Bună dimineaţa! M-am trezit cu zgomotul plăcut al ploii şi al mirosului delicat de levănţică din casă, lăsat de experienţa culinară de ieri. Da, da, am spus că pornesc iar cuptorul şi aşa am şi făcut. Ieri a fost o altă seară de Wim Wenders, la MŢR, şi de la o vreme ne-am făcut un obicei de a ne aduce şi ceva bun pentru a ne delecta papilele gustative...

• 125 gr unt moale
• 60 gr zahăr brun
• 1 Lg flori de levănţică
• coaja rasă de la o lămâie
• 175 gr făină

1. Se preîncălzeşte cuptorul la 150°C. Reţeta spune ca zahărut şi levănţica să se mărunţească bine într-o râşniţă electrică, eu însă neavând această unealtă, am încercat cu una manuală şi apoi cu făcăleţul, dar fără prea multe rezultate. Dar aroma răspândită peste tot prin bucătărie a meritat experienţa... M-am gândit apoi să le las aşa, florile să se simtă un pic în aluat.

Ei, dragilor, nu ştiu cum am făcut de am uitat de sufragerie în prezentarea proiectului revoluţionar de renovare al casei. M-am luat cu plimbările prin lume şi cum eram departe, ar fi fost cumva ciudat să povestesc de casă, fiind departe de ea... Deşi în curând va trebui iar să o las aici, în Bucureşti, că de luat în lume, nu pot să o iau...


Sufrageria a fost cam ultima cameră şi la renovat, şi la reamenajat. Foştii proprietari ne-au lăsat-o într-un galben însorit, de care, noi, modeşti la început, am fost mulţumiţi. În timp însă, ne-am plictisit, recunosc, mai mult, eu. De la veselul pe care trebuia să-l transmită, deja devenise plictisitor de pesimist. Mobila, adunată de ici-colo, nu se mai potrivea. Dar cu drag îmi aduc aminte de cât de perfectă era la început, aşa, pestriţă cum era.


Multe lucruri nu sunt noi, unele adunate în timp, altele găsite pe stradă (borcanele pentru lumânări), altele refolosite, la mâna a doua (canapeaua şi balansoarul,vai cât m-am bucurat să le găsesc...), altele făcute de mână (lustra, fotoliile, husele). Totul sau aproape totul se reinventează :)

Huh, august a fost o lună fără umbrele zburătoare... Dap, au călătorit prin lume, dar cel mai mult au stat în Antwerp unde au avut şi ceva treabă, cu toată ploaia belgiană... Dar s-au întors ele un pic în Bucureşti şi să vedem dacă aici se vor simţi mai inspirate, şi la creat şi la gătit. Apropos de gătit, mi-a lipsit cuptorul, şi abia aştept să-l pun la treabă iar...