În grădina cu salăţi

1 mar. 2012

Iată şi primăvara, a venit, calendaristic. Să nu ne impacientăm, că vine şi în realitate. Şi o să vină ea cu toate minunile alea verzi şi sănătoase, crude şi proaspete. Salate, salături şi sălăţici. De toate formele şi toate texturile. Cozi de ceapă şi ridichi cărnoase. Eu îmi amintesc tare bine cum le aşteptam să se coacă, legumele, acasă la ai mei, unde ei le cresc în grădină. Şi aşteptam aşa, până când cu chiu cu vai culegeam  primii castraveţi sau primele roşii, pe unele încă necoapte, dar eu deja nu mai aveam răbdare. Şi le tăiam repede, puneam un pic de ulei, sare şi aşa mâncam prima salată din acel an. Prin mai-iunie aşa... Aşa facem şi acum când merg acasă, la ţară, însă aici, în mediul urban, în ţările mai vestice, unde legumele şi fructele umplu rafturile magazinelor într-o veselie, mai ceva iarna decât vara, trebuie să ne conformăm vitezei; multe dintre ele sunt produse locale, ca să respectăm măcar un pic principiile ecologiste. Şi aşa ajungem să nu mai deosebim vară de iarnă, toamnă de primăvară tot anul în şir.


Într-una din zilele mai însorite de prin februarie, am avut poftă de ceva mai proaspăt, verde, aromat; inspirată şi de acest video, am pregătit o salată de vară cu gust şi aromă de iarnă. Aşa, de iarnă, că doar portocalele, ghimbirul şi migdalele prăjite aduc a aromă de Crăciun, nu? Nu am urmat reţete din video întocmai, ci am variat-o, cum fac de obicei, şi pentru că am folosit ingredientele pe care le aveam deja în casă.


Am spălat şi uscat nişte frunze de salată verde, o mână de rucola şi câteva andive. Ce interesant, că aceste frunzoase le-am descoperit pe rând, odată cu relocările mele prin lume: salata verde în România, rucola sau voinicica în Germania, iar andivele, renumitele witlof în Belgia flamadă, eu nu le prea ştiam, dar nici să le folosesc în vreun fel, şi am zis să încerc mai întâi în salată. Am rupt salata în bucăţi nu prea mici, rucola am lăsat-o aşa, iar andivele - felii.


Portocalele nu le aveam roşii, ci din cele comune, portocalii şi zemoase. Le-am curăţat şi am tăiat pulpa felii. Resturile de pulpă le-am folosit la sos. Apoi am prăjit un pic într-o tigaie nişte fulgi de migdale. Şi astea au fost ingredientele principale, dar de aici se poate varia mult, şi vă încurajez să faceţi.


Tot ce leagă o salată, eu cred că e sosul, fie el doar un pic de ulei, niste suc de lămâie, o lingură două de oţet, tot iese ceva. Eu am făcut aşa: câteva linguri de ulei de măsline, câteva picaturi de ulei de susan, pentru că e suficient de aromat, câteva linguriţe de oţet balsamic, un pic de miere, sucul de portocală din resturile de coji, o linguriţă de muştar Dijon, un pic de sare şi puţină pudră de ghimbir. Un amalgam de arome şi gusturi: dulce, sărat, iute şi amar un pic.


Bun, bun de tot încât hai să nu mai fim nostalgici că doar vara am vrea să ronţăim salată. Să fim noi sănătoşi! Şi hai odată cu primăvara, cu soare cald şi pomi înfloriţi :)

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu