Scones cu secară şi rubarbă

4 iul. 2013

A rămas să vă mai spun despre rubarbă. Prea multe nu ştiu despre această plantă, care-i atât legumă, cât şi fruct, cu aspect asemănător tulpinilor de ţelină şi un nume cam ciudat. Glumeam cu un amic că mie-mi sună a nume de personaj din basme, dar i se mai spune şi revent, rabarbăr sau rabarbară. Niciunul însă nu mi-era cunoscut până când, acum vreo 4 ani, când eram încă la Berlin, am luat şi eu o legătură de tulpini din astea roşii şi despre care se spunea că-s folosite în deserturi. Doar că nu am prea am ştiut ce să fac cu ele, cuptor nu aveam atunci, iar de dulceaţă nu aveam poftă, aşa că am încercat consumarea lor ca atare, însă când am dat de gustul cam prea acrişor şi cam fad, am renunţat instant. De reţinut faptul că doar tulpinile sunt comestibile, frunzele şi rădăcinile sunt chiar otrăvitoare, coform wiki.


În România nu l-am văzut, dar de când am venit în Belgia, a sărit iar în calea mea. Şi apare pe tarabe cam în aceeaşi perioadă cu căpşunile. Iar în aceeaşi combinaţie se regăseşte foarte mult în deserturi. Crumble de căpşuni şi rubarbă, tartă de căpşuni şi rubarbă, îngheţată de căpşuni şi rubarbă, dulceaţă de căpşuni şi rubarbă, ceai rece de căpşuni şi rubarbă, etc. Într-adevăr, un rezultatul colorat şi un gust foarte special, uşor acrişor.


Înainte de a face crumble-ul, am făcut aceşti scones (ştiu că sună cam ciudat, crumble... scones... englezismele astea, însă am căutat termeni în română şi nu am găsit, mea culpa; poate chiar nu există, având în vedere că reţetele îşi au originile de peste mări şi ţări, dar dacă voi ştiţi mai bine, daţi un semn şi încoace).
Despre "scones" am tot auzit, dar nu i-am făcut, deşi aveam în gând să fac la un moment dat. Îmi păreau nişte pâinici mici, rotunde, pufoase şi aromate cu unt, consumate în special la micul dejun englezesc, cu dulceaţă sau unt. Momentul potrivit a fost când răsfoind blogul Apt. 2B Baking Co. (dealtfel, minunat, cu reţete uşoare şi delicate) am dat peste nişte scones cu rubarbă. Cum rubarba aştepta cuminte să fie folosită la ceva dulce, am spus că trebuie neapărat să încerc. Partea interesantă este că o parte din făina folosită în reţetă este de secară, iar asta îmi aminteşte de nişte biscuiţi tare buni din copilărie...


Ingrediente:

  • 125 gr făină de secară
  • 170 gr făină de grâu
  • 1 Lg praf de copt
  • 1/2 lg sare
  • 115 gr unt
  • 85 gr zahăr sau miere
  • 1/2 coajă rasă de lămâie
  • 120 gr smântână
  • 2 tulpini de rubarbă, tăiate în bucăţi de 1-2 cm
Rubarba tăiată bucăţi se amesecă într-un bol cu 2-3 linguri de zahăr (din cantitatea de mai sus). Cuptorul se preîncălzeşte la 200°C.

Într-un alt bol mai mare se amstecă făina (ambele), praful de copt, restul de zahăr, sarea şi coaja de lămâie. Se încorporează apoi untul, frecând-ul ori cu degetele, ori cu 2 cuţite.

Încet se adaugă bucăţile de rubarbă şi sucul pe care l-au lăsat în bol.

Încet şi delicat (e un pic mai complicat de frământat acest aluat cu acele bucăţi de rubarbă..) se adaugă smântâna până aluatul se leagă bine, este moale, dar nu lipicios. Dacă se lipeşte prea mult (din cauza smântânii sau a sucului de rubarbă) eu l-am frământat pe un strat de făină.

Când s-a adunat, se presează cu mâinile într-o foaie de aluat cam de 1-2 cm grosime şi se taie în 8 felii (ca în imaginea de mai jos). Cred că am să repet această metodă de tăiere a aluatului în forme (pentru biscuiţi, de exemplu), arată natural şi rustic.

Se transferă triunghiurile pe o hârtie de copt, lăsând un spaţiu cam de 1-2 cm între ele (vor creşte sub influenţa prafului de copt). Se ung cu un pic de smântână şi se presoară deasupra nişte zahăr brun, mai grunjos. Se dau la cuptor cam 15-20 de minute, până suprafaţa lor se colorează în arămiu.




Sunt tare bune aşa calde, gata scoase din cuptor, cât încă se mai simte rubarba ca o dulceaţă proaspătă în mici "buzunare" create pe ici colo în aluat. Merg foarte bine cu ceva rece de băut (o socată sau o limondă), dacă-i vremea mai caldă, dar şi cu un ceai răcoritor de mentă proaspătă din grădină sau unul delicat de boboci de trandafir (mulţumesc, Raluca!)


L-aţi observat? minunatul de un roz pal scăldat în roua dimineţii? E prima floare a trandafirului din grădina de pe balcon. :) Visez la o boltă mare cât să îmbrace tot balconul, să urcea şi să coboare pe la vecini, să-i salute la geam în fiecare dimineaţă caldă de vară. Nu ştiu dacă îi este posibili, având rădăcinile limitate într-un ghiveci, dar îl voi ajuta cum pot.

(inspiraţie culinară: http://apt2bbakingco.blogspot.be/2013/05/rhubarb-and-rye-scones.html)

5 comentarii:

  1. Vica, fotografiile tale atat de elegante si simple ma dau gata intotdeauna.
    Si cand ma gandesc cat de instantaneu le prinzi, ma tot intreb: care este secretul tau? :P Probabil ca toata frumusetea asta vine de la atitudinea ta calma si relaxata.

    Cat despre scones, dupa ingrediente suna a aluat de cornulete (desi n-am facut niciodata nici d-astea :)).

    Pupici lui Luca cel Voinic pentru maine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos, Claudia! şi pentru pupicii pentru Luca :)

      hm... nu ştiu sigur dacă e vreun secret sau nu, dar sigur ştiu că-mi place mult lumina naturală; de asta iarna, deşi fac şi atunci bunătăţuri, nu apuc să le mai fac şi fotografii...

      Ștergere
  2. Cu mare drag, Vica! Ma bucur ca ti-a placut ceaiul. :-P

    Abia astept si eu o farama de timp liber, sa mai prajituresc ceva.. si scones chiar, caci n-am facut deloc pana acum. :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. Arata foarte bine, abia astept sa o incerc si eu. Merge si cu mai putin zahar?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Andreea, merge chiar cu miere, eu așa am făcut ultima dată, am înlocuit cantitatea de zahăr cu miere în totalitate. Ia să fac unupdate și pe blog :)

      Ștergere