Pomul de Crăciun, care-a fost plantat, crescut şi împodobit într-o singură noapte de decembrie. A fost tare admirat, lumea şi-a făcut poze lângă el, a fost împrumutat drept carte poştală (ce-i drept, doar poza) pentru a fi trimis peste mări şi ţări, cineva a încercat să-i spargă globurile şi nu a reuşit... şi eu mai ştiu câte alte utilizări o fi avut. Ce-i drept, în urma succesului enorm a rezistat până zilele trecute pe perete, chiar dacă afară deja dadea a primăvară.

Cum vă ziceam, într-o seară întunecată şi friguroasă de decembrie, m-a năpădit inspiraţie după ceva vreme în care a lipsit şi am purces la treabă. Nu ştiam la început ce va ieşi, dar pofta vine mâncând, nu? :) Am tăiat şi decupat  într-o veselie cercuri dintr-o carte scrisă în olandeză. Pe urmă am avut mustrări de conştiinţă că am distrus cartea, când cineva s-a chinuit să o scrie... dar arta cere sacrificii, parcă aşa era vorba şi oricum, am sperat că aşa, poate s-o lipi mai multă olandeză de mintea şi limba mea. Şi se pare că a avut rezultat, de vreme ce azi am absolvit cu un "Proficiat!" modului 2 al acestei limbi încâlcite :)