Mărțișoare

31 mar. 2018

Anul acesta am întârziat așa de mult cu mărțișoarele, încât unele sunt încă pe drum, mai scurt - acolo unde primăvara deja a sosit sau mai lung - acolo unde primăvara mai are până să-și arate mugurii. Dar anul acesta am făcut ceva ce n-am mai făcut de mulți, mulți ani, să meșteșugăresc singură mărțișoarele pe care apoi să le prind de aripa unui porumbel și să le trimit în lume...


Ah, glumesc... la partea cu porumbelul, dar nu și la cea legată de cum am făcut singură mărțișoarele. Anul ăsta nici felicitări de Crăciun sau Anul Nou n-am trimis, nu știu, parcă timpul a zburat așa de repede, că atunci când mi-a venit și mie inspirația, deja era sfârșit de iarnă. Doar că iarna asta a fost așa de lungă, încât a ținut cu mine într-un fel. În zilele când era așa urât afară, mai furam o fărâmă de timp de la cei mici și mai croșetam un mărțișor. Puteam să le fac mai repede, să le trimit ca să ajungă chiar pe 1Martie, cum se face de regulă, dar de ce atâta grabă, nu le putem dărui și mai târziu? Nu vor aduce aceeași bucurie? Nu trebuie să fim tot timpul primii, important e să ne bucurăm de călătorie. Iar eu m-am bucurat din plin de această călătorie de a le meșteșugări. Mai ales că atunci când acestea au ajuns la destinație am aflat că au adus și ele bucurie la rândul lor...


Cred că vizita făcută acasă de curând mi-a răscolit dorul de mărțișoarele pe care le mai făceam sau le ofeream când eram eu mai mică. Pe atunci și mai ales la sat, unde rafturile magazinelor erau cam goale, era ceva normal să confecționezi singur mărțișoarele. Și mă refer chiar la firul alb cu roșu și feluritele modele în care era lucrat. Cele mai comune erau mărțișoarele croșetate în câteva modele - soare, floare, clopoțel, trifoi -  fiind foarte populare în Moldova de peste Prut. Erau simple și delicate. Mai târziu au început să fie accesorizare cu diverse broșe și cumva farmecul firul alb și roșu a cam pălit... Mi-am reamintit de ele, de acele mărțișoare simple și delicate și am încercat să fac și eu câteva pe care să le trimit câtorva prietene. N-am reușit însă să găsesc modelele pe care le aveam în amintir, deși am răscolit Internetul în lung și-n lat, dar mi-am creat câteva modele după câteva scheme de croșetat găsite aici. Am regăsit și croșeta mea subțire pe care o am încă din școala generală și am purces la treabă.


Nu puteam însă să le trimit așa simple. Puteam de fapt, căci asta era și ideea, doar că acum câteva luni, mai exact de ziua mea când m-am răsfățat pe seară dând o fugă la deschiderea unei noi florării, am găsit niște carduri foarte faine de la growingpaper. O hârtie făcută manual special pentru a fi plantată, conținând în ea diverse semințe de flori și plante. Mi s-a părut o idee foarte frumoasă, de început de primăvară și încă de atunci am știut că le voi trimite alături de un mărțișor... Asta am și făcut, doar că drumurile poștașilor par să fie cam încâlcite uneori, căci unele dintre ele au ajuns surprinzător de repede, altele se pare că s-au rătăcit pe undeva însă. Sper eu în vreo creangă de copac...


Azi am petrecut o dimineață frumoasă în grădina comunitară unde mai mergem să mai dăm o mână de ajutor, am curățat plantele de uscături, am afânat pământul, am strâns frunzele și crengile căzute din copaci, împerună cu alți câțiva voluntari, mici și mari deopotrivă. Și chiar dacă obiceiul zice că mărțișoarele se poartă până mâine, de Florii, nouă ni s-a părut mai mult decât potrivit să facem asta azi, așa că ne-am scos mărțișoarele pe care le-am purtat tot Martie în piept și le-am agățat într-un copăcel ce dădea deja muguri. Sperăm noi să-i priască și cine știe, poate ne vom bucura și noi de roadele lui anul acesta :)

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu