Anul acesta Crăciunul a fost cuminte și liniștit. Așa sper că a fost și la voi, așa cum vi l-ați dorit. Deși planuri prea multe nu am făcut, n-am lăsat totuși să treacă această sărbătoare fără un pic de pregătiri, căci pentru mine timpul pe care-l acord creând ceva mi se pare la fel de important ca rezultatul în sine și uneori îmi oferă chiar mai multă bucurie.

Recunosc că anul acesta n-am simțit atmosfera de Crăciun ca alte dăți, să fi fost ultimele luni cam zbuciumate și triste care ne-au lăsat îngândurați sau poate un virus de iarnă care a decis să ne viziteze și să nu mai vrea să plece decât după vreo patru săptămâni bune sau lipsa de energie de după sau iarna asta care numai a iarnă nu pare. Parcă vine prea repede și trece la fel Crăciunul, dar și nebunia asta care se simte la oraș mai mult decât se simte la țară contribuie la acest sentiment. Oamenii grăbiți să cumpere, să consume, să împodobească brazi tăiați pentru doar câteva zile lăsând în urmă un sentiment de nenatural, de timp consumat în viteză. Personal evit toate aceste influențe, nu mă reprezintă. În schimb las să vină de la sine și într-un ritm natural dorința de a face ceva sau inspirația de a crea (felicitările încă așteaptă să fie trimise, dar m-am bucurat că am găsit câteva în cutia poștală).

Dacă anul trecut pregătirile le-am început din timp (și-mi amintesc cu drag de serile creative și toate cele meșteșugărite în decembrie trecut), anul acesta n-a mai fost cazul. Cu câteva zile înainte de Crăciun încă mă luptam cu o sinuzită cruntă, care s-a lăsat domolită cu greu. Totuși nu am lăsat-o să ne fure Ajunul, așa că mi-am adunat energia și am umplut casa cu câteva arome de iarnă, am pus pe perete bradul de Crăciun, l-am împodobit cu aceleași podoabe de anii trecuți, din piață am luat câteva crengi de brad pe care le-am pus ici-colo prin casă, am aprins lumânări pe înserate și am stat cuminți în așteptarea Moșului. Luca l-a așteptat nerăbdător (asta după ce anul trecut l-a văzut chiar în realitate, căci nu știu cum a făcut un popas chiar la noi în balcon), i-a scris o scrisoare încă de prin Octombrie, m-a ajutat să împodobim bradul, în fiecare seară mă ruga să aprindem lumânările din căsuțele de pe pervazul geamului, ca să vadă Moșu' unde e lumina aprinsă și să găsească calea mai ușor spre hornul nostru. Bineînțeles că niște fulgi de zăpadă ar fi fost un dar supriză și mult-așteptat pentru el (și pentru noi, nostalgici după iernile din copilărie...), dar iarna-i încă lungă, poate ne aduce ea câțiva. Ne-am bucurat de prezența unori prieteni în seara de Ajun, dar și de invitația, masa îmbelșugată și oamenii frumoși din jurul ei din ziua de Crăciun.


Poate știți că de câțiva ani încoace încercăm o variantă alternativă de a avea un brad de Crăciun în casă. Fiecare din cei pe care i-am avut poartă o poveste creativă în spate. Anul acesta nu prea aveam în gând să născocesc unul, suntem mulțumiți de cel imprimat pe material pe care-l folosim deja al treilea an, dar totuși muzele astea ale mele au hotărât să nu mă lase baltă, ci să continui tradiția. Ideea a pornit de la câteva tulpini uscate de bambus găsite pe jos într-o grădină botanică și alte câteva crengi și lemne culese de prin parc în plimbările noastre cu Lucacinul pe afară (recunosc că și eu, și el avem această pasiune de a nu ne întoarce acasă cu mâinile goale din parc, ba o pietricică, ba o creangă le găsim noi un loc și utilitate în casă). Le-am sortat în funcție de lungime și apoi le-am legat cu o sfoară ca pe o scăriță. A ieșit un brăduț micuț de data asta, dar e frumos, cred că o să-și găsească un loc stabil pe unul dintre pereți.


Cuptorul a contribuit și el la pregătirile de Crăciun, așa cum îi șade bine, să combine cele mai faine arome de iarnă și să le coacă sub formă de bunătățuri.

Felii de portocală drept podoabe de brad, inspirația am găsit-o aici - http://www.readingmytealeaves.com/2015/12/dried-orange-ornaments.html.


O prăjitură tradițională de Crăciun, cu multe fructe uscate și nuci, însiropate apoi intr-o licoare de mirodenii și vin Marsala, inspirație din minunata carte Love Bake Nourish de Amber Rose (am adunat deja o colecție de rețete din ea). O aveam în plan și anul trecut, dar când am citit că e un desert care necesită maturare între o săptămâna și 3 luni m-am lăsat păgubașă. Acum mi-am amintit un pic mai din timp. Dar ce ghinion să-mi fure o răceală simțul mirosului chiar în timpul pregătirii ei, dar Moșu' mi l-a lăsat în dar sub brad, așa că am putut să savurez o felie. Este un desert foarte consistent, special, atât ca ingrediente, cât și ca gust. Am făcut bine de am pus și la congelator o bună parte din această tartă pentru zilele pofticioase de mai încolo.


Anii trecuți am făcut cozonac, dar anul acesta am vrut să încerc altceva. Am făcut un fel de chifle împletite și umplute cu scorțișoară și cardamon (specific suedeze), iar pentru varianta de gust de cozonac am folosit o umplutură cu multă nucă și cacao. Inspirația și rețeta am găsit-o aici - http://www.apt2bbakingco.com/home/2015/11/5/spelt-cinnamon-and-cardamom-buns


Și de parcă nu erau suficiente dulciuri, am mai făcut și câțiva biscuiți festivi în mai multe variante, ai căror rețete le voi publica în curând și aici.

N-a fost simplu să-i țin departe de pofticioșii casei, iar acum o înțeleg pe mama cum încerca ea să ascundă prin casă bunătățurile făcute înainte de o sărbătoare când eram mici și ce nasuri curioase și hărți de descoperit comori ne făceam noi în paralel, fără să lăsam urme și nicio firimitură pe jos.


Iar cu restul timpului m-am jucat să pun prin casă câte o urmă cu iz de sărbătoare de iarnă. Soarele din ultimele zile a fost darnic ca în vreme de primăvară, parcul ne-a invitat să-l redescoperim golit de verde, iar serile s-au lăsat cu câteva lumânări aprinse pe ici-colo și hoinăreli de stradă în luminile instalațiilor colorate.


Să petreceți cu bine Anul cel Vechi și să-l așteptăm cu drag pe cel Nou. Să fie un an bun, cuminte, cu sănătate din belșug, oameni dragi alături, bucuriile mici să-și facă loc zi de zi în case și inimi. Să ne amintim cu drag de ce ne-a lăsat trecutul în amintiri și să privim cu optimism spre viitor, dar să nu uităm să savurăm din plin prezentul. Mulțumesc că ați trecut pe aici, chiar dacă a fost un an cu mai puține povești scrise pe blog și sper să ne revedem cu bine de-acum încolo.

La mulți ani!