi. Amintirile-mi fug spre plăcinte, gogoşi, clătite sau chec-uri cu vişine. Tare bune toate. Dar vişinele sunt nişte fructe care cer un gram de muncă în plus în afară de spălat: scosul sâmburilor, pe care eu mi-l amintesc ca pe o corvoadă în copilărie, când o găleată de vişine mi se părea o cantitate nesfârşită şi încercam să-mi imaginez tot felul de algoritmi ca să le dau gata mai repede. Acum însă, un bol de vişine a fost o floare la ureche, mai ales în mâinile celor trei voinici, în frunte cu Luca :)


Aluatul: cu mare încredere vă recomand acest aluat.

Umplutura de vişine*:

• 1 kg vişine, fără sâmburi
• 3/4 c zahăr
• 3 Lg amidon de porumb
• 1/4 lg sare**

* - despre cantitatea de vişine: pentru că am ales să fac tarta într-o formă mai mică, la final am rămas cu un exces de vişine, pe care însă le-am pus într-un alt vas şi am făcut un crumble.

Ingredientele pentru crumble-ul de migdale:

• 2/3 c fulgi de ovăz, mărunţiţi
• 1/2 c făină
• 1/2 c zahăr
• 1/4 lg scorţişoară
• 1/2 lg sare**
• 3/4 c migdale, tocate/măcinate nu foarte mărunt
• 85 gr unt nesărat

** - despre sare: reţeta originală spune despre sarea "Kosher" (aici puteţi citi despre ea şi de ce se utilizează), eu însă n-am avut la îndemână şi am folosit sare obişnuită, dar am înjumătăţit cantitatea.


Aluatul: reţeta originală indică acest aluat, pe care eu l-am încercat şi a ieşit, într-adevăr, extrem de bun. Eu nu am acordat atâta atenţie acestui aluat, dar acum am stat şi am citit şi răscitit, iar lucrurile s-au legat şi şi-au găsit o logică în mintea mea: magia untului şi lucrul cu el "la rece".

Se coace singur, cu o greutate deasupra, cam 30 de minute la o temperatură de 215°C. Pentru că se "topeşte" foarte repede (untul din el) şi devine lipicios, e de preferat să fie păstrat la rece înainte de a fi pus la cuptor.


Vişinile se amestecă cu ingredientele pentru umplutură. Se toarnă peste aluatul pre-copt, inclusiv sucul ce s-a lăsat de la ele.


Crumble-ul se face amestecând toate ingredientele uscate între ele apoi adăugând untul topit până se leagă frumos, formând acele firmituri specifice. Se presoară peste vişine.


După cum v-am spus, am folosit o formă mai mică de tartă, iar asta a lăsat un exces şi de vişine, şi de crumble, pe care însă le-am combinat într-un alt vas şi le-am copt aşa, fără strat de aluat. Le-am copt pe ambele la o temperatură mai mică, de 190°C cam 1h - 1h10min. Dar am stat cu un ochi pe ele să nu se ardă cumva.  Rezultatul a ieşit foarte, foarte bun. Vişinile aproape s-au topit în crumble, pe când în tartă au rămas întregi.


Le-am savurat pe ambele cu mare poftă, tot în acelaşi loc, iar la iarbă verde, iar cu limonadă, dar cu familia un pic mai mare de data asta. Luca s-a prins care-i treaba cu deserturile astea lună-de-lună şi a trecut la fapte, năpustindu-se curajos peste tartă. Încă un pic şi sper să le savureze şi el, nu doar din priviri. :)