De câteva zile însă, de fapt seri, copilu' dă ceva semne de nemulţumire şi deranj, manifestate insistent în mod vocal. Motivul este, cred, doar de el cunoscut cu adevărat, că noi doar putem să bănuim: ori începe şi el să fie mai activ, să vrea mai multă atenţie, să ne spună ceva sau îl deranjează necunoscutele stomacului, adică aceile(!) colici, de care toată lumea vorbeşte cu teamă. Cu un legănat şi ceva lapte pare că am reuşit să-l domolim deocamdată. Am auzit că mai merge şi cu ceva cald pe burtică. În orice caz, pe cât de neplăcute sunt aceste momente, pe atât de normale, vii şi frumoase.

Şi spuneam că vroiam să scriu aseară, să vă mulţumesc pentru mesajele frumoase şi încurajatoare pe care le-am citit şi primit cu mare drag la postul precedent. Luca vă trimite câte un zâmbet ştrengar din somnul lui dulce, iar noi vă mulţumim din suflet şi vă trimitem ale noastre gânduri bune. Pentru unii a fost emoţionantă povestea, pentru alţii a generat amintiri, poate cineva a considerat că este normală. Aşa am simţit şi noi după ce am trecut prin ea, că parcă s-a încadrat în limita normalului şi doar când mă uit acum peste fotografii, îmi dau seama că un pic nu a fost. Au fost emoţii şi griji, dar acum sunt amintiri. Amintiri frumoase.


Şi ca să mai dau o notă mai puţin nostalgică acestui post, ia să vă inspir cu ceva de-ale gurii. Uneori, de prea multe ori, gătesc din imaginaţie: amestec ingrediente în gând, vizualizez rezultatul şi apoi încerc şi în realitate. Rezultatul poate fi prost, ok sau bun. Ieri am încercat un fel de musaca de conopidă cu paste. Simplu precum se citeşte: am fiert un pic o conopidă, tăiată bucăţi mici, am fiert nişte fusilli, le-am amestecat cu nişte ulei de măsline, condimente de voie bună, un pic de smântână cu două ouă şi le-am dat la cuptor pentru vreo 30-40 de minute. Rezultatul a ieşit între ok şi bun :)

Tot ieri aveam în plan să fac o plăcintă cu mere şi scorţişoară, aşa cât mai e iarnă.. calendaristică, cel puţin, ca la cele 14°C deja dă semne a primăvară. Dar, pfiu, nu mai aveam făină şi "moara" e cam departe. Mi-am amintit însă de acest desert cu mere şi cereale, crocant, aromat cu scorţişoară, rapid şi uşor de făcut.