Cum se face că de la o lună la alta facem cu schimbul la activități, într-una suntem mai ocupați cu cele de pe lângă casă, căci vremea-i cam așa și așa și nu prea ne îndeamnă de ieșit pe afară, iar în alta facem invers. Așa s-a cam întâmplat până acum, iar cu doamna Vreme care nu s-a hotărât dacă vrea să intre în rolul de toamnă cu frunzele-i încă verzi și altele galbene sau primăvară cu unii copaci în floare deja, nici pic de zăpadă cum deja ar putea să-i șadă bine, luna asta a venit rândul statului mai mult prin casă, odată cu începutul sezonului friguros și în așteptarea sărbătorilor de iarnă.

Rețetele le-am găsit în celei două cărți de deserturi pe care tocmai le adăugasem în biblioteca bucătăriei la vremea respectivă, Alternative Baker de Alanna Taylor-Tobin, o carte cu felurite deserturi folosind făinuri alternative fără gluten și Sweet, de Yotam Ottolenghi și Helen Goh, o carte din seria ottolenghieză cu imagini atât de frumoase încât dacă ai început să o răsfoiești nu o mai poți lăsa din mâini, ca mai toate cărțile lui.

* * *

Într-un bol mai încăpător (sau în recipientul unui robot de bucătărie fixat cu paleta de aluat) se freacă untul și zahărul cu ajutorul unei linguri de lemn vreo câteva minute bune până devine aerat și pufos. Se adaugă apoi melasa, oul, amestecând bine după fiecare. Folosind o sită se încorporează ingredientele uscate - făina de orez și cea de mesquite, amidonul de porumb, bicarbonatul, condimentele și sarea. Se amestecă bine până aluatul devine omogen și bine încorporat. La final se încorporează ghimbirul confiat mărunțit. 

Aluatul, într-un vas acoperit, se pune la rece pentru câteva ore sau chiar peste noapte, ca să aibă timp toate condimentele să-și facă alchimia.

Când e timpul de copt, se preîncălzește cuptorul al 160°C. Iar din aluat se fac biluțe de vreo 2-3cm diametru care apoi se tăvălesc prin zahărul brun cristalizat. Se așează pe o tavă acoperită cu hârtie de copt la distanță de 5-7 cm între ele. Se coc rând pe rând în jur de 10-14 minute, până când marginile sunt ușor aurii, iar interiorul moale și cu aspect crăpat.


FURSECURI CU FELURITE NUCI, LĂMÂIE VERDE/LIME ȘI CEAI VERDE/MATCHA - a doua rețetă din cartea Alternative Baker, am mai folosit eu pudra de ceai verde și-n altă rețetă de biscuiți și ador aroma ei în aluat, iar de culoare nici nu mai zic.

Ingrediente (o cantitate cam pentru 25 - 30 de bucăți)

• 1/2 c zahăr brun
• coaja rasă de la 3 lămâi verzi
• 1 c pudră de migdale
• 1/2 c făină de ovăz
• 1/4 c făină de tapioca
• 1 Lg pudră de ceai verde/matcha
• 1/2 lg sare fină
• 1 c fistic crud (eu nu am avut și am făcut o combinație de caju și semințe de dovleac) mărunțit, dar nu foarte fin
• 110 gr unt, rece și tăiat în cubulețe
• opțional: zahăr pudră

Cuptorul se preîncălzește la 175°C, o tavă de copt întinsă se acoperă cu hârtie de copt.

Într-un bol sau recipientul unui robot de bucătărie se amestecă zahărul cu coaja de lime, până zahărul se înmoaie. Se adaugă apoi pudra de migdale, făina de ovăz, cea de tapioca, pudra de ceai verde, sarea și nucile mărunțite și se mixează bine, să nu rămână cocoloașe de făină. Se adaugă la final untul rece, tăiat cubulețe și se înglobează în amestecul uscat până se obține un aluat omogen și legat.

Se formează biluțe de aluat de vreo 2.5 cm care apoi se rostogolesc prin zahărul pudră (opțional). Se pun bilele sau bulgării de zăpadă și matcha pe tava acoperită cu hârtie de copt, lăsând niște spațiu între ele (se vor aplatiza puțin la copt). Se coc apoi vreo 15-20 de minute până capătă un aspect pufos, ușor rumene și nițel crăpate pe alocuri. Vor fi moi abia scoase din cuptor, dar crocante atunci când se vor răci complet.