Am promis, atunci cînd v-am arătat proiectul celor două fotolii vechi, că va urma şi un post mai detaliat despre întreg procesul de recondiţionare. Ei, azi a sosit momentul. Motivele: cîţiva vizitatori dornici de DIY (cu această ocazie am aflat că aceste tipuri de fotolii nu sunt chiar rarităţi), demonstrarea că în tot acest timp fotoliile încă rezistă şi sunt unele dintre piesele de rezistenţă ale casei, dar nu în ultimul rând: o promisiune este o promisiune :)
Să purcedem la treabă aşadar:
Pas 1: Identificarea părţilor de recondiţionat
Fotoliile găsite de noi au avut nevoie de o recondiţionare totală: tapiţeria, buretele, suporţii de cauciuc, cadrul de lemn. Cu grijă am demontat fiecare fotoliu şi am obţinut câteva piese: scaunul, cele două cadre de lemn şi 4 seturi de şuruburi, piuliţe şi şaibe.
Pas 2: Scoaterea tapiţeriei şi a buretelui vechi
Ei, aici am purces cu adevărat la treabă. Scoaterea tapiţeriei nu a fost un lucru chiar simplu; era bătută bine în cuie mici şi voinice, dar cu un cleşte au cedat. Nu ne-am îngrijit să fim atenţi cu materialul şi să-l scoatem delicat, întrucât urma să le facem huse noi.
O altă parte ce a necesitat reparaţie au fost fâşiile de cauciuc ce susţin buretele şi implicit greutatea corpului. Din cauza uzurii acesteia, unele erau mai slabe, altele chiar un pic rupte, dar le-am putut îndrepta şi întinde îndeajuns încât să nu fie nevoie de altele. Altfel, nu sunt sigură de unde am fi putut face rost. Oricum, aici a fost nevoie de mai multa forţă, să-i spunem chiar, una bărbătească - "May the schwartz be with you!" :)
Pas 3: Aplicare burete şi husă de protecţie noi
Buretele a fost altă parte ce a trebuit schimbată complet. La Hornbach am găsit exact dimensiunile şi grosimea bureţilor de care aveam nevoie pentru a-i înlocui pe cei vechi. Nu am făcut decât să îi decupăm pe dimensiunile cadrului de lemn ale scaunului şi să le lipim de marginile acestuia.
Pentru că am ales să facem huse detaşabile, a fost nevoie de o husă de protecţie a buretelui, peste care să poată fi îmbrăcată husa propriu-zisă. Aici a fost simplu, am găsit un material pe care îl aveam deja acasă; l-am potrivit şi tăiat în 2 bucăţi: una pentru spătar, alta pentru şezut) şi am învelit cu ele bureţii. Le-am fixat cu un capsator special pentru tapiţerie de cadrul de lemn. Rezultatul a fost chiar foarte bun, ai fi zis că nici nu mai era nevoie de alte huse :)
Pas 4: Şlefuirea lemnului
Întrucât vechiul lac de lemn era foarte uzat am decis să-l scoatem prin şlefuire. Pentru asta nu ai nevoie decât de ceva hartie abrazivă sau şmirghel şi ceva răbdare până ajungi la lemnul orginal. O altă problemă a fost stratul gros de adeziv aplicat neuniform la îmbinările dopurilor de lemn, pe care l-am scos mai greu. Pentru a ne uşura munca am aplicat o soluţie de diluare a vopselurilor vechi.
Pas 5: Aplicare lazură pe bază de apă
În magazinele de specialitate găseşti o gamă largă de vopseluri şi lacuri de lemn. Ne-a luat ceva timp până să ne hotărâm ce culoare s-ar potrivi, dar un lucru sigur pe care l-am ştiut de la început a fost că am vrut ceva cât mai puţin toxic. Am găsit unul din gama Ecolasure Extra de la Köber, lazură sau baiţ pe bază de apă. 2 straturi au fost suficiente, iar uscarea - rapidă.
Pas 6: Design huse şi crearea lor
Poate asta a fost partea cea mai creativă pentru mine, pentru ca pe lângă alegerea materialului a trebuit să concep şi să creez husele. Ca opţiune de material am ales metrajele IKEA, pentru că sunt rezistente, sunt din bumbac şi au un imprimeu potrivit gustului meu. Pentru că am optat pentru o culoare deschisă, cu mult alb, am decis că husele trebuie să fie detaşabile pentru a putea fi spălate. Ei, a trebuit să-mi chem muzele mele matematiciene şi cele cu viziuni 3D şi să concepem un model care să stea cât mai fix pe fotoliu şi să poată fi scos şi îmbrăcat uşor. Drept manechin am folosit chiar fotoliul şi am croit aproape pe el. Nu a mers totul chiar bine de la început, am descusut de câteva ori piesele, am refăcut designul, dar în final am reuşit. Iar din materialul rămas mi-a ajuns chiar pentru două huse de perne decorative. Cool, nu? :)
Pas 7: Îmbinarea părţilor -> fotoliile renovate
Îmbinarea părţilor recondiţionate a fost partea simplă şi cea mai entuziasmantă: deşi imi imaginam cum aveau să arate fotoliile 'noi', până nu le-am asamblat nu ne-am putut bucura din plin de reuşita noastră.
De multe ori mai arunc un ochi pe ici pe colo pe scara blocului sau marginea străzii să vad ce lucruri le pot adopta şi reface, pentru că, de ce nu, reciclarea e un lucru bun şi contrar legii lui Murphy, nu este ilegală, nu este imorală şi nu îngraşă!
Să purcedem la treabă aşadar:
Pas 1: Identificarea părţilor de recondiţionat
Fotoliile găsite de noi au avut nevoie de o recondiţionare totală: tapiţeria, buretele, suporţii de cauciuc, cadrul de lemn. Cu grijă am demontat fiecare fotoliu şi am obţinut câteva piese: scaunul, cele două cadre de lemn şi 4 seturi de şuruburi, piuliţe şi şaibe.
Pas 2: Scoaterea tapiţeriei şi a buretelui vechi
Ei, aici am purces cu adevărat la treabă. Scoaterea tapiţeriei nu a fost un lucru chiar simplu; era bătută bine în cuie mici şi voinice, dar cu un cleşte au cedat. Nu ne-am îngrijit să fim atenţi cu materialul şi să-l scoatem delicat, întrucât urma să le facem huse noi.
O altă parte ce a necesitat reparaţie au fost fâşiile de cauciuc ce susţin buretele şi implicit greutatea corpului. Din cauza uzurii acesteia, unele erau mai slabe, altele chiar un pic rupte, dar le-am putut îndrepta şi întinde îndeajuns încât să nu fie nevoie de altele. Altfel, nu sunt sigură de unde am fi putut face rost. Oricum, aici a fost nevoie de mai multa forţă, să-i spunem chiar, una bărbătească - "May the schwartz be with you!" :)
Pas 3: Aplicare burete şi husă de protecţie noi
Buretele a fost altă parte ce a trebuit schimbată complet. La Hornbach am găsit exact dimensiunile şi grosimea bureţilor de care aveam nevoie pentru a-i înlocui pe cei vechi. Nu am făcut decât să îi decupăm pe dimensiunile cadrului de lemn ale scaunului şi să le lipim de marginile acestuia.
Pentru că am ales să facem huse detaşabile, a fost nevoie de o husă de protecţie a buretelui, peste care să poată fi îmbrăcată husa propriu-zisă. Aici a fost simplu, am găsit un material pe care îl aveam deja acasă; l-am potrivit şi tăiat în 2 bucăţi: una pentru spătar, alta pentru şezut) şi am învelit cu ele bureţii. Le-am fixat cu un capsator special pentru tapiţerie de cadrul de lemn. Rezultatul a fost chiar foarte bun, ai fi zis că nici nu mai era nevoie de alte huse :)
Pas 4: Şlefuirea lemnului
Întrucât vechiul lac de lemn era foarte uzat am decis să-l scoatem prin şlefuire. Pentru asta nu ai nevoie decât de ceva hartie abrazivă sau şmirghel şi ceva răbdare până ajungi la lemnul orginal. O altă problemă a fost stratul gros de adeziv aplicat neuniform la îmbinările dopurilor de lemn, pe care l-am scos mai greu. Pentru a ne uşura munca am aplicat o soluţie de diluare a vopselurilor vechi.
Pas 5: Aplicare lazură pe bază de apă
În magazinele de specialitate găseşti o gamă largă de vopseluri şi lacuri de lemn. Ne-a luat ceva timp până să ne hotărâm ce culoare s-ar potrivi, dar un lucru sigur pe care l-am ştiut de la început a fost că am vrut ceva cât mai puţin toxic. Am găsit unul din gama Ecolasure Extra de la Köber, lazură sau baiţ pe bază de apă. 2 straturi au fost suficiente, iar uscarea - rapidă.
Pas 6: Design huse şi crearea lor
Poate asta a fost partea cea mai creativă pentru mine, pentru ca pe lângă alegerea materialului a trebuit să concep şi să creez husele. Ca opţiune de material am ales metrajele IKEA, pentru că sunt rezistente, sunt din bumbac şi au un imprimeu potrivit gustului meu. Pentru că am optat pentru o culoare deschisă, cu mult alb, am decis că husele trebuie să fie detaşabile pentru a putea fi spălate. Ei, a trebuit să-mi chem muzele mele matematiciene şi cele cu viziuni 3D şi să concepem un model care să stea cât mai fix pe fotoliu şi să poată fi scos şi îmbrăcat uşor. Drept manechin am folosit chiar fotoliul şi am croit aproape pe el. Nu a mers totul chiar bine de la început, am descusut de câteva ori piesele, am refăcut designul, dar în final am reuşit. Iar din materialul rămas mi-a ajuns chiar pentru două huse de perne decorative. Cool, nu? :)
Pas 7: Îmbinarea părţilor -> fotoliile renovate
Îmbinarea părţilor recondiţionate a fost partea simplă şi cea mai entuziasmantă: deşi imi imaginam cum aveau să arate fotoliile 'noi', până nu le-am asamblat nu ne-am putut bucura din plin de reuşita noastră.
De multe ori mai arunc un ochi pe ici pe colo pe scara blocului sau marginea străzii să vad ce lucruri le pot adopta şi reface, pentru că, de ce nu, reciclarea e un lucru bun şi contrar legii lui Murphy, nu este ilegală, nu este imorală şi nu îngraşă!
