O tartă cu lămâie pe înserate lângă râu

2 aug. 2013

Scriu, şterg, scriu şi şterg acest început de text de ieri. O să ziceţi, ce-i mare lucru de scris o reţetă de tartă? Enumeri ingredientele şi explici pas cu pas cum se face, ca mai jos, de altfel. Simplu şi concret, că doar am mai făcut asta. Parcă lucrurile devin aşa complicate, încât nici asta nu mai ştiu să fac. Doar că pentru mine, multe dintre aceste bunătăţuri de-ale gurii vin cu poveşti, cu momente frumoase alături de oameni dragi, cu amintiri, pe care mi-e mai greu să le exprim în cuvinte, mă descurc mai bine în imagini.


Poate exagerez adăugând atâta emoţie într-o felie de tartă, şi nu vorbesc despre "emotional eating", nu, nu. Vorbesc de emoţii frumoase şi bune, nu de cele distructive. Dar cine-i acela să spună că mâncarea e doar hrană pentru trup? Dacă ar fi fost aşa, am fi continuat să ne hrănim ca acum milioane de ani, fără să introducem plăcerea şi latura socială. E un citat fain care-mi place şi mă urmăreşte de multă vreme, "My doctor told me to stop having intimate dinners for four. Unless there are three other people." - Orson Welles


Mă uit la aceste fotografii (mulţam, Aleks, pentru ochiul tău de fotograf, n-a fost o tartă mai pe gustul meu fotografiată) şi-mi amintesc cu drag de o seară mai răcoroasă din iulie, pe care am petrecut-o cu mica, de data asta un pic mai marea, familie, lângă râu. N-am plănuit-o şi asta-i mai fain. Am găsit locul întâmplător, noi aveam doar tarta la noi. În aceasta perioadă, vara mai ales, în Antwerp se amenajează diferite spaţii pentru folosul comun al comunităţii, scuzaţi-mi pleonasmul. Ce-am găsit noi este un fel de masă lungă pentru picnic, lângă alte instalaţii conceptuale, amenajate lângă râu ca o avanpremieră a unui proiect măreţ de modificare a cheilor râului Schelde.


Schelde e râul care trece prin Antwerp, îmi place mult să merg pentru o plimbare până acolo, în trecut mai des, acum mai rar. Cred că orice apă dă o senzaţie aparte unui loc, oferă acel calm, un echilibru în zbuciumul zilnic al unui oraş. Ce m-a surprins însă aici este lipsa balustradei şi relaxarea cu care se plimba sau stau oamenii pe zidul de piatră, foarte înalt, atunci când apa e joasă (fiind atât de aproape de mare, râul "respiră" în flux şi reflux). Din când în când acest calm este întrerupt de câte un vas, o barcă mai rapidă, un iaht mai elegant, un velier mai leneş.


Iar tarta cu care am salutat apusul a fost una tare bună, de lămâie, pefectă pentru zilele toride de vară, când căldură te doboară fără să mai ai chef şi de a porni cuptorul ca să coci ceva în el. Dar vă spun eu, dacă o mâncaţi rece (ţinută în frigider în prealabil), gustul ei răcoros, dulce spre acrişor, topeşte orice senzaţie de căldură. Iulie ăsta a fost cam neobişnuit de cald aici, eu şi uitasem cum e să nu porţi geacă, pantofi de ploaie şi umbrelă în mijloc de vară. Am meritat şi noi, după primăvara aia cam friguroasă.

Am făcut această tartă şi de Crăciun, anul trecut, dar gustul ei, consistenţa fină dată de pudra de migdale coaptă în amestecul de suc de lămâie, ouă şi frişcă, învelite într-un aluat untos de tartă, abia acum l-am simţit cu adevărat. O să o repet cu mare drag.


Pentru tartă aveţi nevoie de:

Aluatul: îl puteţi face după reţeta de mai jos sau vă recomand şi pe aceasta.
  • 100 gr unt rece
  • 200 gr făină
  • 1 praf de sare
  • 2 Lg zahăr fin
  • 1 gălbenuş de ou
  • apă rece

Crema de lămâie:
  • 3 lămâi
  • 2 ouă
  • 100 gr zahăr
  • 175 gr pudră de migdale
  • 125 gr frişcă lichidă

Siropul de lămâie:
  • 2 lămâi feliate subţire
  • 175 gr zahăr
  • 100 ml apă

1. O formă de tartă (eu am făcut în una de 29cm diametru) se unge cu unt şi se tapetează cu făină.
2. Făina şi sarea de amestecă într-un vas. Se adaugă apoi untul rece şi se sfarâmă rapid, cu degetele sau robotul electric (cât să nu se topească untul). Se încorporează apoi zahărul, gălbenuşul de ou şi atâta apă cât să se lege aluatul bine dar să nu devină prea lipicios. Se pune la rece, în frigider pentru vreo 30 de minute. Se întinde apoi într-o foaie cam de 5-7 mm grosime, se îmbracă forma de tartă cu ea şi iar se pune la frigider.
3. Se coace apoi, cu o greutate peste el (mult conoscutele boabe de fasole peste o hârtie de copt), cam 10 minute în cuptorul preîncălzit la 190°C, apoi încă 5 minute fără greutate.
4. Pentru umplutură se foloseşte coaja rasă fin şi sucul de la 3 lămâi, care se amestecă bine cu ouăle, 100 gr de zahăr, pudra de migdale şi frişca lichidă.
5. Se toarnă apoi peste aluatul pre-copt şi se mai coace încă 25 de minute.
6. Între timp se pregăteşte siropul: Zahărul şi apa se pun pe foc cam 5 minute până se topeşte zahărul. Se adaugă feliile de lămâie şi se mai lasă pe foc cam 10 minute, până când sucul capătă o consistenţă de sirop dens. Să fiţi cu un ochi pe el, altfel dacă se caramelizează prea mult, feliile de lămâie se pot arde foarte uşor. Vă spun asta din proprie experienţă :)
7. După ce s-a copt tarta, se scoate din cuptor, se ornează cu feliile de lămâie caramelizate, iar pe deasupra se toarnă siropul. Se serveşte călduţă sau rece, simplă sau cu îngheţată.


Hai, coaceţi ceva, nu tare complicat, împăturiţi într-un prosop, puneţi alături nişte farfurii, tacâmuri şi o pătură, o limonadă sau un vin, ieşiţi din casă, că-i vară minunată, găsiţi un loc fain, pe un acoperiş de bloc, pe balconul apartamentului unor prieteni, lângă un râu, un lac, un colţ de parc, un petec de iarbă în pădure, un pod, un munte, o plajă, o barcă pe mare, oriunde, undeva unde să savuraţi şi din ce-aveţi în farfurie, dar şi ce vedeţi în jur, un răsărit, un apus, soarele sau luna de pe cer. Neapărat însă invitaţi şi mergeţi cu cineva, un om drag, o familie mai mare sau mai mică, un amic, nişte prieteni buni, un coleg, un necunoscut, sigur găsiţi pe cineva cu care să împărţiţi un moment frumos.


Vă mai las şi cu nişte voci superbe şi câteva note de pian...



Weekend fain să aveţi!

5 comentarii:

  1. Acest inceput de post... ati inceput sa tineti post?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru aluzie, dle. Anonim! M-am prea obişnuit cu englezescul "post" în loc de "articol". Dar am schimbat în "text". :)

      Ștergere
  2. Imi ploua in gura :)) Am copiat link-ul de la postul tau si mi l-am trimis pe mail ca sa il gasesc repede cand vreau sa prepar si eu tarta. Multumim pentru reteta minunata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu multă plăcere, Corina! şi bine ai venit aici pe blog :)

      Ștergere
  3. Buna ziua. Am devenit dependenta de blogul d-voastra :-) Pe 2 si 3 ianuarie am facut 2 tarte de pe blog :-) La cea din lamaie am schimbat ceva si va spun din experienta mea: am adaugat in crema si albusul ramas de la aluat, l-am alaturat celor 2 albusuri si le-am batut spuma, apoi le-am incorporat usor, in crema (care continea galbenusurile), la final. Si am inlocuit o portocala cu o lamaie, data viitoare vreau sa fac cu 3 portocale, in loc de 3 lamai :-). Pudra de migdale n-am avut, am zdrobit in mojar fulgi de migdale, a iesit mai grosier, dar mi-a placut textura. Ce nu inteleg si nu stiu unde am gresit este ca a doua oara de cand fac tarta aceasta imi crapa crema atunci cand torn peste ea siropul de zahar. Aveti idee de ce? Multumesc. Simona

    RăspundețiȘtergere