Hai spuneți-mi că nu s-au terminat căpșunile încă... Nu de alta, dar tocmai vroiam să las povestea acestei tarte și aici pe blog, și când spun poveste nu glumesc, căci are o poveste și ea, ca multe alte feluri de bunătățuri pe care le-am pus în cufărul cu rețete. Dar să nu uit, dacă s-au terminat cumva căpșunile pe tarabele piețelor, rafturile magazinelor, prin grădini sau în ghiveci, nu vă dezamăgiți, căci ele pot fi ușor înlocuite cu alte fructe în această tartă, așa cum o să vedeți într-o altă fotografie mai jos...

Mai întâi povestea... a fost odată ca niciodată... o felie de tartă. Exact, căci această poveste a început mai întâi cu o felie, pe care mi-am pus-o în farfurie la un bufet - cu feluri de mâncare care mai de care mai bune, făcute acasă de părinți - organizat de ziua ușilor deschise la grădinița copiilor acum mulți ani, când încă niciunul dintre ei (de fapt Zmeurica nici măcar nu era încă născută) nu începuse școala acolo. Îmi amintesc foarte clar cum am zis că vreau o felie din această tartă în timp ce aruncam ochii în jurul meu și mă minunam cât de magic este acest loc, un colțișor din lumea Waldorf. Mi-am luat felia și am coborât în grădină, unde părinți, dar și mulți vizitatori ce trecuseră pragul școlii în acea zi stăteau la mesele fain și simplu aranjate la umbra celor câtorva copaci și împleteau povești pe fundal de muzică cântate live de grupul de părinți artiști, în timp ce copii de toate vârstele zumzăiau de ici colo. A fost de poveste  atmosfera și așa am simțit-o în fiecare an de-atunci încolo această zi specială, de altfel ca toate serbările de-a lungul anului.

Când am gustat și din tartă, mmm... a umplut paharul acestei stări euforice pe care o trăiam. Un blat crocant de tartă, altul dulce-amărui de ciocolată, peste ele bucăți de căpșuni proaspete și frunze de mentă învăluite într-o cremă ușoară și pufoasă de frișcă. Atât de simplu și atât de bun.

Mi-a rămas gândul mult timp la acea felie de tartă... încât la ceva vreme după ce începuse Lucacinul și el școala, la o întâlnire în parc cu câteva mame am întrebat dacă pot oare să fac rost de o rețetă a unei tarte pe care o mâncasem la petrecerea din vară. Ele curioase m-au întrebat despre ce tartă era vorba. Le-am spus cu lux de amănunte și întâmplarea face - deh, cum se aliniează stele uneori - că printre acele mămici era și cea care făcuse tarta pentru bufetul școlii. Oh, cât de mult m-am mai bucurat, și ea la rându-i aflând cât de mult a fost desertul ei apreciat... a doua zi îmi aduse rețeta printată pe hârtie și așa o țin și acum, în carnetul meu de rețete.

De ce a durat atât de mult să o scriu și aici? Eh, asta-i altă poveste, să nu mai intru în detalii și scuze. Cert e că acum câțiva ani, vreo trei parcă, în vizită la o prietenă am făcut tarta, am zis gata, musai fac și câteva fotografii, apoi le-am pus și într-o ciornă aici pe blog doar că tarta mea așteaptă încă de atunci să fie publicată. Acum mă uit ce mici erau mânuțele lui Luca, tot timpul dornic să se implice și el în ale bucătăritului. De Iris nici nu mai zic, era ascunsă sigur în wrap la piept, de micuță ce era. Și iar mai trece un an, luna iunie, luna căpșunilor și iar nu apuc și apoi mă gândesc pfiu, am ratat și anul acesta să public tarta la vremea ei căci nu pot să o public în noiembrie, când e sezonul aromelor de iarnă, de mere coapte și scorțișoară, nu-i așa? Asta-i sigur o tartă mai mult de vară, dar poate fi adaptată, căpșunile pot fi ușor înlocuite cu alte fructe proaspete și răcoroase. Ca-n imaginea de mai jos de exemplu:


Ingrediente:

* aluatul de tartă:

• 250 gr făină
• 150 gr unt rece
• 1 ou
• 30 gr pudră de migdale
• 50 gr zahăr brun
• 1/2 lg sare

* crema:

• 1 păstaie de vanilie
• 200 gr smântână dulce
• 200 gr smântână
• 1 Lg zahăt
• coaja rasă de la o lămâie

* 250 gr ciocolată (neagră sau albă)
* 250 gr căpșuni sau alte fructe
* frunze de mentă, flori comestibile potrivite pentru deserturi

Note: Lg - lingură, lg - linguriță, c - cană/cup


Într-un robot de bucătărie sau un bol mai mare, se amestecă rapid toate ingredientele pentru aluat, începând cu cele uscate și apoi adăugând untul și oul până se obține un aluat nisipos. Dacă devine prea moale, se pune un pic în frigider. Se întinte apoi într-o foaie sau dacă și-a păstrat consistența sfărâmicioasă (ceea e și mai bine) se toarnă într-o formă de tartă (unsă cu un pic de unt) și se tapetează uniform pe întreaga suprafață și margini. Se înțeapă din loc în loc cu o furculiță

Între timp cuptorul se preîncălzește la 190°C.

Se coace apoi, cu o greutate deasupra, cam 15 minute și apoi se lasă să se răcească complet.


Cât timp se răcește tarta, se pregătesc crema, ciocolata și fructele.

Se rade păstaie de vanilie, într-un bol mai încăpător se freacă pasta de vanilie cu zahărul (o lingură) și un pic de smântână dulce până se omogenizează bine semințele de vanilie. Lămâia spălată bine și uscată se rade de coajă, e important să nu ajungă suc sau apă în compoziție. Se încorporează și ea împreună cu smântâna dulce și smântâna normală. Cu un tel electric se mixează bine apoi întreaga cremă până se întărește suficient încât să nu se taie... eu am pățit-o, așa că e bine de ținut un ochi pe ea. Se pune la frigider/congelator până se pregătesc restul pașilor.


Între timp într-un vas se topește ciocolata la bain-marie până capătă consistență lichidă și uniformă. Se toarnă apoi peste crusta de tartă răcită și se întinde în mod uniform cu o spatulă și se lasă încă un pic la răcit ca să se întărească.


Căpșunile sau alte fructe se spală, se curăță de coajă dacă e nevoie și se taie bucăți mici. La fel și frunzele de mentă sau florile comestibile. Ah, să vă spun că la noi în grădina din balcon crește o mentă cu gust de căpșuni, am găsit odată un pui la un târg de plante... ce bine se potrivește la această tartă!


Apoi când sunt gata toate, se toarnă crema peste crusta de aluat învelită în ciocolată, se azvârl apoi bucățile de fructe și frunzele de mentă. Dacă credeți că mai e nevoie și de un pic de zahăr presurat deasupra, puneți și pe acesta, deși combinația e bine echilibrată, vă spun eu. Și gata, tăiați o felie și savurați din gustul verii în farfurie. În solitudine sau împreună cu câțiva prieteni din bulă, cum se poartă în această perioadă.


V-am convins, nu-i așa? Hai sigur acum o să mai faceți tot posibilul să găsiți niște căpșuni undeva, căci urmează încă o rețetă cu ele, un pic asemănătoare, dar și mai simplă și oh, la fel de bună în felul ei.