Bună dimineaţa! M-am trezit cu zgomotul plăcut al ploii şi al mirosului delicat de levănţică din casă, lăsat de experienţa culinară de ieri. Da, da, am spus că pornesc iar cuptorul şi aşa am şi făcut. Ieri a fost o altă seară de Wim Wenders, la MŢR, şi de la o vreme ne-am făcut un obicei de a ne aduce şi ceva bun pentru a ne delecta papilele gustative...

• 125 gr unt moale
• 60 gr zahăr brun
• 1 Lg flori de levănţică
• coaja rasă de la o lămâie
• 175 gr făină

1. Se preîncălzeşte cuptorul la 150°C. Reţeta spune ca zahărut şi levănţica să se mărunţească bine într-o râşniţă electrică, eu însă neavând această unealtă, am încercat cu una manuală şi apoi cu făcăleţul, dar fără prea multe rezultate. Dar aroma răspândită peste tot prin bucătărie a meritat experienţa... M-am gândit apoi să le las aşa, florile să se simtă un pic în aluat.

Ei, dragilor, nu ştiu cum am făcut de am uitat de sufragerie în prezentarea proiectului revoluţionar de renovare al casei. M-am luat cu plimbările prin lume şi cum eram departe, ar fi fost cumva ciudat să povestesc de casă, fiind departe de ea... Deşi în curând va trebui iar să o las aici, în Bucureşti, că de luat în lume, nu pot să o iau...


Sufrageria a fost cam ultima cameră şi la renovat, şi la reamenajat. Foştii proprietari ne-au lăsat-o într-un galben însorit, de care, noi, modeşti la început, am fost mulţumiţi. În timp însă, ne-am plictisit, recunosc, mai mult, eu. De la veselul pe care trebuia să-l transmită, deja devenise plictisitor de pesimist. Mobila, adunată de ici-colo, nu se mai potrivea. Dar cu drag îmi aduc aminte de cât de perfectă era la început, aşa, pestriţă cum era.


Multe lucruri nu sunt noi, unele adunate în timp, altele găsite pe stradă (borcanele pentru lumânări), altele refolosite, la mâna a doua (canapeaua şi balansoarul,vai cât m-am bucurat să le găsesc...), altele făcute de mână (lustra, fotoliile, husele). Totul sau aproape totul se reinventează :)

Huh, august a fost o lună fără umbrele zburătoare... Dap, au călătorit prin lume, dar cel mai mult au stat în Antwerp unde au avut şi ceva treabă, cu toată ploaia belgiană... Dar s-au întors ele un pic în Bucureşti şi să vedem dacă aici se vor simţi mai inspirate, şi la creat şi la gătit. Apropos de gătit, mi-a lipsit cuptorul, şi abia aştept să-l pun la treabă iar...

În sfârşit am găsit ocazia să port rochia pe care am cusut-o cu ceva vreme în urmă. A tot stat agăţată de şifonier, draga de ea, aşteptând o zi minunată ca cea de ieri... Ieri, pe seară, când parcă, parcă vremea se mai răcorise un pic, deşi vara asta a înnebunit niţel şi nici nu mai ştii la ce să te aştepţi de la ea...



Florile minunate sunt pentru Filis (la-la-la mulţi ani!), sărbătorita de ieri, dar i-am cerut voie şi le-am furat un pic pentru a le integra pe post de accesoriu. Poşetă pe măsură nu am găsit :)




Vai, iar mi s-a făcut un dor nebun să conduc. Maşina de cusut, bineînţeles :)

(mulţumiri deosebite, fotografului Jack Petersen :) )

Ieri asta am făcut, cu mic cu mare şi am cules muuultă zmeură, din care eu, am furat un pic şi am făcut o tartă. Restul a rămas în grija mamei, pentru dulceaţa delicioasă pentru iarnă... Tarta e aceeaşi iar (cu cea de căpşune sau caise), doar că acum am experimentat altceva: fructele au fost "înghiţite" complet în timpul coacerii, iar pentru asta am recurs la a pune câteva deasupra, după ce am scos-o din cuptor.



Vero s-a pus pe şotii şi ne-am distrat de minune la o sesiune de fotografiat tarta :)

Ieri pe seară, după o zi cu de toate, am făcut repede 2 tarte de caise: una de dat şi una de lăsat, pentru propriul răsfăţ. Şi când spun răsfăţ, nu mă gândesc decât la mirosul de caise coapte şi vanilie ce a învăluit casa... mmm...


Reţeta e aceeaşi cu cea de la tarta cu căpşune, doar fructele le-am schimbat, cu câţiva fulgi de migdale deasupra, aşa că nu o mai repet aici. Vă "explic" vizual doar rezultatul final :)




Gata, fug la dentist. Am păţit-o cu un sâmbure... de caisă :)

Iată încă ceva simplu şi uşor de pregătit pentru un mic dejun lejer de duminică. De data asta, am ajuns undeva în America de Sud Nord... tocmai în Mexic, de unde îşi are originile Guacamole, pasta de avocado.



Ingrediente:

• 2 Avocado
• 2-3 Lg suc de lămâie
• 1-2 roşii
• 1 ceapă roşie
• 1 căţel usturoi
• 1 ardei roşu iute proaspăt sau uscat
• sare, piper
• boia de ardei
• coriandru

1. Fructele de Avocado, bine coapte (se pot lăsa câteva zile la temperatura camerei, până devin suficient de moi, dar la fel de verzi) se curăţă de coajă, de fapt se curăţă foarte uşor doar atunci când sunt bine coapte. Iar apoi pulpa se desprinde uşor de pe sâmbure şi se zdrobeşte cu sucul de lămâie până devine o pastă cremoasă.
2. Roşiile şi ceapa se toacă mărunt (ceapa este opţională, eu am încercat şi făcut fără, a ieşit bine) şi se adaugă în pasta de Avocado. Apoi usturoiul pisat, ardeiul tocat şi celelalte ingredinte, după gust: mai sărat, mai condimentat/iute, etc.

Perfect merge cu Tortillas, dar în lipsa lor, este foarte bună şi pe felii de pâine prăjită.


Poftă bună şi duminică liniştită!

Îmi amintesc prima dată când am mâncat Tabbouleh şi nu am rămas foarte impresionată de gust. Eram în Berlin atunci şi încercam bucătăria libaneză şi cea turcească. Eu, vegetariană, aveam preferinţele mele: sandvişuri cu Halloumi, humus, supă de linte, etc. Tabbouleh-ul nu-l băgasem în seamă. Până acum câteva săptămâni când o bună prietenă, mi-a adus un pic. Şi mi-a plăcut :) Am zis să încerc şi eu.

Am căutat repede în cartea de reţete cum să-l fac şi asta a ieşit... mmmm :)


Ingrediente (ca la carte, cu observaţiile de rigoare):

• 175 g cuş-cuş
• 2 Lg suc de lămâie
• 1 Lg ulei de măsline
• 6 Lg pătrunjel tocat
• 60 g castraveţi, cuburi mici
• 3 Lg mentă proaspătă, tocată
• 1 roşie, tăiată cuburi mici
• (opţional) eu am pus şi un ardei roşu, tăiat cuburi
• (opţional) cozi de ceapă verde, tocate
• sare, piper, condimente pentru cuş-cuş

Bineînţeles eu am variat cantităţile, de exemplu am pus mai mult pătrunjel şi deloc ceapă verde.

Cuş-cuş-ul se pregăteşte uşor, ca aici, sau cum spune reţeta din carte: la acea cantitate de cuş-cuş uscat se fierb 425ml de apă. Se amestecă şi se lasă să se umfle câteva minute. Apoi se adaugă celelalte ingrediente şi se amestecă bine. Asta-i tot!

Vor urma şi o supă cremă de linte roşie şi hummus, deci vă găsesc tot pe aici, sau bucătărind, nu? :)

Mai ştiţi experienţa mea de grădinar, începută prin martie aşa? Ei, grădina a crescut, acum e în floare şi mai mult decât să mă "plimb" prin ea în fiecare zi, să o ud, să vorbesc cu florile şi să le pun muzică, nu am făcut de atunci.


Daliile:


Bănuţeii australieni:


Trifoiul:


Anemonele:


Triteliile:


Crăiţele pitic şi câteva petunii rămase de anul trecut:

Delicioasă, cu aromă delicată de unt şi fructe topite în aluat.


Asta am făcut duminică, împreună cu o bună prietenă, după ce ploaia de afară ne-a cam ţinut în casă. Văzusem reţeta încă de acum câteva săptămâni, când căpşunele abia ce apăreau. Dar odată ce le-am găsit fragede, în piaţă, din care jumătate au mers la micul dejun, am spus că acum este momentul. Şi a ieşit minunată, deşi, destul de consistentă - untul, laptele şi ouăle au contribuit la asta.


Ingrediente:

• 115 g unt, moale, la temperatura camerei
• 180 g făină (650 de preferat)
• 1 1/2 lg praf de copt
• 1/2 lg sare
• 200 g zahăr, brun
• 1 ou
• 120 ml lapte
• 1 lg esenţă/extract de vanilie
• 450 g căpşune, curăţate
• 1-2 lg zahăr vanilat bourbon

1. Cuptorul se preîncălzeşte la 170-180°C. O formă de tartă se unge cu un pic de unt şi făină.
2. Făina, praful de copt se amestecă într-un vas. În altul se freacă bine untul şi zahărul. Apoi se adaugă oul, laptele şi extractul/esenţa de vanilie. În această compoziţie se adaugă treptat mixul de ingrediente uscate.
Obs: pentru ca mi s-a părut aluatul un pic cam consistent, am mai pus un ou şi un pic de lapte în compoziţie
3. Aluatul se toarnă în forma de tarta, iar peste el se taie capşunile în jumătăţi. Laura mi-a indicat că puteam să punem mai multe căpşuni, deci, este la liberă alegere, această opţiune :) Înaine de a pune tarta în cuptor, am presurat nişte zahăr vanilat bourbon pentru a le da căpşunilor o aroma specială.
4. Se pune tarta la cuptor pentru 10 min, apoi pentru încă 45-50 min la o temperatură mai mică - 160°C.


A fost o după amiază minunată, balconul cu grădina de vară a fost locul ideal pentru a savura o felie de tartă pe înserate.


Mi-a plăcut mult să-mi împart bucătăria cu oameni pasionaţi de delicii culinare, e important dar necesită ceva timp şi încredere să ajungi să te bucuri de asta. Mi s-a făcut poftă de seri de gătit, oameni dragi alături, bucătărind împreună cu un vin bun şi muzică specială. Timp de calitate, îl numesc eu. Cam aşa:



(reţeta tartei: Smitten Kitchen)

Bună dimineaţa! Muzele mele sunt în vacanţă iar, au făcut popas pe celelalt blog, unde probabil se simt mai împlinite în ultima vreme, sau cel puţin aşa simt eu :)

Dar totuşi, în dimineţile când mă vizitează, le ademenesc cu un mic dejun, cam aşa: