Și dacă tot venit vorba că a devenit mai conștientă de noi, s-a prins că poate să zâmbească și ea și să încerce să lege niște sunete. S-a gândit ea că dacă tot o copleșim cu atâta iubire, zâmbete și povestit de zor, ia să încerce și ea. Dacă în prima lună zâmbea așa fără să-și dea seama, iar cum o prindeam noi că face asta îi răspundeam înzecit până sărăcuța se uita mirată la noi (ce-i cu ciudații ăștia, patru fețe întoarse spre mine cu zâmbetele până la urechi, cine sunt și ce vor de la mine?), acum ne-am prins noi că de fapt a început să ne răspundă la zâmbet deja conștient. Iar apoi gângurelile... ah, dulceață delicoasă, iar noi ne topim ca niște înghețate vara pe cornet. Am zis cu toții că prima literă spusă de Alma este G :)

Zilele, odată cu începerea școlii, au devenit mai ordonate, dimineața fuga fuga să ne trezim, să ne pregătim de o nouă zi care și cum, Alma însă ori vrea să nu ne deranjeze și își continuă somnul, ori își zice ea să mai stea liniștită până trece vijelia :) Ne-am convins și luna asta că-i plac diminețile... să le doarmă. Ne facem apoi de lucru noi două pe acasă cât restul familei sunt fie la școală, fie la serviciu și așa se rostogolește ziua până când îi luăm pe copii de la școală și ne regăsim cu toții spre seară acasă. E o dulceață timpul petrecut cu ea așa mică, recunosc. Dulceața acestui al patrulea trimestru din care încerc să absorb fiecare strop cât de mult pot. De asta mi-am propus să nu mă încarc cu prea multe, să fac doar cât e nevoie și cât pot, să nu mă dau peste cap cu felurite activități. O să fie timp și pentru ele... 

Ieșirile noastre pe afară au fost mai mult pe lângă casă luna asta, ba la o plimbare prin pădure să căutăm toamna, dar și castanele căzute pe jos, alta pe un soare călduț de final de septembrie în grădina botanică, o după amiază de sâmbătă la o plimbare pe biciclete, o ieșire să bem ceva cald pe terasa de afară a unei cafenele sau o întâlnire de joacă cu prietenii mici în parc. Cred că trecerea de la tricou la geacă ne-a cam speriat și am cam stat prin casă, până ne obișnuim că e ok să ieșim și când e mai frig, cum o să facem toată toamnă-iarna de-acum înainte... Am făcut și niscai lucruri mai serioase, cum ar fi o vizită la primărie pentru primele acte ale domniței sau un drum până la capitală pentru un vot important sau o vizită la doctor pentru un vaccin. Și dacă tot veni vorba de doctor, micuța a făcut cunoștință și cu un virusaur mic (nu acela de a dat peste cap întreaga lume anul acesta) -care a necăjit-o niște zile și nopți înfundându-i năsucul, probabil adus de copii de la școală. 

Luna trecută am ales niște cărticele să o reprezinte, luna asta am fost mai mult dibaci cu mâinile. Dacă tot am stat mai mult prin casă ne-am umplut timpul cu niscai activități mai creative, ba niște biscuiți făcuți împreună când ni s-a făcut poftă de ceva dulce și când mi-a spus Lucacinul că ai lui colegi de școală primesc biscuiți în loc de fruct drept gustare - pfiu, ce fel de părinți suntem de chinuim copiii cu fructe? :) - ba niște colăcei cu ricotta, bucurie mare când e vorba de făină. Și un carusel pentru Alma, dar despre el într-o altă poveste.